„Orizonturi" 10: Viorica Bălteanu, Elena Pîrvu, George Popescu

Viorica Bălteanu: Un deceniu de meritorie activitate culturală

Aniversarea primului deceniu de intensă activitate publicistică de înalt nivel condusă de doamna Afrodita Carmen Cionchin merită aplauze pline de admirație pentru munca sârguincioasă și neobosită pe care a desfășurat-o între orașul ei natal Timișoara și Padova, ori în alte locuri prin care a trecut, unele pline de vervă iar altele mai liniştite, în care poți trăi clipe de pace și contemplație pentru a-ți recăpăta energia și o revigorată sensibilitate pentru a o dărui celorlalți.
De multă vreme încoace inepuizabilul impuls de a căuta știri, date verosimile, surse de inspirație în diverse domenii ale cunoașterii a devenit un promițător și uneori plin de tentații „secret al lui Pulcinella”, motiv pentru care apreciem aşa cum se cuvine conceperea unei reviste bilingve care nu lasă neexplorată nici o perioadă relevantă a vastei civilizații italiene, aducând deopotrivă în atenţia cititorilor civilizația română plină de forță creatoare. Un ocean de splendori, fără nici o îndoială. Excelent, Afrodita Carmen Cionchin!
Scriitoarei timișorene îi revine în întregime meritul alegerii atente a tematicilor și, de asemenea, selecționarea colaboratorilor, atât pe cei din Italia, cât și pe cei din România ori din alte părți ale Planetei Albastre. Sunt sugestive prezentările „multicolore” ale fiecărui număr al revistei lunare „Orizonturi culturale italo-române”, într-o elegantă ţinută grafică pe care o apreciem în egală măsură.
Numeroase interviuri, cronici și recenzii literare, muzicale și din sfera artelor vizuale, cercetări istorice, antropologice sau lingvistice, portrete ale unor personalități emblematice pentru diferite domenii ale culturii umaniste și științifice în sensul cel mai larg poartă semnătura unor mari intelectuali și artiști din trecut, a unor cunoscuți italieniști și româniști în viață, a unor tineri promițători.
Nu considerăm că este exagerat să afirmăm că revista bilingvă realizată de înzestrata italienistă Afrodita Carmen Cionchin reușește să ne ofere semnificative crâmpeie atât din trecut cât şi din prezent menite să ne facă să întrezărim – dincolo de ceață, nori şi alte vicisitudini – un viitor cu licăriri de speranță chiar și în vremuri tulburi precum cele pe care le trăim.
În acest spațiu cibernetic generos, iubitorii limbii lui Dante Alighieri – pe care marele Eminescu a definit-o în mod genial „muzica lui Dumnezeu" – ca și cunoscătorii limbii române din lumea întreagă se pot delecta, lună de lună, cu noutățile din actualitatea imediată sau se pot întoarce la numerele deja apărute în perioada fecundă a ultimilor zece ani. Să cauți, să descoperi, să citești, să apreciezi fertilitatea imaginației predecesorilor pentru a crea noi şi surprinzătoare frumuseți reprezintă dintotdeauna cele mai bune prilejuri de sărbătoare care înnobilează mintea și sufletul. Viață lungă revistei „Orizonturi culturale italo-române” și sinceră gratitudine merituoasei directoare Afrodita Carmen Cionchin!

George Popescu: Un POD REGAL de fraternitate interculturală

Oricât de avertizat asupra intenției mărturisite într-o lungă călătorie matinală în tren de la Veneția la Pescara într-un final de noiembrie 2003, ambii invitați la un Congres Internațional dedicat lui Claudio Magris, surpriza contactului cu primul număr al publicației „Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române” n-a pierdut nimic din incidența îndrăzneței inițiative a Afroditei Cionchin.
Pe universitara și traducătoarea timișoreană o cunoscusem cu câțiva ani înainte cu prilejul unor sesiuni de examene de licență. Ne-am revăzut, apoi, la Veneția, unde am vorbit unui public avizat și frecventator al evenimentelor de la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică despre Marin Sorescu. Cultivată și la izvoarele clasicității antice, eline și latine, Afrodita Cionchin impunea prin disponibilitatea la dialog producător de noutăți, cu preferințe pentru opere și scriitori particulari, dotată cu o curiozitate marcată de interesul acut pentru raporturile și confluențele literare italo-române.
Inițiativa sa, nelipsită de o temeritate abil învinsă, a început să funcționeze, cu zece ani în urmă, cu pași inițiali mai șovăielnici, trasându-ți inimaginabil de repede conturul împlinit, număr de număr, al unui act de o actualitate severă, aș spune, în noul context al liberei circulații a valorilor.
Nu pot să nu invoc aici întâmplarea personală că publicația „Orizzonti.../ Orizonturi” și-a început marșul, cu dificultăți, dar împlinit cu prisosință, exact când se încheia, după douăzeci de ani, apariția revistei „Paradigma”, asumat sub antet drept bilingua, romena-italiana, din inițiativa și sub conducerea regretatului Marin Mincu și care a fost realizată, număr de număr, în casa subsemnatului. Știu că, părăsindu-ne în 2009, Mincu n-a apucat să ia act de această ispravă norocoasă a Afroditei Cionchin, dar sunt sigur că, în ciuda atâtor rețineri și opțiuni personale ale sale, ar fi aplaudat-o.
Ceea ce mi se pare remarcabil la această publicație e absența oricăror prejudecăți, activând o structură pe cât de mobilă, pe atât de incitantă în diversitatea sa, nu doar în privința autorilor și a colaboratorilor, italieni și români, ci și în domenii și subdomenii culturale ce-i conferă, și din această perspectivă, un imens areal de interes din partea publicului cititor.
Dorindu-i viață lungă și deschisă necontenitei înnoiri, ar fi necesar, aș spune obligatoriu, să capete deplin meritat mai multă susținere la palierele mai înalte ale autorităților din ambele țări.
Și sunt convins că tenacitatea greu de învins a celei care a fondat-o și o coordonează cu un sârg greu egalabil e deja un garant al perenității ei. În fapt, publicația mi-a apărut încă de la început și cu atât mai mult acum, la ceas aniversar, un POD REGAL cu agendă și statut intercultural, între cele două țări fraternizate prin secole nu doar de un destin al latinității comune, ci și de afinități spirituale deseori legendare.

