Jocul insidios al ambivalenţei. Versuri de Tomaso Binga, alias Bianca Menna

Tomaso Binga (alter ego şi pseudonim al poetei Bianca Menna), salernitană, trăieşte şi activează la Roma. Din 1970 se ocupă de Scriitură Verbo-Vizuală  şi se numără printre figurile de vârf ale poeziei fonetice, sonoro şi performative. A fost cadru didactic la Accademia di Belle Arti din Frosinone. Printre nenumeroasele participări la expoziţii, manifestări şi festivaluri în Italia şi în străinătate sunt de amintit: Bienala din Veneţia (1978 şi 2001), Bienala din São Paolo din Brazilia (1986), Cvadrienala de la Roma (1995), Festivalul de Polipoezie de la Barcelona (1998), Poesia Totale din Mantova (1999), Art Media de la Universitatea din  Salerno (2005).
Printre publicaţiile sale se numără: INdovina cos’ È („Ghiceşte ce e” / Hetea, Alatri, 1987), Rimerotiche (Gradiva, Roma, 1992), Vorrei essere un vigile urbano („Aş vrea să fiu un agent de circulaţie”, ed. Umberto Sala, Pescara, 1995).  Activă organizatoare, din 1974 conduce Asociaţia culturală „Lavatoio Contumaciale” de la Roma, iar din 1992 este vicepreşedinte al Fundaţiei Filiberto Menna din Salerno. 

De la intrarea cu efect destabilizator – semnal al feminismului în vogă – pe scena creaţiei artistice romane şi italiene, în tumultuosul deceniu al optulea, Tomaso Binga (nume literar masculin asumat de Bianca Menna) s-a aruncat, cu un eclatant gust al insolitului, în asaltul noilor forme de artisticitate, în care sincretismul, ca un fel de rezonanţă târzie a horaţianismului ut pictura poesis, îşi va începe triumfător aventura sa până la magia performance de astăzi; poeticului, pentru ea (pentru el?!), nu-i mai ajunge cuvântul, oricum redus prin jocurile unei imagerii picturale la un nivel literal-fonetic, ci propune, prin forţa inovativă a desfăşurării sale pluriforme pe pagina de hârtie, o altă percepţie în care parcă cititorul este incitat să participe în haina sa de copil uitat în culisele modernităţii.
Poezia – atâta câtă mai este permisă într-un astfel de proiect verbo-vizual – se transmută, printr-un joc nelipsit de un gust alchimic, în viziuni-vederi din care răzbeşte, ca poemele de noi alese, strigătul fluierat al unui agent de circulaţie ce nu-i altceva decât o metaforă (alta) a poetului în conflict cu Lumea.   

Aş vrea să fiu agent de circulaţie

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a FLUiera FLUiera FLUiera
peste chelia
unor ANUMIŢI ţărănoi
ce trâmbiţează
spre a-şi face carieră

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a FLUiera FLUiera FLUiera
pe faţa
unor anumiţi bădărani
ce surâd
spre a-şi face carieră

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a FLUiera FLUiera FLUiera
pe pielea
unor anumitor sutane
ce se ridică
spre a-şi face carieră

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a FLUiera FLUiera FLUiera
pe spatele
unor anumiţi infami
ce se-nchină
spre aşi face carieră

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a FLUiera FLUiera FLUiera
pe burta
unor anumite filfizoane
ce şi-o dau
după vechi obiceiuri

aş vrea să fiu un agent de circulaţie
spre a CÂNta CÂNta CÂNta
aş vrea să fiu
VIGILENTĂ şi urbană
spre a cânta
a cânta cânta
urmează la pagina 61 cu un final descurajant

DAR

NU

RE
U
Ş
E
S
C

…

în 1-a    casă soare
în a 2-a casă joc
în a 3-a casă spaimă
în a 4-a casă detaşare
în a 5-a casă trudă
în a 6-a casă frig
în a 7-a casă singurătate
în a 8-a casă iubirea
în a 9-a casă compania
în a 10-a casă angoasa
în a 11-a casă prietenie
în a 12-a casă cultură
în a 13-a casă tapet
în a 14-a casă soarele

…


eu sunt o hârtie cu pătrăţele
eu sunt o hârtie colorată
eu sunt o hârtie velină
eu sunt o hârtie mototolită
eu sunt o hârtie sugativă
eu sunt o hârtie abrazivă
eu sunt o hârtie opacă
eu sunt o hârtie perforată
eu sunt o hârtie transparentă
eu sunt o  hârtie îndoită
eu sunt o hârtie simplă
eu sunt o hârtie timbrată
eu sunt o hârtie de ambalaj
eu sunt o hârtie de scrisori
eu sunt o hârtie de tapet
eu sunt o hârtie
eu sunt un carton
un răvaş
un cartuş
………………….şi împuşcă

*

poate inventam iubirea
iubirea ca joc
joc al fanteziei
fantezie poetică
poetică precum ploaia
ploaie de gânduri
gânduri fără imagine
imagine dezvrăjită
dezvrăjită reflectată
reflectată ca o oglindă
oglindă a poftelor mele
pofte înseamnă şi foame
foame de săruturi risipite
risipite fără vreun motiv
cât ochii tăi sunt înjosiţi
înjosite sunt acele ziduri
ziduri de depăşit
a depăşi înseamnă durere
durere artritică sau auriculară
auriculară spre a comunica
a comunica prin mail
mail adică analiza
analiză gramaticală
gramaticală sau logică
logică nu e femeia
femeie în veci să nu te schimbi
niciodată înseamnă mereu
mereu repetăm greşelile
greşeli deja consumate
consumate de trudă
trudă peste oboseală
oboseală de a repeta lucruri
lucruri noi şi vechi
vechi prietenii uzate
uzate sunt ghetele
ghete prăfuite
prăfuite de veacuri
veacuri de vexaţiune
vexaţiune a puterii
a putea înseamnă şi a voi
a voi s-o iei de la zero
zero grade zăpada
zăpadă pufoasă şi albă
albă e un adjectiv
adjectiv substantivat
substantivat în abstract
abstras din real
real în comportament
comportament al animalelor
animale de povară şi cobai
cobai umani păşesc
păşesc fără picioare
picioare subţiri şi perfecte
perfecte corole de flori
flori pe care nu le-am prins
am prins ocazia pentru
pentru a-ţi spune vorbe amare
amare prin contradicţie
contradicţie de termeni
termene de scadenţă

…

voiam să ştiu
dacă această a ta
fono-absenţă
e un semnal
staţionare interzisă
drum fără ieşire
a încetini
sau doar
pieliţă pietonală
20%
dacă îţi cer doar 20%
înseamnă că – dacă
într-un an dăruieşti
365 imagini cu tine
20%  înseamnă 73
însă dacă numai de 12 ori
te expui şi impui
VAI
ajung la 0,23
e cum ai spune
că mă pot aştepta
să mă aud strigată
salutată de departe
cu mâna
PARDON
chiar prin telefon

Prezentare şi traducere de George Popescu
(nr. 10, octombrie 2021, anul XI)