„Precum pajiştile în visuri”. Poezii de Raffaele Carrieri

În 2024 se împlinesc 40 de ani de la dispariţia lui Raffaele Carrieri (1905-1984), cunoscut scriitor, poet şi critic de artă italian. A cunoscut şi colaborat cu numeroşi literaţi şi artişti, iar la Paris i-a servit drept model lui Pablo Picasso, legând cu el o prietenie care a durat până la moartea pictorului.
Despre Carrieri, scriitorul şi criticul literar Giuseppe Ravegnani spunea următoarele: „… Când îl întâlnesc pe Raffaele Carrieri mi se pare că ating un fir electric. Mă simt ca lovit de un cutremur. De obicei, eu stau liniştit; şi-l las pe el să vorbească. Şi cum e o persoană care cu prietenii (însă îi numără pe degetele mâinii) se deschide ca o carte, fiece cuvânt e o lume, delicată sau mânioasă. Trage în rafale sau miroase flori. Capul lui, chiar şi părul iau foc. E o persoană care are inima asemenea unui ceas de marcă: nu se opreşte nicicând. Şi în plus are o inteligenţă care răsună tumultuos, asemenea clopotelor în zilele  de sărbătoare”. (Giuseppe Ravegnani, 1960).
Publicăm în continuare un grupaj de versuri în traducerea italienistului şi poetului George Popescu.

Din Poesie scelte (Poezii alese), 1976

Moldova

Glasul tău
Despre Moldova
Băltoacă cenuşie
Mă întrema
Şi cenuşie luna.
Era acolo o moară
Şi mănăstirea
Zăpada cenuşie
Cu negrii corbi.
Era un cal
Cu călăreţul
In glasul tău
Despre Moldova.



Din Lamento del gabelliere (Bocetul vameșului), 1945

Fugind în urmă

Abu se numea tatăl meu
În cel de-al treilea mileniu
Înainte de Hristos
În Mesopotamia.
Marii ochi reci
Mereu deschişi, mereu ficşi
În aşteptarea unor întâmplări:
Cu inima şi cu sângele
Nu oboseau privind.

Strămoşii noştri
Au fost tauri cu cap de rege.
Dacă uneori sunt furioşi
Exploraţi la muzeu
Taurii din Babilonia.

A fugi, a fugi înapoi:
A fugi străbunicii, stră-stră-bunicii
Şi plânsul mamei mele
Ce nu mă găseşte
În niciun tată.



Pajiști în vise

Iubirea se distrează
Ascunzându-şi formele variabile.
Câteodată se retrage
Spre a se ruina
În bogăţii:
Se distrează arzând.

Se distrează amestecând
Aparenţele
Nestatornice, statornice
În reţeaua sa pătimaşă:
Metafore mângâieri.

Se distrează iertând
Şi salvându-se.
A fugi ca să revină
Şi din nou să piară.

Se distrează iubirea improvizând
Aspecte obscure
Emiţând silabe aburi
Precum pajiştile în visuri.



Catul

Prea cinstită îmbătrâneşte Lesbia
Şi deretică veştejita Mamurra.
Tu doar, certăreţule Catul,
Rămâi copilandru
Printre aceste vestigii.
Maestru transparent
Lauzi clipa.
Plimbându-te işti brize
şi buclele fetişcanelor
din Verona.



Iubire neiubire

Mă înfierbânţi iubire dar nu mă arzi
Mereu fugi, mereu revii
Şi te prefaci că rămâi.

De braţele-mi deschid
Te-ntinzi fără măsură
Şi tot nu m-atingi.

Când nu sunt aici
Neliniştită mă cauţi
Şi nu mă găseşti.



Jocul morţii

Fără iubire eşti nimeni:
Lumina te respinge
Azurul nu te-atinge.
Dimineaţa nimeni
Nu-ţi dă bineţe.
Purul şi impurul nu mai
Sunt noaptea tovarăşi,
Iar tu îmbătrâneşti
În jocul morţii.



Fundal

Dormeam cu un ochi
Precum Ulise pe navă,
Ascultam tusea
Găurind pereţii.
Eram gelos pe pietre şi pe muguri:
Plămâni nu mai aveam

Răbdător aşteptam
Traversarea ce părea
Ca un desen complicat,
O lecţie a tăcerii
Şi o alta prin odăi
Unde bărbaţii se prefac că dorm.

Ascultam sforăind vitele,
Broaştele, găinile.
Mâhnite clopotele prin fâneaţă
Sforăiau cucuvelele
Şi eu să tuşesc şi să aştept.

De departe dibuiam
Paşii pe trepte;
Dibuiam picioarele
Aruncând papucii.
Picioarele în beznă
Se îndreptau spre mine
Ca licăriri risipite.



Miere din deşerturi

Ochii mei îi caută
Pe-ai tăi, salvaţi
De mările primejdioase.
Spre tine caută ochii mei,
Vâslaşi pe pajişti
Alintate de adieri.
Spre tine, spre tine caută
De pe ţărmurile verzui
Aşteptând să soarbă
Din înalţii curmali
Mierea deşerturilor.



Călător

Nimeni nu-l plânge pe călătorul
Căzut în zbor.
Nici un nor nu se-ntunecă
Ca să-i acopere pierderea.
Nimeni, nimeni n-ascultă
Aripa ce scârţâie
În mandibula
Rechinului.

Traducere de George Popescu
(nr. 1, ianuarie 2024, anul XIV)