Facultatea de Arte şi Design Timişoara. Dialog Decani peste timp

„Anul 1989 a însemnat un moment semnificativ, istoric, nu doar pentru oraș și țară, ci și pentru Universitatea de Vest din Timișoara. În acel timp Aurel Breilean, profesor la Universitatea de Vest, cerceta programe de studiu pentru înființarea unui învățământ superior de artă, aici, în Timișoara. M-am alăturat în acest demers de studiu și cercetare. Astfel, în 1990, am fost solicitat a pleda și a depune un memoriu la Ministerul Învățământului, susținând cauza unui destin semnificativ de formare a unor cadre și personalități în cultură și în acest perimetru al țării. La acel timp existau, în afara Institutului de Arte «Nicolae Grigorescu» din București, un Institut de Arte la Cluj-Napoca, «Ion Andreescu», și unul la Iași, «George Enescu»”. (Constantin Flondor)

Aşa a fost noul început din anii ’90. Acum, după 30 de ani, profesorii Camil Mihăescu, actual Decan al Facultăţii de Arte şi Design Timişoara, Adorian Vică – Decan 2012-2019, Adriana Lucaciu – Decan 2008-2012 şi Constantin Flondor – Decan 1996-1999, ne oferă o preţioasă mărturie despre diferitele etape care au marcat evoluţia cunoscutei instituţii timişorene.



Camil Mihăescu, Decan al Facultăţii de Arte şi Design

Cum se prezintă astăzi Facultatea de Arte şi Design Timişoara?

Facultatea de Arte și Design este cel mai mare și mai important centru de profil din zona de vest a țării, ocupând un loc de excepție în elita învățământului artistic românesc. Această plasare meritorie este rezultatul parcursului realizat cu pasiune si competență de către corpul academic în ultimii 30 de ani, în favoarea dezvoltării artelor vizuale românești. Contextul istoric fertil, respectiv existența Institutului Pedagogic de Desen, activitatea grupului Sigma și mai apoi cea a Liceului de Arte Plastice, a condus în mod inevitabil la apariția facultății în peisajul universitar timișorean. Aceasta și-a redeschis porțile în anul 1990, datorită efortului și perseverentei implicări depuse de către profesorul universitar Aurel Breilean.
Programele de studiu oferite de Facultatea de Arte și Design acoperă atât zona artelor tradiționale, a artelor aplicate, cât și arealul teoretic. Prin cele 11 direcții de studiu la nivel de licență, 10 direcții la nivel masteral, respectiv studiile doctorale, F.A.D. asigură cu succes paleta de opțiuni din domeniul Arte Vizuale.

Care sunt punctele de forţă şi deschiderile pe care le oferă această importantă instituţie?

Integrarea instituției într-o universitate comprehensivă – Universitatea de Vest din Timișoara – imprimă o identitate specială și unică în peisajul educației superioare artistice, prin accesul nelimitat la competențe transversale, dar și la o întreagă paletă de alte facilități. Astfel, oferta specializărilor și calitatea actului educațional sunt centrate pe student, racordate la cerințele contemporane și integrate în dinamica societății. Creația artistică, cercetarea științifică și educația vizuală sunt armonios reunite, prin caracterul vocațional intrinsec, dar și prin corpul academic de înaltă valoare.
Plasarea geografică în proximitatea altor centre importante din străinătate, dar și un departament de internaționalizare performant, acordă studenților multiple posibilități de a devansa mediul local sau regional și de a aprofunda paradigme europene, sau chiar extracomunitare. Parteneriatele facultăţii fac apel la peste 20 de țări, tot atâtea ferestre larg deschise, atât pentru studenți, cât și pentru cadrele didactice. Acest lucru este subliniat și susținut, în Timișoara, pe de o parte, prin tradiția multiculturală, iar pe de alta, prin configurația multi-etnică din istoria recentă a urbei.
Împreună, profesori și studenți, formăm un vector fundamental pentru cultura vizuală, dar oferim în același timp, prin absolvenți, specialiști de încredere pe care se poate configura, în mod pozitiv, viitorul unei societăți democratice, europene.

