O preţioasă mărturie: corespondenţa dintre Ramiro Ortiz şi Nina Façon

În noiembrie se împlinesc cincizeci de ani de la stingerea din viaţă a Ninei Façon (5 august 1909. Ploiești – 24 noiembrie 1974), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai italienisticii româneşti, discipolă a cunoscutului romanist Ramiro Ortiz, întemeietorul primului Seminar de Limbă și Literatură Italiană din țara noastră (1909) și al Institutului de Cultură Italiană din București (1924).
Între 1931 şi 1935, Nina Façon şi-a luat trei licențe: în Filologie Modernă, în Filosofie și în Istorie. În 1936 a predat în învățământul preuniversitar, iar după ani buni de demersuri administrative inițiate de R. Ortiz în Italia și la București, a fost numită în octombrie 1937 lector de Limba și Literatura Română la Padova. Deși s-a făcut imediat apreciată în mediul universitar, aplicându-se în Italia legile rasiale, i s-a desfăcut contractul de muncă în data de 2 ianuarie 1939. Cu lucrarea Michelangelo poet, publicată în 1939, ea și-a luat doctoratul și a continuat să publice (obligată să recurgă o vreme la pseudonimele Sorin Ionescu, Ioana Anin) studii despre filosofia occidentală sau despre autori italieni, cum făcuse și în anii precedenți, de la debutul din 1932 în paginile revistei „ROMA”. În același timp a predat la licee particulare evreiești din capitală. Din 1948 și-a început cariera universitară în București la Catedra de Limbă și Literatură Italiană, condusă practic de ea, având sau nu și numirea oficială de șefă a acesteia, până în 1972 când, împotriva dorinței sale, a fost pensionată.

Despre aceste aspecte ne dă mărturie epistolarul dintre Ramiro Ortiz şi Nina Façon (1933-1941), din care redăm un extras prin preţioasa colaborare a italienistei Doina Condrea Derer de la Universitatea din Bucureşti, care a îngrijit volumul bilingv Carteggio / Corespondenţă. Ortiz-Façon (Editura Jurnalul Literar, 2007,176 pagini). Corespondenţa a fost ulterior publicată în volumul Doina Condrea Derer, Universitari în România și în Italia: Ramiro Ortiz, Nina Façon, Giuseppe Petronio, Rosa Del Conte (Editura Institutul Cultural Român, 344 pagini, 2018).

Roma, 11 aprilie 1934 – XII
Via Magna Grecia, 65.

Foarte gentilă Domnișoară,
mi-au sosit corecturile de tipar la articolul meu Pentru istoricul contactelor Hispano-Române, iar aici, la Roma, nu am cărțile mele, lăsând deoparte faptul că majoritatea indicațiilor pe care vi le cer nu figurează nici în ele. Sunt disperat! Vreți să aveți bunătatea să‑mi trimiteți în cel mai scurt timp cu putință informațiile pe care vi le cer pe foaia alăturată? Adresați-vă în numele meu şi lui Bianu, pentru a vă facilita consultarea. Şi mulțumesc! Fiți sigură că de acum încolo nu vă voi mai deranja. Dar am absolută nevoie de bunăvoința dumneavoastră.
Cu cele mai sincere scuze şi reînnoite vii mulțumiri, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

Roma, 26 aprilie 1934 – XII
Via Magna Grecia, 65.

Gentilă Domnișoară,
vă mulțumesc pentru primul ajutor. Micile dumneavoastră fişe au sosit la timp pentru a doua corectură şi vă sunt cum nu se poate mai recunoscător. Vă rog să-i mulțumiți din partea mea foarte dragului Ciorănescu pentru notițele trimise deoarece voi fi foarte ocupat zilele acestea şi nu ştiu dacă voi avea răgazul să o fac eu, direct.
................................................................................................................................................................................
Vă mulțumesc foarte mult pentru noutățile literare pe care mi le transmiteți şi vă rog să-i spuneți lui Alcalay să-mi trimită volumul recent apărut al lui Călinescu despre Eminescu, deşi de la el m-aş fi aşteptat la un volum de critică literară, nu filosofică. Într-adevăr, în ceea ce-l priveşte pe Eminescu, lipseşte tocmai un volum de interpretare poetică; dar... răbdare! Îmi pare rău să aflu că acest foarte bun critic nu o duce bine cu sănătatea. A muncit prea mult iar nervii lui s-au resimțit; ceea ce prevedeam şi îi atrăsesem atenția. Să sperăm că este vorba de o epuizare de moment care, cu puțină odihnă, poate să treacă.
Cu cele mai afectuoase salutări întregului fidel grupuleț şi cu mulțumirile mele pentru dumneavoastră, căreia şi Doamna mea vă este recunoscătoare că ați avut amabilitatea să vă amintiți de ea, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

R. UNIVERSITÀ DI PADOVA
Seminario di Filologia Moderna

Padova 12 august 1935 – XIII
Via Giordano Bruno 176 B.

