„A fotografia Veneţia” cu Marco Contessa şi Matteo Chinellato Le mulțumim din suflet medicilor şi întregului personal medical din toate spitalele italiene şi româneşti pentru devotamentul cu care îşi pun viețile în slujba pacienților. Premisă „O fereastră spre frumusețe Cu aceste cuvinte îşi încheie Marco Contessa unul dintre mesajele cu care, zi de zi de când a început carantina, îşi încurajează concitadinii şi prietenii. Ioana Eliad
Marco Contessa Matteo Chinellato
Matteo Chinellato s-a născut la Veneția pe 24 iulie 1974. Își descoperă pasiunea pentru fotografie frecventând laboratorul de restaurare de artă al părinților lui, unde începe să folosească aparate de fotografiat analogice pentru documentarea fotografică a diverselor faze de restaurare a tablourilor și a altor obiecte artistice care ajung în laborator. După ce își ia diploma de „Maestru al Artei” în prelucrarea metalelor și a aurului, la Institutul Statal de Artă din Veneția, se înscrie la Universitate la Facultatea de Conservare a Bunurilor Culturale, pe care o abandonează după doi ani pentru a face serviciul militar. În cei doi ani de universitate a avut ocazia să întâlnească un personaj fundamental în domeniul fotografiei, pe profesorul Italo Zannier, care îi va da prilejul să aprofundeze Istoria Fotografiei, curs pe care îl va absolvi magna cum laude. Această întâlnire îi va spori pasiunea, Chinelatto menține un raport de amiciţie cu profesorul Zannier, sursă prețioasă de sfaturi și impuls de a continua în domeniul fotografiei. Din 2009, trece de la fotografia de amator la cea profesională, cu specializare în fotografia micro-macro minerală, naturalistă, aeronautică, cinematografică și de reportaj. Este acreditat la cele mai importante evenimente și manifestări culturale de la Veneția, de la Bienala din Veneția la Vizita Papei Benedict al XVI-lea și la America's Cup. Colaborează cu Getty Images, CorbisImages, IPA, NurPhoto și Avalon/Photoshot și cu diferite publicaţii, în special cu „Corriere della Sera – Veneto”. Numeroase sunt fotografiile sale publicate în reviste, cărți, online sau prezente în colecțiile private ale unor faimoși fotografi italieni. Între expozițiile sale personale de fotografie cu largă audiență de public se numără una dedicată Festivalului Internațional de Film de la Veneția, la Centrul Cultural CZ95 din Giudecca, și Reconstrucții, despre Primul Război Mondial, la Vila Giustinian Morosini din Mirano, ambele din 2014. Din 2018, devine fotograful oficial al Revistei Italiene de Mineralogie și este co-autor al cărții Mineralele de la Marmura de Carrara la Alpii Apuani, publicând și multe articole în reviste de specialitate naționale și internaționale dedicate mineralogiei și gemelor. „Pentru mine, a fotografa Veneția înseamnă să mențin mereu viu orașul în care m-am născut, să îi arăt schimbările, pozitive sau negative, atmosferele sale atunci când fotografiez noaptea, poate pe timp de ceață, ori în plin soare estiv, ori când fotografiez focurile de artificii de Redentore (Sărbătoare care celebrează în fiecare vară încetarea ciumei care a omorât peste 50.000 de venețieni din 1575 până în 1577 - n.r). Veneția mea s-a schimbat mult de când eram copil și mă plimbam pe calli, prin campi şi mergeam la magazine împreună cu bunicii mei, văd dispărând părți istorice din oraș care nu vor reveni niciodată și acest lucru îi dă o senzație de rău unui fost locuitor al Veneției. Fotografia fiind un sistem pentru a documenta evenimente, pot vedea aceste schimbări în fotografiile pe care le-am făcut de-a lungul anilor, fie doar și în minuscule sau semnificative detalii, și pot așadar să arăt declinul suferit de Veneția mai cu seamă în ultimii ani. Dar eu încerc să surprind mereu frumusețea orașului meu și, din câte se pare, de cele mai multe ori și reușesc, aș vrea să am o amintire frumoasă a orașului meu și să transmit toate acestea celor care îmi observă fotografiile sau care le cumpără pentru a le putea expune în propria casă și a avea o amintire plăcută a Veneției și a unicității sale. Cine spune că Veneția nu mai are ce să ofere din punct de vedere fotografic greșește enorm și înseamnă că nu știe să observe; de câte ori merg să fac fotografii, ziua sau noaptea, în timpul inundațiilor sau pe timp cețos, mă întorc de fiecare dată acasă cu o fotografie bună, cum ar spune prietenul și amicul Gianni Berengo Gardin, care demonstrează că Veneția are încă ceva de oferit, iar frumusețea ei este eternă”.
Matteo Chinellato Rubrică îngrijită de Ioana Eliad |