Expoziția „Paideia”, Galeria Calpe, Timișoara

Vică Tilă Adorian, Decan 2012-2019

Cum ați descrie perioada mandatelor dumneavoastră?

Anul 2012 a fost primul din cei opt ani petrecuți în calitate de decan al Facultății de Arte și Design și a coincis cu prefacerea întregii conduceri a universității noastre, perioadă caracterizată de o nouă viziune managerială, având ca finalitate statornicirea Universității de Vest din Timișoara între cele mai importante așezăminte de educație și cultură din țară și nu numai.
Aflându-ne în debutul punerii în operă a noii legi a educației, au existat o multitudine de provocări legate de aplicarea acesteia, cu toate neajunsurile privind insuficienta finanțare a educației, resimțită acut la toate nivelurile. Totodată, peste toate acestea, ca o consecință a legii educației, și la hotărârea Senatului universității noastre, au fost pensionați o întreagă generație de dascăli, valoroși artiști ai Timișoarei și nu numai, dezechilibrând structura de personal și punând în pericol școala doctorală, care cu mari eforturi fusese înființată în anii precedenți.
Anii ce au urmat au fost ani și de sacrificii, dar și de împliniri. Acestea s-au regăsit în redresarea financiară a universității și implicit a facultății, în revigorarea școlii doctorale, în menținerea numărului de studenți în condițiile în care alte facultăți își pierdeau jumătate din studenți, prin mărirea numărului de cadre didactice, prin diversificarea ofertei educaționale și organizarea a numeroase activități expoziționale, culturale și dezvoltarea parteneriatelor cu instituțiile similare din țară sau cu societatea civilă și, nu în ultimul rând, printr-o apropiere între dascălii celor două departamente și studenți.
Am reușit, în tot acest răstimp, să aducem alături de noi artiști consacrați dar și tineri valoroși care să continue activitatea de predare și care să aducă totodată plus valoare calității actului de creație și cercetare în facultate.
Perioada ultimilor opt ani a fost una de cristalizare și, mai apoi, de consolidare a noii viziuni asupra devenirii universității ca ansamblu, dar și a facultății noastre ca parte integrantă a unui tot indivizibil și articulat. Răstimp al unor transformări legislative bulversante și, în cazul domeniului nostru adesea lipsite de coerență, perioada petrecută ca decan al Facultății de Arte și Design a fost una în care am avut în mod special privilegiul de a cunoaște oamenii de aproape.
O garanție pe viitor a unui climat profesional competitiv este importantul proiect de dezvoltare a infrastructurii facultății, inițiat de către universitatea noastră cu participarea conducerii facultății în aceeași perioadă, prin construirea unei noi platforme educaționale ce constă în noi studiouri, laboratoare și o importantă galerie de artă ce ar urma să fie inclusă în circuitul cultural al urbei.

Care sunt cele mai plăcute amintiri, cele mai fructuoase colaborări, studenții remarcabili ai acelei perioade?

Cred că pentru un dascăl, amintirile statornice și prețuite legate de instituția unde activează sunt indisolubil legate de munca cu discipolii săi. Nu pot spune că există o evoluție calitativă a generațiilor de absolvenți. Ci doar că aceștia sunt produsul tendințelor generate de momentul la care ne raportăm.
Am amintiri plăcute răsfoind tezele de licență sau disertație din urmă și gândindu-mă, totodată, că eforturile muncii noastre se regăsesc într-o bună măsură în atât de inspiratele creații ale studenților noștri, fapt ce mă face să mă emoționez mereu și să fiu mândru că sunt profesor al acestei școli de artă și coleg cu atâtea generații de valoroși absolvenți. Nu cred că ar fi corect să spun că acum 5, 10, 15 sau 20 de ani erau generații mai bune decât cele de acum. Cum nici că cele de acum sunt mai performante decât cele din trecut. Încrederea în sine se clădește în timp și trebuie sădită încă din primul an de studiu de către dascăli, abordând un sistem educațional modern participativ, iar confruntarea dintre cei doi să fie una constructivă, de idei și de metode pentru creșterea încrederii reciproce și, nu în ultimul rând pentru student, de creștere a încrederii în sine.
Fiecare generație intră pe scena vieții artistice cu datele ei și într-un anumit context. Avem absolvenți ai facultății noastre din toate generațiile, și din toate programele de studiu, care sunt artiști sau designeri activi, indiferent de domeniul și locul în care se manifestă, și ar fi poate nepotrivit să nominalizez doar pe unii, nedreptățind pe alții, întrucât toți absolvenții noștri sunt prețuiți în aceeași măsură.

