„Aforismul în Italia”. Din Antologia Premiului «Torino in Sintesi»

În 2011 a apărut volumul bilingv Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” / L’aforisma in Italia – Antologia dal Premio “Torino in Sintesi” (Ed. Focus, Petroşani, 2011), îngrijit de Fabrizio Caramagna, prefaţă de Valeriu Butulescu şi postfaţă de Anna Antolisei, traducere de Simona Enache. Sunt prezenţi autorii care fac parte din juriul şi din comitetul fondator al premiului “Torino in Sintesi” (Maria Luisa Spaziani, Alberto Casiraghy, Sandro Montalto, Donato Di Poce, Roberto Bertoldo), cât şi autorii câştigători şi menţionaţi pentru lucrările publicate în cele două ediţii din 2008 (Marcella Tarozzi, Rinaldo Caddeo, Antonio Castronuovo, Roberto Morpurgo) şi din 2010 (Mauro Parrini, Mario Postizzi, Silvana Baroni, Fabrizio Caramagna). Prezentăm o suită de aforisme semnate de Fabrizio Caramagna, Maria Luisa Spaziani, Alberto Casiraghy, Sandro Montalto, Roberto Bertoldo.

Fabrizio Caramagna

Fabrizio Caramagna s-a născut în 1969, la Torino. Studiază genul aforistic, gestionează site-ul Aforisticamente (http://aforisticamente.wordpress.com) şi este scriitor de aforisme.

Dacă citatele ar dispărea pe neaşteptate, am cunoaşte adevărata greutate a bibliotecilor.
Se le citazioni sparissero all'improvviso, conosceremmo il vero peso delle biblioteche.

Marea, nepăsătoare faţă de egalitatea în drepturi, şterge de pe nisip fiecare urmă care nu e a ei.
Il mare, incurante dell'uguaglianza dei diritti, cancella dalla sabbia ogni impronta che non è sua.

Busola, cu acul veşnic îndreptat spre nord, nu-şi dă seama de sosirea primăverii.  
La bussola, con l'ago perennemente rivolto a nord, non si accorge dell'arrivo della primavera.

De secole, mamutul îngropat în gheaţă visează la căldura unui muzeu.
Da secoli il mammuth sepolto nei ghiacci sogna il calore di un museo.

Furnica este neobosită, dar cine este mai generos decât un greier care dăruieşte zece mii de note într-o după-amiază.
La formica è instancabile, ma chi è più generoso di una cicala che dona diecimila note in un pomeriggio.

Albinele pe pajişte: nu fac distincţie între florile binelui şi florile răului.
Le api sul prato: non distinguono tra i fiori del bene e i fiori del male.

Libertatea frunzei care părăseşte ramura este responsabilitatea de a se întoarce în fiecare primăvară.
La libertà della foglia che abbandona il ramo è la responsabilità di tornare ogni primavera.

Se construieşte mai întâi capitelul şi apoi coloana: obsesia de a încorona ceva ce încă nu există.
Si costruisce il capitello prima della colonna: l'ossessione di incoronare qualcosa che ancora non esiste.

Poetul visează să aducă cuvântul la un aşa nivel de perfecţiune, încât să-l facă să-şi piardă pentru totdeauna sensul.
Aforistul visează să aducă sensul la un aşa nivel de perfecţiune, încât să-l facă să-şi piardă pentru totdeauna cuvântul.
Il poeta sogna di far giungere la parola a un livello tale di perfezione da fargli perdere per sempre il suo senso. L'aforista sogna di far giungere il senso a un livello tale di perfezione da fargli perdere per sempre la parola.




Maria Luisa Spaziani

Maria Luisa Spaziani - a cărei reputaţie în rândul cititorilor şi criticilor din Italia, face inutilă orice prezentare - s-a născut în 1924, la Torino. Este poetă, scriitoare de aforisme, traducătoare şi autoare a numeroase texte şi eseuri critice. A studiat limba şi literatura franceză la Universitatea din Messina. A fost nominalizată de trei ori pentru Premiul Nobel, în anii 1990, 1992 şi 1997. Totodată, este Preşedintele de Onoare al Premiului Internaţional pentru Aforism "Torino in Sintesi".

Narcisistul: “Acum să vorbim puţin despre tine, mă iubeşti?”
Il narcisista: "E ora parliamo un po' di te, mi ami?"

Adevărata tragedie a sinuciderii: să deghizezi tragedia într-o banalitate.
La vera tragedia del suicidio: travestire da tragedia una banalità.

Claritatea ar trebui să fie politeţea profeţilor.
La chiarezza dovrebbe essere la cortesia dei profeti.

