Poete italiene din Nord Est (4)

Anna Toscano este originară din Treviso, dar locuiește de mulți ani în Veneția. Predă la Universitatea Ca’ Foscari și colaborează cu alte universități. O mare parte a activității ei este dedicată studiului autoarelor femei, de unde au luat naștere articole, cărți, întâlniri, spectacole, cursuri, conferințe și lucrări publicate, printre care Il calendario non mi segue. Goliarda Sapienza și Con amore e con amicizia, Lisetta Carmi (Electa 2023), precum și antologiile Chiamami col mio nome. Antologia poetica di donne vol. I și vol. II. Este foarte implicată în viața orașului ei, atât prin participări la emisiuni de radio și televiziune, cât și prin scris și fotografie; ultimele lucrări: 111 luoghi di Venezia che devi proprio scoprire, împreună cu G. Montieri (2023), și The Passenger Venezia (2023). Fotografiile sale au apărut în ghiduri, ziare, afișe, coperte de cărți, expoziții personale și colective. Face parte din conducerea științifică a revistei Balthazar Journal și a fost membră în conducerea Societății Italiene a Scriitoarelor; numeroase colaborări cu publicații și reviste, printre altele minima&moralia, Doppiozero, Leggendaria, Nazione Indiana, Rivista Studio, Artribune, Domani, Il Sole 24 Ore. Printre cele mai recente cărți de poezie: Al buffet con la morte (2018); Cartografie (2024).


Dintr-un autobuz către Sao Paolo

Îți vorbesc din această noapte umedă,
o noapte dintre cele obișnuite.
Am coborât la bar fiindcă nu mai dorm.
Timpul de intrare în casă și deja eram afară.

Stau aici așezat să-ți trimit mesaje la care nu răspunzi,
să citesc mesaje pe care nu mi le-ai trimis.

Să-ți scriu că acum nopțile sunt așa,
au mirosul acela de prăjeală râncedă și de detergent
ieftin pentru podele.

Să nu îi ascult pe ceilalți dar
să am nevoie de zgomotul lor.
Să privesc mașinile care trec,
uitându-mă înăuntru să te caut.

Să număr autocarele care se întorc de la aeroport,
așteptând să-ți văd chipul la geam.

Dar că ești în lume sau aici e totuna,
fiindcă acest oraș îi conține toate fusele orare
rasele genurile sunetele cerurile norii vânturile tonurile culorile mirosurile.

Sunt regulile intranzitive ale vieții:
lumea nu este São Paulo, dar São Paulo este lumea.

tu – fără să-mi scrii, eu – citindu-te.
tu – fără să te întorci, eu – așteptându-te.

(din Cartografie, Samuele Editore, 2024)

 

Erika Signorato locuiește la Treviso și de ani buni se dedică predării pianului și muzicii în școli. Cufundată în nevoia de scriere poetică încă de foarte tânără, abia recent a început să o împărtășească. Poeziile și volumele ei au primit mențiuni și recunoașteri cu ocazia unor premii și concursuri literare. La Delta 3 Edizioni i-a apărut volumul In levare (2023). La memoria del sale (Puntoacapo, 2025) este a doua ei experiență editorială.

Înainte de călătorie

un torent de aer trenul
și gleznele peronului și respirația,
sparg geamurile
în hohote figura mea
- promisiuni goale -

eu aștept să plec, nu știu unde.

(din La memoria del sale, Puntoacapo, 2025)

 

Giusi Montali (1986), profesoară de yoga și poetă, a absolvit la Bologna cu o teză despre Amelia Rosselli și a obținut un doctorat la Universitatea din Pavia. Este autoare a volumelor Fotometria (Prudrock spa, 2013) și Dietro l’occhio (Howphelia, 2021) și coautoare, împreună cu Luca Rizzatello, a volumului Faria (Dot.com Press, 2016). Unele dintre textele ei sunt incluse în al doilea volum din Poeti italiani nati negli anni ’80 e ’90, îngrijit de Giulia Martini. A colaborat cu revista tipărită Le voci della Luna și colaborează cu revista online Ibridamenti. A făcut parte din juriul premiului Anna Osti și din cel al premiului Bologna in Lettere. A organizat lecturi în diverse localuri din Bologna și, împreună cu Luca Rizzatello, a coordonat seria poetică Precipitati e Composti. Este coautoare, alături de Martina Campi, a formatului poetic formula_truepoetry.

4.
Te trezești în noapte din cauza unui exces de lumină îndreptată spre pleoapele închise. Când deschizi ochii, camera zace în noapte. Obiectele sunt cufundate în propria lor umbră, iar liniștea este copleșitoare. Căldura se răspândește din centrul pieptului spre periferie și se dilată în cercuri concentrice. Mâinile tremură, se deschid și se închid cu acea agitație specifică provocată de imaginile mecanismului oniric. Totul pare să se dilate și apoi să se contracte în câteva clipe. Nu e aer.

(din Dietro l'occhio, Howphelia, 2021)

 

Maddalena Bergamin s-a născut la Padova și și-a completat studiile la Ca’ Foscari și Sapienza, unde și-a obținut licența în critică literară, după care a urmat un doctorat la Sorbona, unde predă Limba italiană. În 2007, apare prima ei carte de poezii, Comunque, la pioggia, iar în 2017 îi apare, în colecția Lyra giovani, la Interlinea, L’ultima volta in Italia. A fost invitată la numeroase festivaluri internaționale.