Gentilă Domnișoară,
...............................................................................................................................................................................
Și eu cred că faceți rău refuzând o catedră în provincie. Timpul trece și cariera dumneavoastră ar putea avea de suferit din cauza asta. Nu uitați că trebuie să ne gândim și la noi înșine. Nu numai la noi, dar și la noi. Cât despre oroarea pecare v-o trezește provincia, mi se pare exagerată. Un spirit care se hrănește ca dumneavoastră din viața interioară, care face cu dragoste, cu inteligență și devotament tot ceea ce face, nu are nevoie de un oraș mare. Cu o anume provizie de cărți veți putea trăi foarte bine și la Rădăuți. ....................................................................
Cu cele mai alese mulțumiri pentru tot ajutorul dat și cu cele mai vii salutări, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

R. UNVERSITÀ DI PADOVA
Seminario di Filologia Moderna

Padova 2 septembrie 1935 – XIII
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
scrisoarea dumneavoastră din 20 august îmi parvine după un lung ocol abia astăzi, în agitația plecării mele în Spania. Vă mulțumesc pentru toate gesturile dumneavoastră frumoase şi pentru emoționantul devotament pe care mi-l arătați ocupându-vă cu atâta interes de Manualetto. Dar aş fi într-adevăr de neconsolat dacă renunțarea la catedra din Rădăuți se datorează grijii pentru tipărirea acestuia şi vă declar nu numai că nu pot accepta un asemenea sacrificiu, ci că vă rog insistent să nu țineți cont de nici o posibilă întârziere a tipăririi. N-o să se prăbuşească lumea dacă Manualetto va ieşi cu o întârziere de câteva luni.
................................................................................................................................................................................
Cu cele mai alese salutări, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

Padova 27 noiembrie 1935 – XIV
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
toate corecturile despre care îmi vorbiți sunt în regulă. Puneți-i să tipărească cât mai repede, cel puțin prima parte şi nu mai stați pe gânduri. Nu ştiu de ce vă scuzați atâta pentru că ați interpretat greşit întrebarea mea despre tonul Prefeței faimosului, mai bine zis, rău famatului Manualetto. Cel mult, vina o poartă caligrafia mea. Îmi displace această atitudine aproape temătoare a dumneavoastră față de mine, care la urma urmei nu sunt un Balaur. Puțin urs, da, dar chiar balaur! Şi nu-mi mai cereți scuze şi iertare, că mă înfurii. Unei ființe ca dumneavoastră incapabilă să facă sau măcar să gândească ceva rău, îi acord dinainte toate iertările din lume, ştiind bine că o conştiință mult prea sensibilă o face să fie prea severă cu ea însăşi! Am corectat câte ceva în Prefață. Dar n-aş vrea să o fi stricat. Am decis să rezerv lecției de română vinerea. S-ar putea obține foile de la corecturile de tipar trase la maşină pe hârtie bună, prinse la un loc cu o capsă metalică, tăiate pe margine (4 exemplare) ca să le dau provizoriu studenților? Eu cred că da. Puneți-l pe T. să mi le expedieze cu o banderolă. Şi fiți veselă! Dumneavoastră sunteți prea serioasă şi melancolică pentru vârsta dumneavoastră. Servite Domine in laetitia!
Al dumneavoastră,
Ramiro Ortiz.

Città Universitaria
Biblioteca ”Alessandrina”

Roma, 4 ianuarie1936 –XIV

Gentilă Domnișoară,
.................................................................................................................................................................................
Asta înseamnă că vom face o erată! Erata va fi pusă însă după Sumar. Sfătuiți-vă în această privință cu Torouțiu. Nu uitați că eu nu mă supăr niciodată de nimic, când este vorba de D-şoara Façon. ......................
Încercați să urgentați tipărirea Micului manual, dar nu vă necăjiți dacă nu reuşiți. Tipografii sunt toți la fel: promisiune lungă cu aşteptare scurtă, cum zicea Dante, când aşteptare însemna a te ține de cuvânt. Acum am putea răsturna zicala: promisiune scurtă cu aşteptare lungă!
Chiar aş vrea să fiu sigur că dumneavoastră nu veți mai avea necazuri din cauza acestui Manualetto. Acum aproape că a ajuns la liman şi să sperăm că nu vor mai fi nici furtuni, nici întârzieri. Oricum, dumneavoastră rămâneți calmă şi senină. Am aşteptat atâta încât, în fond, câtva timp în plus sau în minus nu mai contează! Şi-apoi de ce atâta zor? Memento vivere! Şi dacă se poate, să încercăm să trăim calm şi în pace, mai ales în aceste momente când amândouă sunt atât de grav amenințate încât le obținem prin puterea voinței şi ținându-ne în frâu sărmanii noştri nervi puși la așa grea încercare!
Din nou multe urări pentru dumneavoastră şi întregii familii. Al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