Nu-mi scrie dedicaţia, te rog. În librărie nu-mi schimbă cartea.
Non mi scriva la dedica, per favore. In libreria non me lo cambiano.

Poate am citit prea multe tragedii clasice, şi acum micimea duşmanilor mei mă deprimă puţin.
Forse ho letto troppe tragedie classiche, e ora la piccolezza dei miei nemici mi deprime un po'.

În mod clandestin, o tinereţe revenită s-a strecurat în vechiul meu corp.
Clandestinamente una giovinezza a ritroso si è insinuata nel mio corpo antico.

Înţeleptul ştie câtă înţelepciune există în nebunie.
Il saggio sa quanta saggezza c'è nella follia.

Ce aş fi vrut să fiu în trecut? Prima piatră din Marele Zid.
Che cosa avrei voluto essere nel passato? La prima pietra della Grande Muraglia.

Aminteşte-ţi să nu depui în bancă viaţa ta.
Ricorda di non mettere in banca la tua vita.

Mi-am ales sfârşitul: să mor de uimire.
Scegliere la mia fine: morire di meraviglia.

E foarte cult: şi-a citit şi recitit de multe ori întreaga operă.
È coltissimo: si è letto e riletto più volte l'intera sua opera.

Alberto Casiraghy


Alberto Casiraghy s-a născut în 1952, la Osnago. A publicat mai multe culegeri de poezie şi aforisme. Este fondatorul şi administratorul Editurii “Pulcinoelefante”, fiind cunoscut şi apreciat de cei mai rafinaţi oameni de cultură. Printre altele: pictează, cântă la luth şi vioară.

Emoţiile puternice nu vor cunoaşte niciodată plăcerile superficialităţii
Le emozioni forti non sapranno mai i piaceri della superficialità

Altruismul este o ocazie minunată de a fi fericiţi
L'altruismo è un'occasione stupenda per essere felici

Sunt fericit pentru că reuşesc să ascult fără să gândesc
Sono felice perché riesco ad ascoltare senza ragioni

Cine ştie să trăiască în tăcere cunoaşte bine pacea cuvintelor
Chi sa vivere in silenzio conosce bene la pace delle parole

Când poetul nu vibrează are nevoie de un abis  
Quando il poeta non vibra è perché ha bisogno di qualche abisso

Balenele cunosc totul despre emoţiile mării pentru că ştiu să cânte
Le balene conoscono tutto delle emozioni del mare perché sanno cantare

Cine cade în prăpastia cuvintelor înseamnă că nu reuşeşte să asculte
Chi cade nei burroni di parole è perché non riesce ad ascoltare

Mă gândesc mereu la sfârşit ca la un început plin de neprevăzut  
Penso sempre la fine come un inizio pieno di imprevisti

Privesc, şi totul este o ascultare a ochilor
Guardo, ed è tutto un ascoltare di occhi

Când s-a născut prima frunză chiar şi Dumnezeu a plâns
Quando è nata la prima foglia anche Dio ha pianto

Apa este o emoţie care curge
L'acqua è un'emozione che cammina

Sandro Montalto


Sandro Montalto s-a născut în 1978, la Biella. De profesie bibliotecar şi profesor de muzică, este poet, dramaturg, aforist, critic literar şi muzical, compozitor. A publicat şi editat multe volume, şi conduce revistele literare "La Clessidra" şi "Cortocircuito", precum şi Editura Joker. Este directorul tehnic al Premiului Internaţional pentru Aforism “Torino in Sintesi”.

JURNAL, PRIMA PAGINĂ: Azi m-am născut. Acest lucru, ştiu, mă va duce la mormânt.
DIARIO, PRIMA PAGINA: Oggi sono nato. Questo fatto, lo so, mi porterà alla tomba.

A interzice moartea prin lege: ce voluptate ar fi în sinucidere!  
Vietare la morte per legge: quale libidine ci sarebbe nel suicidio!

"Fii sincer": iată prima limitare la propriile idei.
“Sii sincero”: ecco la prima limitazione alle proprie idee.

Vocea lui Dumnezeu rămâne cea mai puternică, pentru că este vocea interminabilă a tăcerii.
La voce di dio resta la più forte perché è l'inarrestabile voce del silenzio.

Dacă am fi fost fericiţi în nenorocirile noastre, poate unii ne-ar fi invidiat şi pentru acestea.
Se fossimo felici delle nostre disgrazie, forse gli altri ci invidierebbero anche quelle.

A muri pentru o idee poate fi chiar un gest nobil. Dar, în general, oamenii nu mor pentru o idee, ci pentru o halucinaţie.
Morire per un'idea può anche essere un gesto nobile. Ma in genere la gente non muore per un'idea ma per un'allucinazione.

