Comentariu la expoziția „Predarea fibrei, între artă și design”

Plecând de la un eveniment ca multe altele

Întreaga lună Iulie, Galeria Cuhnia a Centrului Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” a găzduit expoziţia colectivă Predarea fibrei, între artă și design*.
Manifestarea, care a adus la rampă exprimările plastic-decorative ale câtorva remarcabili tineri studenţi ai Departamentului Arte Textile-Design Textil din cadrul Universității Naţionale de Arte Bucureşti, a fost pentru mine, coordonatorul ei, un complex şi integrat experiment estetic, care mi-a permis să fac apel, pentru propunerea expoziţională, la o bună parte din experienţa acumulată de-a lungul timpului ca mentor, ca organizator de evenimente şi ca artist.

Finalitatea acestui amplu efort de selecţie şi „paginare” in situ?

În primul rând, dorinţa de a scutura o percepţie condescendentă asupra artelor decorative în general, a celor textile în special, pe care, din păcate, încă o au profesioniştii celorlalte genuri, percepţie în care suntem văzuţi, ca artişti ai fibrei, drept simpli etalatori pe ziduri ai unor suprafeţe artistice din categoria tabloului, doar că realizate în fibră. Eroarea este majoră. Nu stărui, acum; voi spune doar că de decenii bune, artele firului au o importantă poziţie şi în lumea de elită a artelor, şi pe cea a pieţelor de artă, pur şi simplu pentru că s-a dovedit că, departe de a fi o simplă pânză bătută în cuie, obiectul textil, dacă este de calitate, are capacitatea specială de a încălzi şi înnobila locul.
În al doilea rând, pentru că, în virtutea extremei personalizări care duce la gestul artistic ţesut, ca modalitate expoziţională, el favorizează dialogul cu spaţiul conţinător pe multiple niveluri: material, estetic, spiritual.
Din toate aceste motive, dar nu numai, am iniţiat un dialog cu locul incomod, dar de mare prestanţă, al Cuhniei, propunând ca modalitate principală de expunere instalaţia, susţinută de „ramuri secundare” de prezentare clasice.

Organizarea spațială de tip instalație a expoziţiei a fost alcătuită „(...) dintr-o selecție de țesături, imprimeuri, tapiserii, mostre textile, schițe, pagini de prezentare, printuri digitale realizate de studenți sub îndrumarea mea în ultimii 10 ani de activitate. Prezentarea urmărește un parcurs grupat pe secțiuni și teme distincte, punându-se accentul pe metodele de lucru, pe etapele de studiu, precum și pe rezultatele finale obținute. Toate acestea, împreună, transformălocul și, în același timp, prezintă un discurs la vedere care evidențiază parcursul, devenirea unei lucrări, de la sursa de inspirație la finalitatea practică a obiectului artistic sau a obiectului de design textil.
Demersul, aliind cerințele pedagogiei cu elementul concret de curatoriat, își propune să evidențieze câteva din direcțiile de manifestare ale învățământului superior artistic: mentoratul – rolul formator pe care (încă) îl joacă coordonatorul de lucrări nu doar în definirea conceptului lucrării, ci și pe drumul stăpânirii și „întrupării” acestuia; diseminarea – abilitatea, capacitatea îndrumătorului de a sintetiza și prelucra în materiale de specialitate / articole de cercetare artistică rezultatele obținute; conectarea cu lumea – orientarea către legătura cu instituțiile de prestigiu recunoscute, pentru a promova domeniul de specialitate.” (D. H. Extras din prezentarea expoziției Predarea fibrei, între artă și design.)