Padova 13 ianuarie 1936 – XIV
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
............................................................................................................................................................................
Azi dimineață am văzut la un librar cursul meu de Letteratura Rumena editat o minunăție de GUF la o litografie, care mai că-i mai bună decât tiparul şi m-am gândit prea târziu că poate aş fi putut publica în felul acesta Manualetto, căruia i-aş fi dat doar importanța unui curs şi cu avantajul de a fi putut folosi toate semnele ce se pot adăuga după ce s-a bătut la maşină pe hârtia specială care se foloseşte pentru asemenea lucrări litografiate. Într-adevăr toate semnele din română au fost foarte bine executate. Am fi muncit mult mai puțin amândoi și aș fi putut superviza eu însumi lucrarea. Spun asta gândindu-mă doar la economia de timp şi de supărări de care ați fi fost scutită şi nu pentru că nu aş fi mai mult decât mulțumit, ba chiar recunoscător pentru interesul de-a dreptul emoționant cu care dumneavoastră ați supravegheat tipărirea. În cazul unor astfel de lucrări, greşelile de tipar şi regretele autorului sunt o fatalitate şi doar cu edițiile succesive poți conta pe o perfecțiune relativă. Continuați, vă rog, să-mi trimiteți foile pe măsură ce se tipăresc; în acest fel erata va putea remedia posibilele mele greşeli, omisiuni şi inexactități care, din păcate, vor mai fi. De altfel perfecțiunea nu este pentru lumea aceasta şi cea mai bună dovadă este acest Manualetto supravegheat de mine şi de dumneavoastră, adică aşa cum omeneşte nu se putea mai bine, atât datorită interesului autorului cât şi devotamentului școlăriței. Şi ce școlăriță! Atentă şi foarte precisă. Suntem cu conştiința împăcată şi vom remedia greşelile care vor mai ieşi la iveală cu erata.
.................................................................................................................................................................................
Încep să am remuşcări că v-am privat şi continui să vă privez în continuare de atâta timp cu acest Manualetto. Dumneavoastră veți spune că trebuia să mă gândesc mai înainte, dar nu mi-aş fi închipuit vreodată greutățile pe care a trebuit să le depăşiți şi pe care le-ați depășit cu brio. Consider că se va lungi corectura de tipar a Glosarului, deoarece este imposibil să obținem ceva exact cu doar două revizuiri. Nu vă grăbiți. De acum, anul acesta nu va putea fi adoptat și atunci e mai bine să facem lucrurile fără grabă.
Cred că v-am scris o scrisoare exagerat de lungă aşa că pun punct. Nu-mi faceți o vină. Ca să mă scuz, vă voi spune (cum zicea Pascal) că nu aveam timp suficient pentru a scrie una mai scurtă. Şi scuzați-mă pentru toate necazurile pe care vi le-am creat şi continui să vi le creez.
Cu cele mai alese salutări şi mulțumiri, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

Padova, 11 mai 1936 – XIV
Via Giordano Bruno, 176-B.

Gentilă Domnișoară,
vă mulțumesc pentru cele două exemplare din Studii Italiene, care se prezintă bine şi cu acest număr şi sunt valoroase mai ales pentru felul exact şi complet în care este făcută cronica tuturor evenimentelor culturale italiene din România. Chiar şi aşa, redus la minim, după părerea mea, studiul dumneavoastră este foarte important şi datorită actualității subiectului şi pentru că dovedeşte că posedați o informație rară, nu uşor de dobândit, atât pentru perioada veche cât şi pentru cea modernă. Ar fi fost mai bine să fi cerut să vi se facă extrase, ca să le puteți trimite la diferite reviste italiene şi străine şi unor oameni competenți. Sunt convins că toți cei care au luat parte la recenta polemică, şi sunt aproape toți ziarişti, nu doar scriitori, ar fi vorbit pe larg în presa italiană. Încercați puțin cu Croce, pentru editura Laterza. Trimiteți-i un număr din Studii Italiene şi o scrisoare, spunându-i că aveți un volum de oarecare întindere dedicat subiectului, rugându-l să vă ajute să găsiți un editor și trimiteți-i o scrisoare modestă, cum ştiți să scrieți dumneavoastră, care sunteți cu adevărat întruchiparea modestiei, şi spuneți-i că dificultățile pe care le-ați întâmpinat în România în a-l prezenta ca lucrare de diplomă au fost de cu totul altă natură decât literară, iar dacă subiectul şi maniera de tratare îi vor fi pe plac, eu cred că va cere să fie publicat. În sfârşit, încercați!
.............................................................................................................
Oricum să sperăm că într-un fel sau altul vom obține lectoratul care n-ar trebui să întâmpine prea multe greutăți nici din partea română, având în vedere că dumneavoastră ați putea conta pe sprijinul lui Gusti şi al lui Iorga. Spuneți-mi deschis dacă dumneavoastră credeți că ați putea obține numirea de către Ministerul român. În fond, sunteți deja încadrată în învățământul românesc şi nu ar rămâne decât să fiți detaşată la Padova cu o indemnizație pentru şederea în străinătate. Răspundeți-mi în această privință şi eu îl voi pune pe Isopescu să vorbească cu Lugoşianu, Ministrul României la Roma. Dar, vă repet, secret absolut, pentru că, în caz contrar, nu vom rezolva nimic.
.......................................................................................................................................................................
Cu cele mai alese salutări, al dumneavostră sincer,
Ramiro Ortiz.