Dacă totul merge bine apoi vine răul
după strângerile de mână, bătăile pe umăr,
emoțiile puternice se deschid văi
de gol, prăpăstii, dezolări.

Dacă te trezești dorință, cerul din pat
ești silit să respiri aerul
dimineții, să înduri adierea,
cafeaua, dulcegăria de bună dimineața
a celor plini de viață: înainte! Mereu
înainte! Împotriva sorbirii
întunecoase a nopții, să-ți faci
reguli, să-ți fixezi întâlniri
ca să rămâi pe lista
celor prezenți.

(din L’ultima volta in Italia, Interlinea, 2017)

 

Maddalena Lotter debutează în 2015, cu volumul de poezie Verticale (Lietocolle & pordenonelegge, colecția Gialla). În 2019 îi apare grupajul Questioni naturali în cadrul celui de-al XIV-lea Quaderno italiano di poesia contemporanea (Marcos y Marcos) și, în același an, Mala, un proiect de poezie și ilustrații (Colecția Isola, coordonată de Mariagiorgia Ulbar). În 2022 publică îi apare al doilea volum de poezie, intitulat Atlante di chi non parla (Nino Aragno editore, colecția i domani), iar în 2025 Non è la fine del mondo (Mar dei Sargassi), cu care inițiază un dialog între lirică și proză de ficțiune științifico-fantastică. A fost co-coordonatoare a colecției de poezie A27, la editura Amos.

*Privat*

Anul 2651 d.Hr., poate că trebuie să încep
să-l indic mereu în însemnările mele
ca să nu pierd firul timpului nostru,
așa cum era,
având în vedere că aici totul e diferit
și nu există zi și nu există noapte
dincolo de orizontul marelui Ananke,
zboară roiurile și superroiurile,
iar senzația este că ne întoarcem
la explozii, la procese de fuziune
unde am mai fost deja.
În această liniște mi s-a întâmplat, de fapt,
să-mi amintesc.

(din Non è la fine del mondo, Mar dei Sargassi, 2025)

 

Valentina Furlotti s-a născut la Parma. Este absolventă de Filosofie și s-a specializat ca profesor de sprijin. Predă într-un institut agricol. Fosforescenze (Interno Libri, 2023), primul ei volum de poezie, a câștigat a XXXVI-a ediție a Premiului Camaiore – Proposta Vittorio Grotti și a fost finalist la Premiul Prato. Texte ale ei au apărut în diverse cotidiene, lit-bloguri și antologii, printre care al IX-lea Almanacco dei poeti e della poesia contemporanea (Raffaelli, 2022), L’anello critico 2023 (Capire Edizioni, 2024), Secolo donna (Macabor, 2024) și Orme di luce. Ricognizione della giovane poesia italiana (Macabor, 2025). Este redactor-șef la Atelier și co-directoare artistică la Vianino in poesia. Colaborează cu blogul Interno Poesia.

Localitățile de la mare iarna
există doar câteva ore
duminica. Străzile se umplu
de familii și turiști
fără mari așteptări. La țărm
copiii înalță colibe
din crengile nopții. „Pentru a intra
prezentați green pass” spun –
altceva decât parolăderecunoaștere.
O femeie se împiedică și râde strident,
vânzătorul de clătite
își face câștigul săptămânal. Dar la ora 17
felinarele.
Tatăl strigă: „Tiago, e târziu!
Eu plec și te las aici!”.
Știe că în curând
umbra va fi prea puternică
parcul se va întoarce de cealaltă parte
un val va înghiți totul
iar stridia își va închide gura peste perlă.

(din Fosforescenze, Interno Libri, 2023) 

 

Silvia Righi, licențiată în Litere Moderne la Universitatea de Stat din Milano, se ocupă de comunicare și evenimente culturale, colaborând la organizarea unor manifestări precum Festivaletteratura (Mantova) și Festa del Racconto (Carpi). Poeziile și intervențiile ei critice au apărut pe blogurile Formavera, Le parole e le cose, Disgrafie, MediumPoesia și Nuovi Argomenti. Cu povestirea Cercate Raperonzolo? se numără printre câștigătorii concursului italo-german promovat de Fundația Heimann în 2021. În 2020 i-a apărut, la editura NEM, cartea sa de debut, Demi-monde (Premiul Pordenonelegge 2021 – Poeți de douăzeci de ani; Premiul special al președintelui juriului în cadrul premiului Bologna in Lettere 2021).

V.

Dacă m-aș adormi
o noapte, fără premoniții.
Dacă m-aș adormi treizeci de ani
camera ar comprima obiectele
până la a reduce lucrurile în vise
și visele în lumi.

Ne-am cunoscut peste tot,
peste tot a fost o întoarcere.

La origine
se încuie dilema durerii,
alegerile sunt fiicele
crescute în haine de argint
pentru a ascunde picioare slabe ca tulpinile de țelină.
Există ca o excepție sau o eroare
ușa fără ușă
în trecere nu ești cine ai fost
și nici cine așteaptă.

(din Demi-monde, NEM, 2020)

 

Prezentare și traducere de Daniel D. Marin
(nr. 12, decembrie 2025, anul XV)



Daniel D. Marin este poet, traducător şi redactor al revistei bilingve Orizonturi culturale italo-române. Cărţile sale traduse în italiană sunt semnalate în baza de date Scrittori romeni tradotti in italiano: 1900-2025 a revistei, apărute prin programul  Translation & Publication Support Programme finanţat de Institutul Cultural Român.