Traduceri literare: „Aida” de Giuseppe Verdi (Actul I)

Operă lirică în patru acte

Muzica: Giuseppe Verdi
Versuri: Antonio Ghislanzoni

Prima raprezentaţie:
24 decembrie 1871, Teatrul Opera Khedivial din Cairo

Personaje
AIDA, sclavă etiopiană (soprană)
RADAMÈS, căpitan al gărzilor (tenor)
AMNERIS, fiica regelui (mezzosoprană)
AMONASRO, regele Etiopiei și tatăl Aidei (bariton)
RAMFIS, șeful preoților (bas)
REGELE EGIPTULUI, tatăl lui Amneris (bas)
O PREOTEASĂ (soprană)
UN MESAGER (tenor)
CORUL
Preoți, preotese, miniștri, soldați, căpitani, funcționari,
sclavi și prizonieri etiopieni, egipteni, etc.
BALET
Preotese, copii mauri, sclavi etiopieni, dansatoare egiptene, libaneze, etiopiene, asiatice, baiadere, suita lui Amneris

ACTUL ÎNTÂI

Scena întâi

Sală în palatul regelui de la Memfis
(În dreapta și în stânga, o coloană cu statui și cu arbuști înfloriți. O ușă mare în fundal, prin care se pot vedea templele, palatele din Memfis și piramidele.)

Ramfis.
Da, vine zvonul că Etiopia cutează
A ne-nfrunta iar, și a Nilului vale
Și Teba-a ameninţa. În curând un trimis
Va aduce dovezi.
Radamès
Pe sacra
Isis ai consultat-o?
Ramfis
Chiar ea numit-a
Egiptenelor trupe
Conducător, supremul.
Radamès
Oh, el ferice-i!
Ramfis (privind intenţionat spre Radamès)
Curajos și tânăr e dânsul. Acum de la zeu
Regelui ordinul duc.
(Iese.)
Radamès (singur)
De-acel războinic
Aș fi eu! De visul meu
S-ar împlini, dar! O armată de-ndrăzneţi
De min’ condusă, victoria și-ovaţii
Din Memfis toată! La tine, dulce-Aida,
Să-ntorn cu lauri încins vreau…
Să-ţi spun: pentru tine-am luptat și am învins eu!
Celestă Aida, formă divină,
Mistică aură de lumini și flori,
La-a’ mele gânduri tu ești regină,
Tu-n a mea viaţă aduci splendori.
A’ tale ceruri aș vrea să-ţi dau iar,
Și dulcea briză a patriei sol,
De regi coroană să-ţi pun pe cap dar,
Să-ţi așez tronul chiar lângă sori.
O, celestă Aida, formă divină,
Mistică aură de lumini și flori,
La-a’ mele gânduri tu ești regină etc.
(Intră Amneris.)
Amneris
Ce bucurie-ascunsă
Pe al tău chip e! Din care
Nobil orgoliu îţi străluce-n faţă!
De-nvidie demnă, o, mult chiar
Ar fi femeia a cărei înfăţișare
Așa lumină-aprinsă în tine ar trezi!
Radamès
De-un vis de vitejie
Se îmbăta-al meu suflet. Astăzi zeiţa
Rosti-al viteazului nume ce pe câmp
Trupe-egiptene va purta. O, de-aș fi eu
Cu-așa onoare încărcat.
Amneris
Niciun alt vis vreodată,
Mai tandru, mai suav
Inimii îţi vorbi? Nu ai tu în Memfis
Dorinţe și speranţe?
Radamès
Eu! (Dar ce scrutare!
Poate iubirea-ascunsă
Găsi-n inima-ncinsă…
Al sclavei sale nume
În gând ea mi-l citi!)
Amneris
(Vai, de-i iubire-ascunsă,
În inima-i încinsă!
Vai, de ochiu-mi pătrunde
Ce fatal el tăinui!)
Radamès (văzând-o pe Aida)
Chiar ea!
Amneris (în sine, observând)
Se tulbură, și care
Privire îi îndreptă!
Aida! Mie contrară
Să îmi fie aceasta?
(adresându-se Aidei)
Vino, preaiubită, apropie-te,
Sclavă nu ești, nici servă
Aici unde-n farmec minunat
Eu soră te-am botezat.
Plângi, și-al lacrimii secret
Mie să îmi spui. 
Aida
Vai! În război cum freamătă
Strigăt cumplit ce eu îl simt
Pentru săraca patrie,
Pentru toţi mă înspăimânt.
Amneris
Spui ce e drept? Nu s-a trezit
Mai mare grijă-n tine?
(în sine, privind-o pe Aida)
Te temi, perfidă sclavă, te teme
Că în sufletu-ţi cobor!
Te teme, ce-i drept eu măsor
Din plânsu-ţi, din bujori.