Elena Pîrvu: Un gând la ceas aniversar

În urmă cu 10 ani, după ce vreme de un an, contribuţiile a numeroşi colaboratori fuseseră publicate, cu o cadenţă lunară, pe site-ul personal, adaptat la forma de atunci a proiectului editorial, apărea revista bilingvă online „Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române”, al cărui direct și fondator este dr. Afrodita Carmen Cionchin. Editată sub egida Asociaţiei omonime, revista a fost gândită ca o punte între culturile italiană și română, adresându-se, cu o cadenţă lunară, publicului din Italia şi din România. Așa cum scrie directorul revistei în „Editorialul din numărul 1 (decembrie 2011)”, la ediția în limba italiană au fost invitați să colaboreze intelectualii italieni interesaţi de cultura română (profesori ai catedrelor de limba şi literatura română din universităţile italiene, jurnalişti, istorici, traducători etc.), scriitorii „migranţi” care îşi desfăşoară activitatea în Peninsulă, oamenii de cultură în general care doresc să se apropie de cultura română. La ediția în limba română au fost invitați să participe intelectualii români interesaţi de cultura italiană (profesori ai catedrelor de limba şi literatura italiană din universităţile româneşti, jurnalişti, istorici, traducători etc.), precum şi scriitorii români din ţară şi din diaspora.
Orice început este un pariu, mai ales în cazul unei reviste de cultură. Trebuie să-și găsească colaboratori, bani pentru publicare. Trebuie să-și facă un public. Și, mai presus de toate, trebuie să găsească acel ceva prin care să se impună. Iar revista, prin secțiunile sale – Incontri, Studi, Poesia, Interventi, Recensioni, Eventi, respectiv Întâlniri, Studii, Poezie, Proză, Recenzii, Evenimente – a reușit acest lucru din plin. A devenit o sursă de informare de calitate. A pus în contact specialiști, a intermediat prietenii.
În cazul unei reviste online, e posibil ca directorul și redactorii să nu fie presați de lipsa banilor pentru tipar. Dar a fi directorul unei reviste de cultură implică atâtea emoții pentru fiecare număr, dat fiind că acei colaboratori care lucrează în mediul universitar sunt supuși presiunii de a publica în reviste universitare, înregistrate în bazele de date. De aceea, țin să o felicit pe doamna Afrodita Carmen Cionchin că nu a cedat tentației abandonului, străduindu-se și reușind să mențină nivelul publicaţiei. La fel, vreau să-i felicit pe colaboratori și pe toți cei care au contribuit ca revista să ajungă în pragul celui de al XI-lea an.
Mă bucur și îi mulțumesc doamnei Afrodita Carmen Cionchin că mă număr printre colaboratori. Personal, am publicat puțin în paginile revistei. Însă m-am bucurat să găsesc aici diverse apeluri ale simpozioanelor de italienistică organizate de secția de Limba şi literatura italiană a Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, în ultimii ani, în colaborare cu Departamentul de Ştiinţe Umane şi Sociale al Universităţii pentru Străini din Perugia. De asemenea, m-am bucurat să citesc recenzii la Actele rezultate în urma acestor simpozioane, semnate de colega Lazea Ramona, și prezentări ale acelorași simpozioane sau recenzii ale unor volume prezentate în cadrul acestora, semnate de doamna profesor Smaranda Bratu Elian.
Acum, la 10 ani de apariție neîntreruptă, viaţă lungă revistei și tuturor celor care au avut și au grijă ca ea să trăiască și să se impună. Le urez, cu toată încrederea, directorului, redacției și colaboratorilor să-și continue activitatea și să-și mențină, sau chiar să depășească, nivelul la care au ajuns. La mulți ani!

Prezentarea revistei „Orizonturi culturale italo-române" la a x-a ediţie a
Simpozionului Internaţional de Italienistică, Universitatea din Craiova 2018