Între clasic și extravaganță: artistul Otto Kruch la Veneţia

În perioada 18 septembrie - 12 octombrie 2017 s-a desfășurat, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, expoziția personală a artistului român de origine germană Otto Kruch, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Uniunii Artiștilor din Germania, unde trăieşte actualmente. Odată cu vernisajul a avut loc și dezvelirea efigiei de bronz cu portretul istoricului Nicolae Iorga, pe care artistul a donat-o prestigioasei instituții. Prin această donație, artistul a adus un omagiu dincolo de timp personalității lui Nicolae Iorga, fondatorul Școlii Române de la Veneția.   
Sculptura lui Otto Kruch se face la mare temperatură și presiune, dar nu pentru că bronzul se topește la temperatura de o mie trei sute de grade, ci pentru că bronzul este materia ce se adaptează perfect tensiunii interioare a artistului. Bronzul reprezintă aceeași combustie ca și temperamentul autorului. Bronzul și focul, materia și spiritul reprezintă două faze ale aceleiași substanțe pe care Otto Kruch o intuiește în magnificența bronzului.
De la bronz la obiect, de la desen la incizie, de la pictură la colaj, aceste ambivalențe ne fac să înțelegem arta lui Otto Kruch ca opera unui sculptor ce transformă alchimic materia, un artist poliedric și inovator. Arta sa își găsește expresia maximă în vitalul și imperialul bronz. Prometeu a pus focul sub sculpturile sale, deasupra acestui rug se înalță opera sa ca o flacără. Pentru Otto Kruch materia ideală pentru opera sa ar putea fi lava unui vulcan.
În arta lui Otto Kruch, este evident respectul pentru sculptura antică, idealismul grecesc al formei și dinamica barocului traversând suprafețele pline/goale, concave și convexe. Artistul nu se teme de spațiile goale când cu atâta dezinvoltură reduce materia. Golul pare a captura  forța expresivă a  întregii lucrări, având o mai mare forță decât suprafețele pline. Atenția pentru detalii creează realități modificate, transformate de o impresionantă forță internă. 
Personajele sale sunt reprezentate fără anumite părți ale corpului ca expresie a unor lipsuri sufletești majore, ca și cum lipsa ar îndrepta atenția asupra unor carențe sufletești. Artistul observă și reprezintă o realitate fără fard, așa cum o resimte.
Pentru Otto Kruch forma umană, eterna temă a istoriei artei, este  purtătoarea unui potențial antropologic de expresivitate artistică maximă. Artistul exaltă energia vitală a ființei umane prin eclerajele de umbre și lumini ce se reflectă în traseul accidentat și impetuos al materiei pe care o frământă demiurgic. Sculpturile sale depășesc limitele fizice și materiale pentru a atinge expresia artistică pură. 
Opera  sa exaltă semnificația simbolică, e asemenea  acelor  pietre ce stau de mii de ani în bătaia soarelui, vântului, scufundate în apă. Arta sa are amprenta unui suflu originar, ca și cum s-ar fi născut din însuși haosul primordial. În toată creaţia sa se vede o eliberare, totul expandează și se deformează dincolo de formele materiei.
Văzând seria lucrărilor cu cai, calul fiind un motiv frecvent în opera sa, este evidentă în dinamica acestei serii influența formei stilizate a coifurilor războinicilor antici. Aceste lucrări urmăresc o linie sinuoasă, alungită, ondulată ca cea a gâtului unui cal. Coifurile și caii, simboluri ale curajului, forței și libertății, sunt ca două imagini ce își împrumută caracteristicile una celeilalte. Calul devine simbolul coifului unui războinic, sau poate coiful unui războinic este  inspirat de dinamica unui  cal  maiestuos. Caii lui Otto Kruch sunt inspirați și de cvadrigile etrusce, sunt ca un discurs antic actualizat în post-modernitate. Ei sunt reprezentați în timp ce fac salturi mortale, zburând sau căzuți la pământ. Dar spiritul acestor animale continuă să lupte și după ce materia nu mai luptă, a pierdut bătălia. Spiritul lor e încă vitalist. Artistul se autoreprezintă intrând ca un războinic pe un cal în cortegiul său de personaje aurite și somptuoase.
Portretele sale sunt portrete minimale, esențiale, chiar hieratice, de un puternic impact vizual, sunt  de  o umanitate grandioasă. Sunt portrete ce ne duc în imponderabilele mistere ale sufletului omenesc. Reprezentările nudurilor feminine sunt ca o frescă în desfășurare unde  regăsim figuri păgâne în poziții provocatoare și seducătoare, ce emană o energie viscerală, vitală și senzuală. 
Privindu-i operele ne întrebăm de ce caii săi sunt reprezentați în mișcări extreme? Pentru că Otto Kruch simte mai mult durerea decât bucuria, răspunsul se găsește chiar în opera sa care este expresia unei atitudini dramatice. Aceasta este dimensiunea reală a artei lui Otto Kruch. Arta sa este expresia incandescenței sale temperamentale, a spiritului său febril și impetuos. Sculpturile sale par extrase dintr-un sit arheologic.