Padova 25 mai 1936 – XIV
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
cred că demisia de la catedra de stat complică mult numirea dumneavoastră ca „lector“ de română la „Universitatea“ noastră, mai ales în ceea ce priveşte onorariul, care, dacă ați fi fost profesoară titularizată, ar fi putut fi egal cu salariul obişnuit, plus o indemnizație pentru misiunea în străinătate. Între timp, cum îi spusesem lui Isopescu să vorbească cu Excelența Sa Lugoşianu, Ministrul României la Roma, autorizându-l să-i declare că nu voi accepta alt lector în afară de dumneavoastră, deoarece doar în dumneavoastră am încredere, pentru că v-am văzut cum munciți şi de ce nu intenționez să-mi iau alături un alt intrigant, ca M., mi s-a răspuns că propunerea va fi făcută.
..........................................................................................................................................
Cu multe urări de bine, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Padova, 2 martie 1937 – XV
Via Giordano Bruno, 176-B.

Gentilă Domnișoară,
vestea pe care mi-o dați este cum nu se poate mai bună. Acum văd în sfârşit renăscând la Padova un organism similar cu Seminarul de Literatură Italiană din Bucureşti şi sunt sigur că voi putea, cu ajutorul dumneavoastră, să duc la împlinire şi mai bine decât am putut până acum doar cu forțele mele, promisiunea făcută la plecare, de a face pentru România tot atât cât am făcut în România pentru Italia. Deşi nu am primit încă înştiințarea oficială, i-am scris imediat lui K. pentru a-i mulțumi şi am menționat din nou numele dumneavoastră. Acum va trebui să studiem puțin procedura: postul de lector va trebui instituit de Universitatea din Padova sau va fi oferit de Ministerul român? Eu cred că inițiativa trebuie să pornească de la Facultatea din Padova, din motive evidente de delicatețe; oricum chiar azi voi vorbi din nou cu Decanul care deja îmi dăduse un răspuns favorabil. Numai să nu‑şi renege promisiunea – invidiile universitare sunt în stare de orice –; altfel lucrurile ar trebui să meargă. Sigur, salariul nu‑i cine ştie ce, dar, procedând cum trebuie, se poate ieşi la liman. Aici există braserii frecventate şi de profesori universitari (între care Tagliavini), unde un prânz este 5 lire, în cazul în care cineva nu vrea să recurgă la cantina universității, unde se mănâncă destul de bine, ca să nu mai spun că dumneavoastră ați avea posibilitatea să fiți găzduită la o mânăstire de maici, unde poate ați găsi şi vreo meditație de franceză sau germană. În fine, cred că am reuşit în cele din urmă să-i dăm de capăt. Mă bucur şi pentru că zilele acestea eram puțin pesimist în această privință şi în altele. Chiar azi au sosit şi volumele Micului manual aşa că anul viitor vom putea avea totul pregătit ca să începem repede, remediind după prea multele vacanțe care întrerup activitatea anului academic. Acum trebuie să vă las ca să mă duc în strada Cassan să țin tocmai cursul practic de română cu studenții din primul an. Le voi da vestea cea bună, pe care sper să nu trebuiască să o dezmint. Nu ar trebui să spun aşa, dar, din păcate, am o experiență dureroasă în domeniul invidiilor şi geloziilor universitare. Dar dumneavoastră ştiți că eu înclin uşor să văd lucrurile în negru.
Aşadar, fiți veselă şi să sperăm că măcar de data aceasta lucrurile vor merge cum trebuie. .................................
Din nou felicitările şi urările mele.
Ramiro Ortiz.

