Anul Brâncoveanu. Mărturia unui prinț din zilele noastre, Mihai Brâncoveanu

„Mi-aduc aminte că mama îmi spunea mereu că este o răspundere să porţi un astfel de nume, că trebuie să fii conştient de o anumită continuitate, de anumite valori”. (Mihai Basarab Brâncoveanu)
Aura Dobre ne propune o întâlnire cu unul din descendenţii neamului Brâncovenilor, Mihai Basarab Brâncoveanu, născut la Bucureşti în 1948, pentru ca mai târziu să părăsească ţara împreună cu familia, în 1964, mergând în Anglia. Întrucât şi-a dorit să studieze la Paris, a plecat apoi în capitala Franţei, unde s-a stabilit definitiv, devenind cetăţean francez. Şi-a recuperat cetăţenia română în 1997. Este fiul celebrei aviatoare Marina Ştirbei (1912-2001, fiica prinţului George Ştirbei, fratele lui Barbu Ştirbei, mareşal al Curţii Regale, prima femeie care a obţinut brevetul de pilot militar din România şi a contribuit la înfiinţarea aviaţiei sanitare, la 25 iunie 1940, numită „Escadrila Albă" de ziaristul italian Curzio Malaparte) şi al prinţului Constantin Bibescu Basarab Brâncoveanu, pilot şi el (1920-1983, condamnat politic la 11 ani de închisoare în perioada comunistă). Un alt descendent din neamul Brâncovenilor este fratele prinţului Mihai, care poartă numele de Constantin, al ilustrului strămoş. Acesta s-a născut în 1943 şi locuiește în Marea Britanie, la Manchester.


De mică visam să întâlnesc un prinț. Fiecare dintre fetițele lumii ăsteia a visat măcar o dată acest lucru. Eu pot să mă laud în gura mare că l-am întâlnit. La Paris. În 2012. Lucram, alături de colegii mei, la un nou proiect pentru TVR Internațional, referitor la descendenți din mari familii românești. Căutam descendenți, în viață, din familiile de renume ale Românei de altădată, care sunt în viață și, deși trăiesc de mulți ani în străinătate, sau chiar s-au născut departe de țara strămoșilor lor, sunt mai români decât mulți dintre români și își pun mare parte din viața lor în slujba promovării adevăratei Românii în străinătate.

Am început să scotocesc prin arhive, prin cărți mai vechi, prin arhive virtuale și așa am ajuns la familia Brâncoveanu. Recunosc că domnitorul Constantin Brâncoveanu m-a fascinat din copilărie și apoi, mai târziu, când i-am înțeles Lucrarea, dar mai ales sacrificiul final, mi l-am legat definitiv de suflet. Așa că atunci când am aflat că la Paris există un descendent din familia domnitorului, am mulțumit încă o dată Cerului că sunt jurnalist și că pot, datorită meseriei mele, să întâlnesc oameni pe care poate altfel mi-ar fi fost imposibil.

I-am trimis prințului Mihai Brâncoveanu un mesaj scris prin poșta electronică. Mi-a răspuns imediat. Am stabilit o zi în care ne puteam întâlni la Paris. Am stabilit și un punct de întâlnire: Place Luis Aragon. Aveam să aflu că nu fusese ales întâmplător locul întâlnirii noastre.

Era sfârșit de iulie și Parisul era supraaglomerat. Ne-am întâlnit undeva mai departe de locul stabilit, asta pentru că ne cam rătăcisem pe străduțele de pe malul Senei. Ne-a recuperat Prințul. Și, da! Era îmbrăcat într-un costum alb și avea alura unui prinț! Mai ales privirea mă ducea cu gândul la unul din portretele domnitorului din cărțile de istorie. Am povestit puțin în fața casei în care a locuit mătușa Martha Bibescu (acolo în Place Luis Aragon) și unde a locuit și el în primele zile când a ajuns la Paris. Ne-am așezat apoi pe o bancă lângă Square Jean XXIII, în spatele Catedralei Notre Dame.

Intenționam să înregistrăm un interviu care urma să facă parte dintr-o emisiune de 25 de minute. Am stat de vorbă câteva ore, însă. Amintirile despre unchi, mătuși, bunici, părinți despre care eu citisem în cărțile de istorie nu au reușit să încapă în câteva minute. Amintirea mamei, frumoasa Marina Ştirbey, amintirea tatălui închis pentru simplul fapt că purta numele de Brâncoveanu… Prințesa, mamă a doi copii minori, nevoită să lucreze într-un atelier auto ca să-și întrețină copiii. Exilul, întoarcerea acasă după douăzeci şi ceva de ani. Promisiunea fiului cel mare la mormântul domnitorului Brâncoveanu din București… toate se derulau prin fața mea ca într-un film. În jur, turiștii toropiți de soare își vedeau de Parisul lor…

Au ieșit trei emisiuni despre descendenții familiei Brâncoveanu. O experiență fantastică pentru mine ca jurnalist și ca om. A, și încă ceva! Prințul Mihai Brâncoveanu are un frate care locuiește în Marea Britanie, la Manchester. Am început să port o interesantă corespondență cu acest frate care a refuzat Parisul. Fiecare scrisoare primită de mine se încheie așa: cu cele mai bune gânduri, al dumneavoastră Constantin Brâncoveanu…

Cele trei reportaje din seria de emisiuni Lumea şi Noi de pe TVR Internaţional pot fi vizionate în arhiva online a Televiziunii Române la următoarele linkuri: Mari familii româneşti: Brâncoveanu - Bibescu prima parte (14 decembrie 2012), partea a doua (21 decembrie 2012), partea a treia (28 decembrie 2012).

Aura Dobre
(nr. 9, septembrie 2014, anul IV)