Scurt portret al artistului

Otto Kruch s-a născut în 21 decembrie 1954 la Cluj-Napoca, fiul sculptorului Nikolaus Otto Kruch. Din 1984, studiază sculptura cu Egon Marc Lowit, Mircea Spătaru la Academia de Artă ,,Ion Andreescu” din Cluj- Napoca. În 1979 și în 1980 câștigă premiul al II-lea și Medalia de Aur oferită de Sanctitatea Sa Ioan Paul al-II-lea, la a IV-a și a V-a ediție a Biennalei Internaționale a Bronzului Dantesc de la Ravenna. În 1984 realizează o expoziție personală împreună cu soția Elena Kruch, la Abano Terme, Padova. Lucrează în proiectare și grafică publicitară cu artiști și arhitecți în atelierul „Esemble” din Padova. În 1985 expune la o expoziție de grup la ,,Galleria Arawak” în Santo Domingo, Republica Dominicană.
În 1986 realizează o sculptură în piatră în amintirea Răscoalei din 1904, la Aleșd-Bihor. În același an, a realizat câteva basoreliefuri pentru cele 14 opriri ale Via Crucis și schițele pentru portalul principal al Bisericii Madonna Pellegrina din Padova. A organizat spațiile de expunere ale firmei de informatică ,,Mannesmann- Tally” la Expoziția Mondială CeBit. Din 1990 în 1992 predă sculptura la Accademia de Artă ,,Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. În 1991 prezintă o expoziție personală cu desene și covoare realizate manual după desenele sale, la Palazzo Correr, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Sculptează apoi bustul poetului Octavian Goga pentru orașul Marghita și busturile lui I. C Brătianu la Cluj-Napoca și Ady Endre la Oradea. Se ocupă de grafică publicitară pentru diverse publicații culturale.
Din 1996 se stabilește împreună cu familia în Germania. Din 1998 lucrează ca sculptor și designer la ,,Ditta Strassacker”, Turnătorie Artistică de bronz la Suessen, Germania. Execută diverse comenzi și sculpturi pentru spații publice în importante orașe ca Tubingen, Stoccarda și Berlin. În 2006 realizează instalația de inox și bronz pentru Cupa Mondială de Fotbal ,,Global Feet” pentru stadionul ,,Mercedes-Benz Arena” din Stuttgart. În 2010 are o expoziție personală la Castelul Galidorf, Baden-Wurttemberg,  Germania. În 2012 realizează lucrarea Hiram pentru Asociația Masonică ,,Drei Wetkugel Stiftung” din Berlin.  În 2015, are o expoziție personală la Accademia di Romania din Roma. Participă la Expoziția de Artă la Innsbruck și Schwabisch-Gmund. Lucrările sale se găsesc în diverse muzee și instituții publice, dar și în colecții particulare din Canada, Italia, Germania și Austria; la Muzeul Centrului Dantesc din Ravenna, Italia; Muzeul Țării Crișurilor din Oradea;  Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; Deri Museum din Debrecen, Ungaria.

Claudia Mandi
(nr. 11, noiembrie 2017, anul VII)