Padova, 13 martie 1939 – XVII
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
am primit chiar acum frumosul dumneavoastră volum Michelangelo poet şi extrasul cu rezumatul în italiană şi vă felicit călduros atât pentru conținut, pe care îl cunoşteam, cât şi pentru forma în care se prezintă. Sunteți într-adevăr grozavă! Și continuați! Continuați mai ales lucrarea dumneavoastră despre Quijote, pe care mi-ar plăcea să o scrieți în franceză sau în italiană, deoarece sunt sigur că va ieşi foarte bine şi va suscita multe discuții. Dacă nu-l aveți pe Clemencin, sunt gata să vi-l împrumut şi la fel alte cărți pe care le am. Dumneavoastră trebuie să luptați şi să învingeți iar victoria dumneavoastră mă va bucura ca şi cum ar fi a mea! ......................................
Tagliavini, domnişoara Zancàn, domnişoara Braun vă transmit salutările lor şi cred că deja v‑au scris. Nu ne uitați. Al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Padova, 11 aprilie 1939 – XVII
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
...............................................................................................................................................................................
Eu cred că veți proceda bine acceptând catedra dumneavoastră, acum când aveți posibilitatea unui domiciliu bun. Lecția publică oboseşte infinit mai puțin decât cea particulară. Poate este o risipă de efort fizic (vociferarea etc.) şi nervos (menținerea disciplinei), dar este o mai mare varietate şi destindere, chiar şi satisfacție, cu şcolarii de prim rang, care se găsesc în orice clasă şi care sunt foarte rari printre cei particulari. Dumneavoastră trebuie să vă continuați cercetările, dar nu trebuie să vă grăbiți. Sunteți încă atât de tânără! Dar va trebui să căutați să publicați în franceză și în italiană, pentru a fi cunoscută pe măsura meritelor avute. Între timp ați putea continua să trimiteți recenzii la „Archivum Romanicum“ al lui Bertoni, care, sunt sigur, vi le va publica. De pildă, la Istoria Limbii Române de Rosetti. Natural, dumneavoastră nu sunteți lingvistă şi nu veți putea intra în esență; dar o recenzie, chiar şi larg expozitivă, poate avea valoarea ei, mai ales când opera este scrisă într‑o limbă nu prea cunoscută. Şi apoi cele mai bune recenzii sunt tocmai cele expozitive! De altfel, este suficient să vedeți metoda urmată de autorul [vol.] Hist. de la langue française de Schiaffini sau de Migliorini în studiile lor şi să citiți recenziile la ele, ca să vă puteți orienta în scurt timp. Încercați să mergeți ca lector la Lyon sau unde va fi un post liber.
………………………………………………………………………………………………………
Dar să vorbim despre altceva! Vă recomand să nu vă obosiți prea mult. Cât despre călătoria dumneavoastră în Italia, o aprob şi o doresc. Să sperăm că voi reuşi să vă văd. Vă mulțumesc foarte mult pentru extrase şi vă adresez cele mai frumoase urări de bine.
Ramiro Ortiz
P.S. Ați expediat volumele?
Doriți o listă cu persoanele şi revistele unde să le trimiteți?
Aici toți își amintesc cu stimă și afecțiune de dumneavoastră și asta mă bucură nespus.

Padova, 27 aprilie 1939 – XVII

Gentilă Domnișoară,
vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. ...................................................................................................
De ce nu i-ați trimis nimănui în Italia cartea dumneavostră? Chiar meritați o săpuneală de zile mari! Începeți prin a o trimite specialiştilor în studii despre Michelangelo, apoi lui Papini, Directorul Centrului Florentin de Studii despre Renaştere (Florența, Palazzo di Parte Guelfa), lui Benedetto Croce pentru „Critica“ (Napoli, Trinità Maggiore, 12), la „Giornale Storico della Letteratura Italiana“, la „Rinascita“ (Firenze, Palazzo di Parte Guelfa), Prof. Ettore Allodoli (Firenze, Via Vico, 3), Prof. Achille Bellizzari de la R. Univ. din Genova, pentru „Rassegna“; Prof. Luigi Russo de la R. Univ. di Pisa, Prof. Natalino Sapegno de la R. Univ. din Roma, lui Giulio Bertoni (Roma, Via Gioachino Belli, 36), Prof. Giuseppe Toffanin de la R. Univ. din Napoli), Bibliotecii Naț. Centr. din Florența şi celei Naz. Centr. Vittorio Emanuele din Roma. După aceea, principalelor reviste filosofice, a căror adresă o ştiți mai bine decât mine.
Profesorul Troilo, pe care l-am văzut astăzi, mi‑a cerut adresa dumneavostră şi eu i-am dat-o. Aici toți îşi aduc aminte de dumneavostră cu multă stimă şi simpatie. Mă iertați dacă nu adaug altceva, dar sunt într-unul din momentele mele negre şi de aceea foarte puțin expansive. Continuați să lucrați în domeniul ştiințific, când puteți şi fără să vă obosiți prea mult. Este singura consolare a noastră, bieți intelectuali, şi e vai şi amar dacă ne lipseşte şi ea.
........................................................................................................................................................................
Şi acum, la revedere, pentru că e târziu şi mâine am ore. Fiți cu sufletul împăcat.
Al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Roma, Città Universitaria
Biblioteca “Alessandrina”