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere frontală parţială, dinspre intrare,
concept & design expoziţional Dorina Horătău
de la stânga spre dreapta imaginii, sunt prezentate lucrări realizate de studenții: Laura Eftimie, Sorina Şerban, Claudia Davidescu, Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, 3 iulie-2 august, 2021

Scurt comentariu asupra locului

De fiecare dată când mă aflu în situaţia de a organiza o prezentare expoziţională într-un spaţiu, consider de la sine înţeles faptul de a merge să văd sau să (re)văd acel loc (de departe şi de aproape), de a-l parcurge (prin atingere cu spaţiul, cu elementele lui încerc sa-mi dau seama de posibilele lui grade de rezonanţă cu ceea ce propun lucrările, cu ceea ce îmi doresc eu), să mă „imprim” de datele lui. Cred cu toată convingerea că pentru a reuşi să comunici cu un spaţiu, el trebuie cunoscut, simţit, perceput şi aprofundat în cât mai multe din datele lui. Pentru că fiecare loc are coordonatele lui specifice, pe care nu le poţi ignora, asupra cărora nu poţi interveni abrupt.
Iată impresiile personale despre spaţiul în care s-a desfăşurat expoziţia „Predarea fibrei, între artă și design”, impresii începând de la care mi-am alcătuit demersul „de dispunere” al pieselor.
Cuhnia de la Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” poartă un veșmânt simplu, sincer, cel al texturii cărămizii, acoperind, totuși, un strat „istoric” consistent, purtător de forţă și de greutate. Este o îmbrăcăminte cuminte, ordonată, care urmăreşte îndeaproape forma arhitecturală construită și o înnobilează, căreia-i permite să transpară, uşor, o lasă să fie ghicită.
Această „onestitate” absolută îngăduie să iasă la vedere esenţa spaţiului arhitectural, cu dimensiunile şi formele sale echilibrate. Ca trăsătură distinctivă „spirituală”, putem aprecia Cuhnia ca un spaţiu aproape ascetic, din cauza prezenţei tari a zidăriei brute, a concentrării și rigorii sale.
Mai trebuie să ţinem cont şi de faptul că, intelectual/cultural vorbind, „luăm loc” într-un „templu” încărcat de istorie, care trăieşte prin el însuşi, fără a avea nevoie de alte completări sau adăugiri. De aceea, consider că orice tip de propunere-inserţie expoziţională care s-ar aventura aici ar trebui să reclame, să impună o atenţie deosebită pentru datele speciale ale acestui loc nepereche între toate spaţiile de şi pentru artă ale Capitalei.

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţial frontală, dinspre intrare (stânga),
de la stânga spre dreapta imaginii, sunt prezentate lucrări realizate de studenții: Delia Ciubotaru, Laura Eftimie, Claudia Davidescu

Lectura spaţiului expoziţional

Chiar din deschiderea intrării simţi generozitatea interiorului, iar ochiul caută instinctiv şi citeşte imediat trei direcţii de orientare: o desfăşurare generoasă a terestrului simplu – scanarea pe orizontală, dar şi invitaţia la ascensiune din stirpea „urcării” lui Ioan Scărarul (încercând să depisteze limitele cubului construit), citirea verticalei (desfăşurarea cupolei suprapuse peste cubul construit, „hotarul” dintre acestea oferind numeroase „chei” de articulare noilor prezenţe) şi direcţia care coboară sub cubul construit – vatra. Imediat după această „primă impresie” apare curiozitatea, dar mai ales nevoia de a căuta alte deschideri (datele tari trebuie neapărat „acomodate” de unele anexe-suport) şi descoperi cele două alveole laterale, ca două braţe anexate cubului existent.
În plus, ochiul vizitatorului simte instantaneu echilibrul dintre înălţimea şi lăţimea bazei clădirii, direcţiile vizuale ale liniilor ordonatoare ale spaţiului (vorbim aici de relaţia dintre liniile directoare / drepte (pe orizontală şi verticală) şi liniile care definesc formele curbe – vezi cupola centrală desfăşurată ascendent, cu al ei extrem de special şi decorativ sistem de boltire).

