Commedia dell’arte, o sursă inepuizabilă de inspirație pentru artele vizuale

Am participat de curând în Italia la conferința de presă și la vernisajul expoziției Kokocinski. La Vita e la Maschera: da Pulcinella al Clown. Evenimentele de promovare și conștientizare au fost concepute în jurul prezentării seriei de lucrări semnate de Alessandro Kokocinski și inspirate din Commedia dell’arte. Născut în 1943, creatorul exponatelor este pictor, sculptor, desenator și coregraf de origine ruso-polonă [1], care în prezent locuiește și creează în Toscana. Biografia artistului Kokocinski, suprapusă operei sale impresionante, subliniază transparența dinamismului care caracterizează opera acestui important creator. Născut într-o tabără de refugiați din Porto Recanati, artistul a emigrat alături de părinți în America de Sud, unde a petrecut câțiva ani alături de misionari în regiunea pădurii Iguazú, în Paraguay și Chaco, a asistat la bombardamentele de la Casa Rosada și la căderea Perónului din 1955.
Înțelegerea corpului uman, studiul gesturilor expresive, se realizează prin conștientizarea propriei identități în raport cu teatrul. Artistul își face intrarea în lumea spectacolului odată cu experiența de acrobat la circul din Buenos Aires, care este continuată de studii de design și scenografie [2]. Relația lui Kokocinski cu lumea teatrului este una directă: el călătorește în America de Sud, în Europa, în Asia de Sud-Est și China, colaborează cu diferite companii de teatru, realizează costume și scenografie pentru multe spectacole. În operele sale, interesul pentru redarea personajelor din Commedia dell'arte nu este o temă de moment, ci un laitmotiv al evoluţiei artistice.
Commedia dell'arte – teatrul artiștilor, prima formă de teatru profesionist [3] – un tip de spectacol specific Italiei și Franței secolelor XVI-XVII, supraviețuiește ca model teatral în contemporaneitate. Dacă personajele tipologice ale acestui spectacol hrănesc umorul colectiv, satisfac nevoia de agresivitate, de atitudine critică, punitivă, amoroasă sau comică a vulgului, aceleași personaje devin subiecte constante în operele unor artiști de marcă.
Dacă în perioada de început subiectele inspirate din Commedia dell'arte se prezintă sub forma imaginilor descriptive, mimetice, prin care erau prezentate amănunțit tipuri caracteriale și costume specifice, artiștii vizuali vor transforma scena, odată cu înțelegerea fenomenului. Prilej pentru studii portretistice, pentru teme alegorice sau material de cercetare stilistică, subiectele din teatru ajung să constituie în artele vizuale un patrimoniu ideatic care nu poate fi neglijat. Commedia dell'arte reușește să se impună în imaginarul colectiv al conștiinței culturale europene atât prin spectacole concrete, prin urzeala de povești legate de aceste evenimente, prin serbări și petreceri carnavalești, cât și prin picturi, gravuri sau sculpturi realizate de artiștii care fundamentează vizual tipologii umane. Un asemenea exemplu îl putem descoperi în lucrările Pulcinella (fig.1) şi Scenă de gen cu personaje carnavaleşti (fig.2).
Seduși de universal teatral, martori ai savuroaselor spectacole stradale, artiști precum Jean-Antoine Watteau (1684–1721), Paul Cezanne (1839- 1952), Pablo Picasso (1881-1973), Paul Klee (1879-1940) și mulți alții realizează opere inspirate din dialectica vizuală a teatrului artistic profesional. Inspirat de personajul Pulcinella, Igor Stravinsky a creat baletul care poartă numele personajului. Spectacolul Pulcinella a fost jucat iniţial în costume create de Pablo Picasso şi a fost prezentat în premieră la Opera din Paris în 15 mai 1920.
Personaj specific spectacolelor păpuşăreşti napolitane, Pulcinella ocupă un rol aparte în conştiinţa culturală a sudului Italiei. El este descris ca „vocea de necontestat a vulgului, expresie directă a spiritului vocal al oamenilor vii şi spirituali ca napolitanii” [4]. De altfel, am asistat în sudul Italiei, nu de puţine ori, la spectacole teatrale stradale spontane, realizate de trupe de teatre ambulante.
Regizorul și scriitorul David Esrig a publicat în 1985 o carte care tratează acest irepetabil fenomen cultural: Commedia dell'arte Eine Bildgeschichte der Kunst des Spektakels. Volumul acesta a fost tradus și lansat în România în 2016, le Editura Nemira. Autorul tratează cu interes fenomenologic constructul de teatru cult sau popular şi analizează în profunzime aspectele culturale specifice manifestărilor teatrale.
Marea libertate de exprimare, versatila expresivitate, lipsa de inhibiţii, apetitul pentru raportul teatral al corpului uman cu arhitectura urbană, sunt calităţi creative specifice spaţiului mediteranean şi caracteristice structurii spirituale şi culturale italiene. Subiectele, personajele, tehnicile teatrale specifice comediei artiştilor au fost preluate de majoritatea culturilor europene şi folosite în spectacole de profil, până astăzi.



 

Pulcinella, gravură, ca. 1680-1690, artist Nicolas Bonnart. Imaginea reprezintă o primă gravură din setul Cinque personaggi della Commedia dell'Arte. Imagine aflată în domeniul public.
Open Access Image from the Davison Art Center, Wesleyan University (photo: M. Johnston)

Scenă de gen cu personaje carnavaleşti, printre care Pulcinella, a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ulei pe pânză, autor Giuseppe Bonito. Imagine în domeniul public, GNU Free Documentation License.


Andreea Foanene
(nr. 7-8, iulie-august 2017, anul VII)



NOTE


1. Mario Fanti, Kokocinski, l’uomo e l’artista.
2. A Conversation with Alessandro Kokocinski about Eric Hebborn, 22.06.2017.
3. Kathleen M. Lea, Italian Popular Comedy: A Study In The Commedia Dell'Arte, 1560-1620 with special reference to the English State, 1962, New York: Russell & Russell INC. p. 3.
4. Fava, Antonio Chaffee, Judith; Crick, Oliver, The Routledge Companion to Commedia dell'Arte, New York: Routledge, p. 111.