20 februarie 1940 – XVIII

Gentilă Domnișoară,
...............................................................................................................................................................................
Ați expediat volumele dumneavoastră despre Michelangelo la revistele italiene? Poate ați uitat de „RINASCITA“, condusă de GIOVANNI PAPINI (Firenze, Palazzo di Parte Guelfa). Trimiteți-o negreşit. Ce recenzii ați avut până acum? Sunteți abonată la ECO DELLA STAMPA (Via Giuseppe Compagnoni, 28, Milano)?
Dați-mi des veşti despre dumneavoastră, că îmi va face mereu plăcere. Cu cele mai alese salutări, al dumneavostră sincer,
Ramiro Ortiz

Roma, Città Universitaria
Biblioteca “Alessandrina”.

13 martie 1940 – XVIII

Gentilă Domnișoară
vă mulțumesc pentru frumoasele dumneavoastră veşti şi mă bucur că sunt bune. ................................................
Mă bucur că puteți să vă întoarceți la propriul studiu despre Cervantes despre care sunt sigur că va ieşi foarte bine, având în vedere pregătirea dumneavoastră nu doar literară, ci şi filosofică. ..................................................
Cu cele mai alese urări de bine pentru Paştele care se apropie. Al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Ponte delle Alpi (Belluno), Albergo al Bivio

24 iunie 1940 – XVIII

Gentilă Domnișoară,
.................................................................................................................................................................................
Vă mulțumesc pentru articolul dumneavoastră despre Benedetto Croce în România, mai mult decât complet şi corect prin concluzia finală. Trimeți-i-l neapărat. Adresa lui este Napoli, Via Trinità Maggiore, 1262. Având în vedere croiala lui ideologică, s-ar putea ca articolul dumneavoastră despre Cervantes să poată fi găzduit în paginile revistei „Critica“, directorul ei nefiind legat de universitate şi neavând nici rezerve teoretice, care ar putea să-i determine pe alții să nu atace poziții critice precedente. Revistele vor continua să apară, fără doar şi poate.
.......................................................................................................................................................................
Trimiteți-mi des veşti despre dumneavoastră că îmi vor face întotdeauna plăcere; cu cele mai alese salutări ale mele şi ale doamnei mele, al dumneavostră sincer,
Ramiro Ortiz.

Padova, 26 august 1940 – XVIII
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
mi‑a făcut multă plăcere scrisoarea dummneavoastră din 21 august cu frumoasele fotografii din locurile unde ați petrecut zilele de odihnă pe care vi le-ați acordat. Am primit la timpul cuvenit cărțile de la „Cartea Românească“ sau mai bine zis, despre care credeam că mi-au fost expediate de aceasta. Azi ştiu că ați fost dumneavoastră şi vă mulțumesc foarte mult. Chiar mâine vă voi expedia primul mandat internațional pentru o sumă echivalentă cu 50 de lire; pentru restul va trebui să aşteptați luna viitoare. Fascicula lui Casella la care mă refer este următoarea: MARIO CASELLA, Poesia e Storia, Firenze, Leo S. Olschki, 1939, extras din Archivio Storico Italiano, vol. II, fasciculele 3 şi 4. În plus trebuie să țineți seama de:
1) ANTONIO VISCARDI, Intorno al problema delle origini trobadoriche, Venezia, Carlo Ferrari, 1934 (extras din Atti del Reale Istituto Veneto, tomul XCIII, partea a doua. Colecția de Acte este deținută de Academia Română.
2) ANTONIO VISCARDI, Gli studi sulla poesia di Bernardo di Ventadorn e i nuovi problemi della critica trobadorica, Bologna, Tip. Azzoguidi, 1939, extras din Atti della R. Accademia di Bologna, pentru anul 1939. Deținută: id.
3) VINCENZO De BARTHOLOMEIS, Intorno alla funzione e all’origine della “tornada”, extras din Convivium nr. 2, 1940.
4) EDUARD WECHSSLER, Das Kulturproblem des Minnesangs, Halle, Niemayer, 1909.
5) HANS NAUMANN, Hoefische Kultur, Halle, Niemayer, 1909.
6) KARL VOSSLER, Die Kunst des altesten Troubadours în Miscellanea di studi in onore di Attilio Hortis, Trieste, Caprin, 1910.
7) JOHANNES BUEHLER, Die Kultur des Mittelalters, Leipzig, Kröner, 1931.
8) W. SCHROETTER, Ovid und die Trobadours, 1908.
9) BRINKMANN, Zu wesen [sic] und Form mittelalterlicher Dichtung, Halle, 1828.
10) EGIDIO GORRA, Origini, spiriti e forme della poesia amorosa di Provenza secondo le più recenti indagini în Rendiconti del R. Istituto Lombardo di Scienze e Lettere, Serie II, Vol. LXIII, 1910 – 1912.
11) EGIDIO GORRA, Delle origini della lirica nel medioevo, Torino, 1895.
12) EGIDIO GORRA, Di alcune questioni di “origini” în Miscellanea di studi in onore di Vincenzo Crescini.
13) D. SCHELUDKO, Beiträge zur Entstehungsgeschichte der altprovenzalischer Lyrik în Arkivum Romanicum, vol. XI şi XII
14) P. RUMPF, La latinité médiévale în Archivum Romanicum, vol. IX.
15) A. PILLET, Zum Ursprung des altprovenzalischen Lyrik, Halle, 1928.
În afară de acestea, natural, trebuie pornit de la opera capitală a lui JEANROY, La poésie lyrique des troubadours, Toulouse‑Paris, 1934. Cred că vă va fi destul de uşor să vă procurați publicațiile nemțeşti. Pe celelalte le puteți consulta în Italia când veți veni şi
ar fi un bun motiv pe lângă celelalte pentru a petrece puțin timp în Padova dumneavoastră. Care, în fond, e la fel ca atunci când ați plecat, având drept singură noutate unele porțiuni din portic zidite în chip de refugiu antiaerian, deşi până acum avioanele englezeşti nu s-au arătat. Aşputea să vă trimit eu, pentru că le am şi sunt uşor de expediat recomandat, ca imprimate, scrierile lui Casella şi ale lui Viscardi (mai puțin „Originile“ acestuia din urmă, pe care poate ar fi bine să le consultați pentru câteva pagini dinspre partea finală, ce ar putea să vă intereseze). Nu la fel stau lucrurile cu lucrarea lui GORRA, publicată în Rendiconti del R. Istituto lombardo, care e legată împreună cu alte broşuri într-un volum care atârnă foarte greu.
.................................................................................................................................................................................
Cu cele mai alese salutări,[scris în română]
Ramiro Ortiz