Radamès (în sine, privind-o pe Amneris)
Pe chipul ei străluce
Dispreţ și ceva suspect.
Vai, de ascunsul afect
În inimi ne citi!
Aida (în sine)
Nu doar de dragul patriei
Inima-mi geme adins;
Ce vărs eu este un plâns
De neferice-amor.
(Intră Regele, precedat de gărzile sale și urmat de
Ramfis, miniștrii săi, preoți, căpitani etc.)
Regele
Înalt prilej v-adună,
Fideli supuși, alături de-al vost’ rege.
De la-a’ Etiopiei graniţi un mesager,
Degrabă a sosit: cumplite vești aduce.
Să-l ascultaţi dar.
(unui ofiţer)
Mesagerul să intre!
(Mesagerul intră.)
Mesagerul
Egiptul sacru se vede invadat
De barbari etiopieni;
A’ noastre câmpuri
Sunt devastate, arse recolte, și, mândri
De prea simpla victorie, prădătorii
Se-ndreptă-acum spre Teba.
Toţi
Așa-ndrăznesc ei!
Mesagerul
Un războinic de ne-mblânzit, feroce,
Îi conduce: Amonasro.
Toţi
Riga!
Aida (în sine)
Chiar tata!
Mesagerul
Teba-i deja sub arme, și prin sutele de porţi
Spre barbarii-invadatori
Se va-arunca, ducând război și moarte.
Regele
Da: luptă și moarte
Strigarea să ne fie!
Toţi
Luptă! Luptă! etc.
Cumplită, ne-nduplecată!
Regele (apropiindu-se de Radamès)
Isis cea venerată
Pentru viteaza oaste
Conducător suprem a desemnat ea:
Radamès.
Toţi
Radamès!
Radamès
A, slavă vouă, o, zei!
Ruga-mi fu ascultată.
Amneris (în sine)
El, duce!
Aida (în sine)
Eu tremur!
Miniștri și căpitani
Radamès! Radamès!
Regele
La templul lui Vulcan, dar,
Mergi, luptător. Sacrele
Arme pune-ţi și spre victorie zboară.
Hai! Spre-al Nilului ţărm sacru
Veţi alerga, din Egipt, eroi;
Din inimi iasă un strigăt aspru:
Luptă și moarte celui străin!
Ramfis
Slavă zeilor! Toţi să ne-amintim
Că de ei depinde-al nost’ destin,
Că-n a lor mână este soarta
A oricărui luptător.
Toţi să ne-amintim că-n a lor mână etc.
Miniștri și căpitani
Hai! L-al Nilului ţărm sacru
Pieptul nostru-i fie scutul;
Să se-audă doar îndemnul:
Luptă și moarte celui străin! etc.
Regele
Hai! L-al Nilului ţărm sacru etc.
Aida (în sine)
Pe cine plâng? Și cui mă rog?
Ce putere mă leagă de el!
Să îl iubesc, dar dânsul e
Un dușman chiar, un străin.
Radamès
Sacru freamăt de victorie
Toată inima-mi cuprinde.
Hai! Să mergem, dar, spre glorie!
Luptă și moarte celui străin!
Amneris
(purtând un steag și înmânându-l lui Radames)
Din mâna-mi, primește, duce,
Drapelul învingător;
Te lumineze, te conduce
Pe-ale gloriei cărări.
Regele
Hai! L-al Nilului ţărm sacru etc.
Ramfis, preoţi
Slavă zeilor! etc.
Miniștri și căpitani
Hai! L-al Nilului etc.
Radamès, mesagerul
Hai! Să mergem dar etc.
Amneris
Te lumineze, etc.
Toţi
Luptă! Luptă! etc.
Moarte pentru-invadator! etc.
Amneris
Te-ntoarce-nvingător!
Toţi
Te-ntoarce-nvingător!
(Ies cu toţii, mai puţin Aida.)
Aida
Te-ntoarce-nvingător! Din a mea gură
Ieși cuvânt blasfemic! Învingător
Pentru-al meu tată, ce în mâini armele ia
Ca mie să-mi redea
O patrie, o casă, un nume ilustru
Ce-aici musai să ascund. Învingător
Al fraţilor mei… ca eu să-l văd, mânjit
De sângele iubit, în ovaţiile
Cohortelor din Egipt! Și-n urma carului,
Un rege, chiar tata, cumplit înlănţuit!
Nebunescul cuvânt,
O, zei, rog să-l uitaţi!
L-al tatălui sân iar
Pe fiică o redaţi;
Nimiciţi, dar, trupe,
Pe-ai noștri opresori.
Ah! Neferice! Ce spusei? Dar iubitul meu?
Deci pot a uita eu
Astă-intensă iubire, ce-obidită și sclavă
Ca rază de soare aci mă hrănea?
Voi cere-atuncea moartea
Lui Radamès, pe care-l iubesc aprins!
Ah! Pe pământ nu fuse
De mai atroce chinuri un suflet învins!
Sacrele nume de tată, de iubit
Nu pot eu a le spune, nici a chema;
Pentru-amândoi, confuză, în tremurat,
A plânge-aș vrea îndat’, a mă ruga.
Dar ruga mea-n blestem acum se strămută…
Delict îmi este plânsul, vină-i suspin…
În noapte-obscură mi-e mintea pierdută
Și-n amara teamă aș vrea a pieri…
O, zei, dar, milă de al meu suspin!
Speranţă nu e pentru al meu chin.
Amor fatal, amor meschin,
Sfâșie-mi inima, mă lasă-a muri.
O, zei, dar, milă de al meu suspin! etc.