Cum v-a influențat profesional și personal experiența anilor de decanat?

Cred că pentru orice persoană care nu a beneficiat de studii sau măcar de cunoștințe manageriale, ci doar de dorința de a face mai mult decât s-a putut face până la momentul preluării funcției, managementul unei instituții de învățământ superior artistic sau a oricărei entități culturale, educaționale, sociale sau economice, este o continuă și nesfârșită provocare.
Învățând din mers despre managementul instituțional, am dobândit priceperea de a colabora atât cu dascălii, studenții, cât și cu personalul auxiliar fără de care bunul mers al instituției ar fi avut de suferit.
Activitatea managerială s-a dovedit o activitate susținută, solicitantă, care uneori a grevat asupra activității mele din atelierul de lucru, dar care, pe de altă parte, m-a îmbogățit existențial, cu experiențe din cele mai neașteptate, ce m-a făcut să prețuiesc fiecare moment în care am reușit să soluționez provocările inerente postului sau să mijlocesc o mai bună legătură între membrii comunității academice și artistice totodată.

Cum vedeți impactul acestei instituţii asupra vieții cultural-artistice din Timișoara?

Cred că poziționarea geografică a Timișoarei poate juca un rol important în concretizarea unei ideologii în cadrul mișcării artistice regionale și, de ce nu, prin aceasta și în demersul pedagogic artistic local. Conceptul este determinat de informație, ori în perioada comunistă informația legată de mișcarea artistică globală în general și de cea europeană în particular era mai accesibilă în această parte de țară. De la influențele culturale ale multitudinilor de etnii ce trăiau în vestul țării, la informațiile ce pătrundeau pe diferite căi sau la apropierea geografică de vestul continentului european, toate au făcut ca oamenii acestor locuri să fie mai deschiși, mai interesați de nou.
Sigur că anumite perioade din istoria școlii de artă de la Timișoara și-au lăsat amprenta oarecum pe demersul pedagogiei artistice ulterioare. Oportunitățile legate de cariera artistică nu mai sunt astăzi atât de strâns legate de mijloacele de promovare, dacă ar fi să dăm exemplu arta online, deci nu cred că o carieră internațională este condiționată neapărat de o poziționare fixă pe hartă a creatorului. Totodată, ca în cazul carierei artistice, datorită diversificării canalelor de promovare, nu cred că piața de artă mai este exclusiv dependentă de puterea financiară a potențialilor consumatori locali sau regionali, în contextul în care s-ar simți nevoia unei creșteri și diversificări a rețelei locale de galerii specializate, care să asigure o activitate de susținere și promovare a tinerilor absolvenți.

Expoziția „Paideia”, Galeria Calpe, Timișoara

Adriana Lucaciu, Decan 2008-2012

Cum ați descrie perioada mandatului dumneavoastră?