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţială, dinspre intrare (dreapta),
de la stânga spre dreapta imaginii, sunt prezentate lucrări realizate de studenții: Delia Ciubotaru, Claudia Davidescu

Inserţie în continuitatea datelor locului

În opinia mea, „oferta” estetică a Cuhniei nu trebuie înfrumusețată, ea fiind puternică și de sine-stătătoare, ca realitate construită; de aceea, pentru includerea adecvată în acest spaţiu a temei pe care mi-am propus-o, am urmărit câteva sensuri & principii de desfășurare care să permită ansamblului o inserţie „organică” în concretul arhitectural.
Acestea sunt:
simplitate: prezentarea într-o formă unitară, curată, „sinceră” a lucrărilor;
austeritate, nimic de prisos: pentru exacta înţelegere şi buna comunicare a demersului expoziţional, am prezentat numai ceea ce este strict necesar;
rigoare și claritate a formelor: liniile stricte, severe ale structurilor metalice lasă la vedere o ordine perfectă, iar prezența acestora este limitată pentru a nu încărca spaţiul;
prezența albului: valurile textile suspendate spaţial şi lumina dirijată creează, prin inserţia estetică a non-culorii, un efect de relaxare / degajare a spaţiului;
monumentalitate și funcționalitate: structurile metalice, utilizate pentru prezentarea pieselor expuse, au forme și suprafețe negre (masive și semnificative ca prezență);
un contrast formal și material cu calități dialogale: tactilitatea texturilor, moliciunea şi caracterul aproape organic al pieselor expuse sunt în contrast cu caracterul masculin pronunțat al suporților metalici, cu textura ordonată a asizelor de cărămizi şi cu masivitatea depliată a spațiului, chiar şi a volumetriei; petele spațializate de alb și suprafețele plate de negru prezente în sistemul expoziţional susţin dinamica pieselor şi distrug „liniile vizuale directe” pe care ochiul este tentat să le caute, iniţial. Această expunere non-conformă, „moale”, adaptativă, mi se pare în acest caz cea mai importantă calitate a prezentării obiectului textil din categoria celor pe care le avem aici, cu discrete trimiteri vintage.

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţial frontală, dinspre intrare (dreapta),
lucrări realizate de studenta Claudia Davidescu

Propunerea de compoziţie spaţială

Am ales ca principalele elemente compoziționale inserate în spațiul dat să fie liniile drepte, zonele şi suprafețele dreptunghiulare sau pătrate. Acest tip de organizare spaţială abstractă, cu reguli stricte şi relații clare între motivele geometrice, asigură echilibrul compozițional şi unitatea unui ansamblu independent – instalaţie construită ca o inserţie-contrast, care continuă principiile şi datele locului: rigoare, monumentalitate, austeritate.
În acest fel, este căutată o integrare cu sens a propunerii „în corpul de bază al arhitecturii” şi nu o „adăugire”, lipire (ca decor) de acesta. Nota bene, însă: această „geometrie susţinătoare” trebuie înţeleasă, în cel mai corect mod, ca haşură a unui loc geometric, ca „decalc spaţial”, ca posibilitate de ordonare mentală şi intuitivă, căreia, pe parcurs, i se „comunică” posibilitatea bună de dialog cu calitatea estetică a unei piese.
Corpurile geometrice integrate în continuumul spaţial dat există ca module grupate pe temă sau sunt dispuse separat, cu expuneri care îmbină verticale şi orizontale de dimensiuni variate. Sublinierea orizontalelor şi a verticalelor, gama cromatică sobră a lucrărilor, cu accente sau pete mari de culoare doar în punctele-cheie „capăt de perspectivă” creează o unitate / o consecuţie vizuală între liniile directoare ale masivităţii spaţiului dat şi cele „distribuite” pieselor expuse.
În completarea ideii de accentuare a centrilor de putere ai interiorului, în „cerul” de sub cupolă au fost suspendate două fâşii textile albe, ca două comentarii-metaforă ale întâlnirii celor două arii culturale. Amploarea şi curburile acestora, liniile etalate simetric faţă de „miezul” spaţiului, completează imaginar şi imaginal forma circulară a „vetrei”. În plus, rondul, rotundul, tocmai pentru asocierea lui cu delicateţea, cu curbura trupului, poate fi considerat acel „gest feminin” necesar ca element de echilibru în faţa „masculinităţii” riguroase a întregului ansamblu propus.