Padova, 25 septembrie 1940 – XVIII
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
acum, dimineața, e ceață şi, ca să ies, voi aştepta să apară soarele iar între timp vă răspund la scrisoarea prin care mă încunoştințați despre studiile de care vă ocupați. Şi eu cred că puteți avea un cuvânt interesant de spus, anume despre influența mistică asupra poeziei provensale, adică, pornind de la lucrarea lui Casella. Natural, va trebui să țineți seama de lucrările precedente și mai ales de cea a lui WECHSSLER, Das Kultur und Christentum, Halle, 1909 şi de ampla relatare făcută acesteia de GORRA în Rendiconti del R. Istituto Lombardo di Scienze e Lettere (1910-1911) intitulat „Origini, spiriti e forme della poesia amorosa di Provenza secondo le più recenti indagini“, pag. 408-431, 463 -485, 652-678, 163-189, care discută în amănunțime opiniile lui WECHSSLER. Eu am toate memoriile lui GORRA, dar legate împreună într-un volum gros şi greu de miscelanee provensale, ce nu se poate expediat. În concluzie, tendințele mistice care se oglindesc în poezia trubadurilor ar fi cele ale lui Bernardo di Chiaravalle şi ale lui Ugo da San Vittore. Desigur, mai întâi va trebui să vă familiarizați întrucâtva cu provensala, lucru deloc dificil pentru o domnişoară cultă şi inteligentă ca dumneavoastră. Fără să-mi dau seama am trecut la forma de politețe cu lei, dar după ce șaizeci de ani ai folosit lei, e puțin cam greu să te schimbi.
Cu cele mai alese salutări şi urări de bine, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Padova, 13 martie 1941 - XIX
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
am primit scrisoarea dumneavoastră şi vă mulțumesc foarte mult. Conform obiceiului, am răspuns imediat la cartea poştală. Dumneavoastră îmi vorbiți despre Seminarul Descartes, dar eu nu ştiu despre ce este vorba. Oricum, mă bucur că este o modalitate pentru dumneavoastră de a face muncă ştiințifică, conform aleselor aptitudini avute.
Cu cele mai alese salutări,
Ramiro Ortiz.

Belluno, 10 iulie 1941 - XIX
Piazza Campitello 12.

Gentilă Domnișoară,
...............................................................................................................................................................................
Dacă ați primit Letteratura Romena mea, mi-ar fi drag să vorbiți dumneavoastră despre ea în „Archivium Romanicum“ sau în „Cultura Neolatina“ a lui Bertoni. Dați-mi veşti despre dumneavoastră şi despre toți care-şi mai aduc aminte de mine în România.
Cu speranța că voi primi repede veşti, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz
P. S. Doamna mea doreşte să vă amintesc de ea şi vă transmite salutări cordiale.