Un proverb armenesc spune: "Dă-i un cal celui care spune adevărul: va avea nevoie pentru a a fugi". Dar dă-i unul şi celui care minte: va avea nevoie pentru paradele sale.
Un proverbio armeno dice: “Dai un cavallo a chi dice la verità: ne avrà bisogno per fuggire”. Ma danne uno anche a chi mente: ne avrà bisogno per le sue parate.

La sfârşitul vieţii ar trebui să adresez lumii întregi parafraza unei glume splendide a lui Groucho Marx: "Mulţumesc, am petrecut o seară extraordinară. Dar nu era aceasta".
Alla fine della vita bisognerebbe rivolgersi al mondo intero e parafrasare una splendida battuta di Groucho Marx: “Grazie, ho trascorso una magnifica serata. Ma non era questa”.

Faptul că marile adevăruri devin mai întâi banalitate şi apoi locuri comune este un semn inconfundabil de deteriorare.
Il fatto che le grandi verità divengano prima banalità e poi luoghi comuni è segno inequivocabile del deterioramento.

Există oameni care nu intră niciodată: doar ies. În toate direcţiile: de la gluma cea mai trivială la constatarea metafizică, ceea ce este adevărat pentru aceşti exilaţi ai topografiei de sine.
Ci sono uomini che non entrano mai: escono soltanto. In tutti i sensi: dalla battuta più triviale alla constatazione metafisica ciò è vero per questi esiliati dalla topografia di sé.

Durerea maturizează şi nu se mulţumeşte cu gemete: are nevoie de o limbă.
Il dolore matura e non si accontenta dei gemiti: necessita di una lingua.

Roberto Bertoldo


Roberto Bertoldo s-a născut în 1957, la Chivasso. A publicat diverse cărţi de poezie, ficţiune şi filozofie. Conduce revista internaţională de literatură "Hebenon" şi ziarul "Azione letteraria”.

Există un lucru pe care noi, oamenii, nu reuşim să-l percepem, deoarece este mult mai mare decât noi: micimea noastră.
C'è una cosa che noi uomini non riusciamo a percepire perché troppo più grande di noi: la nostra piccolezza.

Trebuie să fii precum omul acela care a cheltuit ultimii bani rămaşi pentru a-şi cumpăra un portofel.
Occorre essere come quell‟uomo che ha speso gli ultimi soldi rimastigli per comprarsi un portafoglio.

Scriitorul şi cititorul se joacă cu aceeaşi pagină, dar, ca şi copiii, şi-o smulg din mână unul altuia.
Lo scrittore e il lettore giocano con la stessa pagina ma come bambini se la strappano di mano l'un l'altro.

Aceleaşi sentimente bune pe care le trăim şi în virtutea cărora ne simţim mai buni, de multe ori în inima altora ne par ridicole.
Gli stessi buoni sentimenti che noi proviamo, e in virtù dei quali ci sentiamo migliori, molte volte nel cuore degli altri ci appaiono ridicoli.

Pudoarea în ceea ce priveşte propria operă cea mai frumoasă calitate a unui scriitor, este semnul discreţiei sale. Este, printre altele, semnul că, atunci când scrie, ştie că nu se minte pe el însuşi.
La pudicizia riguardo la propria opera è la più bella dote in uno scrittore, è il segno della sua discrezione. È, altresì, il segno che quando scrive sa di non mentire a se stesso.

Începem să scriem dintr-o necesitate existenţială şi continuăm să scriem pentru a nu fi înţeleşi greşit.
Si comincia a scrivere per una qualche necessità esistenziale, si continua a scrivere per non essere fraintesi.

În literatură există cineva care ajunge mereu primul, profitând că publicul nu s-a acomodat încă.
C'è chi in letteratura arriva sempre primo, ma con così tanto vantaggio che il pubblico non si è ancora accomodato.

A avea idei este precum a avea copii: nu poţi fi niciodată sigur de paternitate.
Avere delle idee è come avere dei figli perché non si è mai sicuri della paternità.

Sunt mediocre acele persoane care caută în cărţi adevărul pentru a le ajuta să trăiască şi nu să gândească.
Mediocri quelle persone che cercano nei libri le verità che le aiutino a vivere e non che le aiutino a pensare.

Majoritatea scriitorilor sunt mai satisfăcuţi că au publicat decât că au scris.  
La maggior parte degli scrittori è più soddisfatta di avere pubblicato che di avere scritto.

Traducere de Simona Enache
(nr. 1, ianuarie 2012, anul II)