Relaţia om – spaţiu arhitectural – obiect artistic inserat

Sunt de părere că vizitatorul unei expoziţii, prin deplasarea sa pe o traiectorie şi pe un anume traseu sugerat de „dirijorul compoziţiei spaţiale”, prin „atingerea” centrilor de putere ai spaţiului, prin pipăirea – concretă sau vizuală – a texturilor-lucrări care completează cu rost locul, trebuie în cele din urmă să devină parte din sistemul total, coerent şi organic, om – spaţiu arhitectural – obiect artistic.
Astfel, sensul obiectului artistic expus este capabil să „întregească” datele arhitecturii: întrucât adaugă unui punct spaţial determinat semnificaţie, el transmite uneori până la exterior această „puncţie”, aşa încât până şi exteriorul unei arhitecturi ajunge să se resimtă de „semnul de viu” conţinut. Să ne amintim, deci, pentru că şi aici avem de învăţat de la clasici – poate nu întâmplător, atunci când se vorbeşte, în cele mai profesionale volume, despre excepţionalul decor cultural al faimoaselor centre de spiritualitate care au fost Trei Ierarhii şi Dragomirna Moldovei, se face referire, iarăşi si iarăşi, la „haina”, la „horbota de sărbătoare” împodobind dinafara lăcaşului, haină care o continuă pe cea interioară. Nimic mai potrivit, cred, decât această continuitate de sens şi de înrudire pe care o găsim şi pe care dorim să o continuăm din Cuhnia Palatului. Nu numai percepţia vizitatorilor asupra obiectelor expuse se modifică, ci toată spaţialitatea interioară suferă transformări vizibile, întrucât funcţie de calitatea şi bogăţia plastică tridimensională a obiectului propus, însuşirile spaţiului se resimt şi ele de aceste deschideri şi prefaceri: se modifică accese, se estompează trasee altădată privilegiate, se fixează alţi centri de interes ai interiorului. E o trudă înţelegătoare propunând un joc înalt, o altă vedere asupra arhitecturii, artei şi rosturilor lor care se întrepătrund.

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţială, dinspre peretele opus intrării,
de la stânga spre dreapta imaginii, sunt prezentate lucrări realizate de studenții: Claudia Davidescu, Laura Eftimie, Delia Ciubotaru

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţială,
capăt alveola frontală (atașată peretelui opus intrării), lucrări realizate de studenta Dana Dincă

Predarea fibrei, între artă și design, Galeria Cuhnia, vedere parţială,
capăt dreapta alveola laterală (atașată peretelui din dreapta spaţiului central), lucrări realizate de studenta Mihaela Sîrbu

Dorina Horătău
(nr. 9, septembrie 2021, anul XI)

* Expoziţia „Predarea fibrei, între artă și design” a avut în perioada 3 iulie-2 august, 2021. Prezentarea a cuprins lucrări realizate pe parcursul anilor de studii de următorii studenţi: Dana Dincă, Ioana Stoica, Sorina Şerban, Alina Nicoleta Ioan, Miruna Pria, Delia Ciubotaru, Claudia Davidescu, Laura Eftimie, Anamaria Paloșanu, Mihaela Sîrbu.
Colaboratori / asociați: asist. univ. dr. Iulia Toma, lect. univ. dr. Georgina Andreescu
Colaboratori / tehnicieni: Rodica Marin, Drăgana Răbâncă, Elena Haut