Padova, 10 septembrie 1941 – XIX
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
am primit în clipa aceasta vederea dumneavoastră dragă şi v‑am trimis imediat volumul meu. ..........................
Mă bucur că ați publicat ceva în „Sophia“ şi că traducerea dumneavoastră este pe punctul de a fi publicată. Dar ia spuneți-mi: primiți revista „Sophia“ la care v-am abonat imediat? Eu nu reuşesc să aflu pentru că redacția nu răspunde la scrisorile mele şi nici la cele ale librarului prin intermediul căruia am făcut abonamentul. Şi aș dori să mai ştiu ceva: catedra din Bucureşti despre care îmi vorbiți e de stat? Mi-ar plăcea mult să aflu că da. Am scris cu roşu aceste două întrebări ca să nu uitați să-mi răspundeți la ele, având în vedere că soseşte cu destul de multă întârziere corespondența din România şi aveți tot timpul să uitați ce întreb în scrisori.
.................................................................................................................................................................................
Dați-mi des veşti despre dumneavoastră: nu are nimic dacă scrieți pe o carte poştală.
Cu cele mai bune salutări,
Ramiro Ortiz.

R. UNIVERSITÀ DI PADOVA
Seminario di Filologia Moderna

Padova, 27 septembrie 1941 – XIX
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
dacă se mai găseşte de vânzare Istoria literaturii române de Gh. [sic] CĂLINESCU, v-aş ruga mult să mi-o expediați. Ştiu de la LOVINESCU că în ea figurează două fotografii cu mine: una cu Coşbuc şi cealaltă cu colaboratorii de la „Ideea Europeană“. Natural, nu pentru acest motiv mă interesează, ci pentru că o literatură română scrisă de CĂLINESCU nu poate să fie decât de preț pentru mine şi pentru studenții mei, chiar dacă din motive neliterare, nici ştiințifice, întâmpină ostilitatea unui anumit public.
................................................................................................................................................................................
Sper ca şi în România timpul să fie în continuare frumos cum obişnuieşte să fie toată toamna, care a fost întotdeauna anotimpul cel mai plăcut în România şi vă felicit că aveți în sfârşit o catedră în capitală şi nu mai sunteți obligată să faceți călătorii, chiar şi scurte, ca să ajungeți la şcoală, ceea ce iarna trebuie să fie foarte neplăcut. Vă salut din partea tânărului FRANCESCHINI, Franceschini „minor“, care acum e profesor de filosofie și istorie la Este, pe care l-am văzut acum câteva zile. Mi-a spus că a primit de la dumneavoastră câteva publicații în română şi l-a pus să i le traducă pe cumnatul lui inginer, care a stat mulți ani în România. Celălalt Franceschini este profesor de latină medievală la Universitatea Catolică din Milano. Am primit o ladă cu cărți din donația lui Torouțiu care conține, printre altele, colecția completă a „Convorbirilor literare“, de preț pentru noi. Dacă aveți ocazia să-l vedeți, mulțumiți-i foarte mult din partea mea şi rugați-l să binevoiască să-mi trimită o listă cu cărțile expediate cu acest ultim transport, cu prețul respectiv, mai ales pentru colecția „Convorbiri“, pe care noi nu avem cum să-l ştim. Cu cele mai alese salutări, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz

Padova, 11 decembrie 1941 – XIX
Via Giordano Bruno 176-B.

Gentilă Domnișoară,
îmi pare foarte rău că două, dacă nu mai multe, din scrisorile mele nu v-au parvenit şi nu v-a parvenit nici volumul cu scrierile prof. Troilo pe care vi l-am trimis recomandat, gândindu-mă că e mai de folos în mâinile dumneavoastră decât în ale mele. Cât despre volumul lui Errante despre Rilke, mi s-a spus că s-a epuizat şi că acum îl caută prin anticariate. În ultimul număr al „Culturii Neolatine“ am putut să văd două recenzii ale dumneavoastră: una la „Carageale“ [sic] de Cioculescu, cealaltă nu-mi amintesc în clipa aceasta despre cine.
.......................................
Am început cursurile şi mă ocup de „Evul Mediu Românesc“. Cursurile au un public foarte numeros, dar aproape exclusiv de domnişoare, deoarece studenții au plecat aproape toți voluntar în armată. Ştiți că public ediția a doua a Istoriei Culturii Italiene în Romania? O va publica „Institutul pentru Europa Orientală“. Cu această ocazie mi-ar fi fost de mare preț colaborarea dumneavoastră, ajutându-mă la corectura de tipar şi la adaosurile, mai ales bibliografice, pe care doresc să le fac; dar soarta a vrut altfel. Răbdare! Mă bucur văzând că lucrați, nu doar didactic, ci şi pe tărâm ştiințific. ..........................................................................
Cu cele mai alese salutări și urări cu ocazia Crăciunului și din partea Dorei, al dumneavoastră sincer,
Ramiro Ortiz.

Doina Condrea Derer
(nr. 11, noiembrie 2024, anul XIV)