Cripta del Peccato Originale, o poveste din pântecele dealurilor de calcar din Sudul Italiei

„A înţelege” se situează dincolo de „a privi”. Citirea unui cod presupune cunoaşterea unui tip alfabetic, se obţine prin dedicare, perseverenţă, prin cunoaştere conştientă, matematică, prin cultură vizuală, prin inteligenţă şi adaptabilitate la situaţii abstracte, se articulează cu scopul transpunerii informaţiilor codificate în experienţă vie, care să evoce o realitate posibilă.

Pictura figurativă cu subiect religios porneşte, însă, de la împletirea altor fire ale realităţii: în ea, teologul, iconograful şi purtătorul rugăciunii îşi aduc aportul şi îşi armonizează culoarele înţelegerii şi ale evocării.

Prin pictură, rugăciunea şi povestea capătă chip. Prin rugăciune, pictura şi povestea primesc substanţă. Prin poveste, rugăciunea şi pictura se prezintă, se traduc şi supravieţuiesc timpului, îmbrăcând conţinuturi ale necesităţii, libertăţii şi frumuseţii.

Fig. 1. Frescă în peştera Cripta del Peccato Originale lângă Matera. În aceeaşi compoziţie cu caracter narativ sunt reprezentate, alături, scena Creaţiei şi scena Izgonirii lui Adam şi a Evei din Paradis. Decoraţia cu flori roşii, inspirată de peisajul materan, este motivul pentru care pictorul frescei rupestre a fost numit „il pittore dei fiori”.  Credite foto: Fondazione Zétema, Matera.

Considerată una dintre „perlele Gravinei”, peştera Cripta del Peccato Originale este cunoscută de către localnici şi sub numele de Grotta dei Cento Santi sau La Cappella Sistina dell’arte rupestre. Ea se găseşte aproape de oraşul Matera, în pântecele pământului calcaros, pe domeniul familiei Dragone, ascunsă între livezi de măslini, parcele cu viţă de vie, câmpuri cu cereale. Peste toate şerpuiesc drumuri înguste şi poteci ascunse, ce străbat munţii, dealurile, albia râului şi se topesc spre cer, lăsând în urmă un colb argintiu în lumina asfinţitului. În jurul peşterilor, natura pulsează: insectele susură cântece de nuntă şi de apărare, păsările decupează aerul cu ascuţimea vârfului de pene, macii roşii însângerează verdele gălbui al platourilor cu cereale, florile viu colorate parfumează marginile grădinilor cu măslini şi citrice. Natura sălbatică şi culturile domesticite se întrepătrund într-un ritm uimitor.

Această succesiune simetrică inexplicabilă a vieţii este surprinsă de pictorul sau pictoriţa care, în secolul al VII-lea a figurat, pe interiorul pereţilor grotei alăturate unei mânăstiri benedictine, scene din Vechiul şi din Noul Testament, sfinţi, arhangheli şi prooroci. Legenda spune că în secolul al VII-lea un mare număr de monahi au venit în Sudul Italiei, aduşi de persecuţiile împotriva creştinilor din Orient şi din Ţara Sfântă. Supoziţia că în această perioadă ar fi fost pictate frescele din peştera Cripta del Peccato Originale este legată de stabilirea acestor pelerini în grotele proxime văii Gravinei, de calitatea şi acurateţea programului iconografic, de eleganţa cromatică, de bogăţia unor anumiţi pigmenţi folosiţi – precum lapislazuli – sau de somptuozitatea vestimentară a Maicii Domnului, prezentată ca o împărăteasă bizantină. În acest sens propun spre analiză şi comparaţie chipul Fecioarei Maria din Cripta del Peccato Originale cu portretul împărătesei Theodora, realizat în tehnica mozaicului, care e prezent în biserica San Vitale din Ravenna din anul 457. Atât estetica portretului, centralitatea figurii, expresia privirii, cât şi detaliile legate de alcătuirea coroanei şi amplasarea bijuteriilor prezintă o serie de similitudini.

Fig. 2 Frescă realizată în peştera Cripta del Peccato Originale, lângă Matera, reprezentând-o pe Fecioara Maria alături de pruncul său. Perioada atribuită picturii este secolul al VII-lea. Credite foto: Fondazione Zétema, Matera.	Fig. 3 Mozaic realizat în 547 în Biserica San Vitale din Ravenna, reprezentând-o pe sfânta Theodora, împărăteasă bizantină care a trăit în perioada c. 500 – 548 d.Hr Mozaicul, parte a UNESCO World heritage site, aparţine domeniului public. Credite foto: Petar Milošević.

Adaptate spaţiului rupestru, frescele par a îmbrăţişa vizitatorul. După o lungă perioadă de restaurare datorată Fundației Zétema [2], alături de echipa Institutul Central de Restaurare din Roma, peştera a fost amenajată corespunzător şi introdusă în circuitul cultural şi turistic oficial al Sudului Italiei.
Conservarea şi restaurarea picturii, expunerea acesteia către public într-un mod propice înţelegerii şi cunoaşterii, au contribuit la „luminarea” unor imagini pe care timpul le ascunsese în muşchii pământului ca într-o casetă împietrită. „Aduse la lumină”, picturile generează un alt tip de lumină, o stare de natură transcendentală. Este, poate, acea lumină metaforică surprinsă de Platon în capitolul al VII-lea din opera Republica,  simţită şi redată sub semnul transfigurării spirituale descrise de Fericitul Augustin.
Poate nu e o întâmplare faptul că în acea perioadă am traversat grădinile cu măslini şi străzile pietruite cu ochii şi imaginaţia împărţită între realitatea trăită şi filele cărţii Vineri seara într-o vale cu lupi a lui Nicolae Strâmbeanu.

NOTE

1. „Ia și citește; ia și citește!”, frază cu directă trimitere către viaţa şi opera filosofului, teologului şi episcopului Augustin de Hipona. Originar din Nordul Africii, Fericitul Augustin a trăit în secolul al IV-lea, fiind o persoană educată, un orator care şi-a desfăşurat activitatea la Tagaste, Madaura, Cartagina, Roma şi Milano. Opera sa este considerată o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. Alături de Sfântul Ambrozie, de Sfântul Ieronim şi Sfântul Grigorie cel Mare, Fericitul Augustin este unul dintre cei mai importanți filosofi creştini şi teologi ai timpului său.
2. Imaginile care însoţesc articolul sunt prezentate prin amabilitatea Fundației Zétema din Matera..

Andreea Foanene
(nr. 11, noiembrie 2018, anul VIII)