Scena a doua

Interiorul templului lui Vulcan de la Memfis
(O lumină misterioasă coboară de sus. Un șir lung de coloane, sprijinite unele de altele, se pierde în întuneric. Statui ale diferitelor divinități. În mijlocul scenei,
deasupra unui podium acoperit de covoare, se ridică altarul
plin de embleme sacre. Din tripodele de aur
se ridică fumul de tămâie. Preoți și preotese, Ramfis la picioarele altarului).

O preoteasă
Puternic Fthà, al lumii
Spirite animator, ah!
Corul de preotese
Noi te-invocăm!
Ramfis și preoţi
Tu, ce din nimic ai scos
Valuri, pământ și cer,
Noi te-invocăm!
O preoteasă
Gigantic Fthà, al lumii
Spirit fecundator, ah!
Corul de preotese
Noi te-invocăm!
Ramfis și preoţi
O, zeu, ce l-al tău spirit
Ești fiu, părinte ești.
Noi te-invocăm!
O preoteasă
O, foc necreat, eternul,
Lumină la soare-a dat!
Corul de preotese
Noi te-invocăm!
Ramfis și preoţi
Viaţă pentru univers
Tu, ce în veci iubești,
Noi te-invocăm!
O preoteasă
Gigantic Fthà!
Ramfis și preoţi
Noi te-invocăm!
(Radamès este adus, fără a purta arme. În timp ce acesta se îndreaptă spre altar, preotesele execută dansul sacru. Un văl argintiu este așternut pe capul lui Radamès.)
O preoteasă
Gigantic Fthà!
Ramfis și preoţi
Noi te-invocăm!
Ramfis (lui Radamès)
Muritor, preferat de zei,
Ṭie Egiptul și-a încredinţat soarta.
Preasacra spadă
De zeu ascuţită
Devină-n mâna ta
Dușmanilor orori, fulger și moarte.
Preoţi
Preasacra spadă
De zeu ascuţită
Devină-n mâna ta
Dușmanilor orori, fulger și moarte.
Ramfis (adresându-se zeului)
O, zeu, custode răzbunător
Acestui sacru pământ,
A ta mână întinde
Peste-ntregul Egipt.  
Radamès
O, zeu, ce duce și-arbitru
Ești la-orice uman conflict,
Apără tu, păzește
Egiptul sacru, sfânt.
Ramfis și preoţi
A ta mână întinde
Peste sacrul Egipt.  
O, zeu, custode răzbunător etc.
(În timp ce Radames este învestit cu armele sacre, preotesele și preoții reiau imnul religios și dansul mistic.)
Toţi
Puternic Fthà, al lumii etc.

Traducere de Anamaria Milonean
(nr. 5, mai 2025, anul XV)