Cred că mandatul meu ca decan al Facultății de Arte și Design, derulat între anii 2008-2012, poate fi privit ca o perioadă de poziționare, recunoaștere și consolidare a învățământului superior de artă din Timișoara în rândul și la nivelul instituțiilor similare de profil din țară (Universitatea Națională de Artă din București, Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, ș.a.) și, totodată, ca un debut în deschiderea colaborărilor directe cu alte universități sau facultăți de artă din Europa (Germania, Polonia, Ungaria, Serbia) în afara schimburilor de mobilitate Erasmus (al căror număr a crescut, de asemenea).
Poziționare deoarece, odată cu procesul de clasificare a universităților și domeniilor de studiu la nivel național, domeniul Arte vizuale din cadrul FAD – UVT s-a clasat pe treapta cea mai înaltă „A”, având ca unități de referință indicatorii privind calitatea și performanța actului didactic alături de performanța privind creația artistică și cercetarea științifică.
Recunoașterea în cadrul breslei artiștilor și a universitarilor a niveluluiprofesionalal studenților, al absolvenților noștri și al cadrelor didactice, materializată prin inițierea unor manifestări semnificative și colaborări de durată cu cele mai importante centre universitare de artă și instituții de cultură din țară, bazate pe încredere și respect reciproc.
Consolidarea sistemului de învățământuniversitar din Timișoara prin  reconfigurarea tuturor programelor de studiu și reconsiderarea conținuturilor curriculare, obținerea acreditărilor ARACIS şi sporirea  cifrelor de şcolarizare. Un alt obiectiv important a fost și creşterea reprezentativităţii FAD în organisme de evaluare şi decizie în domeniu (ARACIS - Prof. dr. Daniela Constantin, Prof. dr. Adriana Lucaciu, Prof. dr. Dumitru Șerban; CNATDCU - prof. dr. Ileana Pintilie; UEFISCDI - prof. dr. Ileana Pintilie, Prof. dr. Adriana Lucaciu).

Care sunt cele mai plăcute amintiri şi cele mai fructuoase colaborări din acea perioadă?

Cele mai plăcute amintiri sunt discuțiile constructive și colaborarea cu colegii și echipa managerială a facultății: Prof. dr. Daniela Constantin – cancelar, prof. dr. Dumitru Șerban și mai apoi prof. dr. Vică Adorian – prodecani  prof. dr. Elena Minodora Tulcan, prof. dr. Carol David și Conf. dr. Marius Sângeorzan – șefi de catedră, cu director Şcoală doctorală prof. dr. Ioan Iovan, și nu în ultimul rând cu directorii de programe de studiu: prof. dr. Doina Mihăilescu,  prof. dr. Jakabhazi Alexandru, conf. dr. Călin Beloescu, conf. dr. Rudolf Kocsis, conf. dr. Stelian Acea, conf. dr. Ionescu Claudiu, lect. dr. Liliana Popa, lect. dr. Andreea Palade Flondor, lect. dr. Valentina Ştefănescu, lect. dr. Gloria Grati, lect. dr. Camil Mihăescu, lect. drd. Dieter Penteliuc.
Un moment de referință între sutele de proiecte derulate de facultate în cei patru ani a fost Aniversarea a 20 de ani de la reînființarea Facultății de Arte și Design (2010) ce a prilejuit întâlnirea cu reprezentați de seamă ai instituțiilor publice de stat, ai universităților și ai partenerilor noștri, în contextul organizării unei ample expoziții cu lucrări ale absolvenților facultății, activi și afirmați în mediul artistic. Bucuria revederii acestora și prezența lor pe simeze, ca o garanție a valorii și continuității actului pedagogic universitar. Apoi, apropierea de colegii artiști și dascăli din universitățile partenere și evenimentele realizate ulterior împreună.

Cum v-a influențat profesional și personal experiența anilor de decanat?

Nu am tratat niciodată această funcție ca pe o „distincție” pe care să o fi meritat, ci ca pe o investire cu încredere deplină venită din partea colegilor mei. În atari condiții responsabilitatea și implicarea au fost totale, până în acel moment nedeținând nicio altă funcție de conducere. Am învățat din mers după metoda „learning by doing”, bazându-mă pe sprijinul și colaborarea colegilor din conducerea FAD, a secretariatului facultății (o echipă extraordinară formată din secretar șef Ionela Szuromi, Laura Rădulescu, Diana Buftea, Simina Nicolin, Cristina Alb, Daniela Oros și, nu în ultimul rând, a conducerii Universității de Vest din Timișoara, dl. prof. univ. dr. Ioan Talpoș fiind rector la acea dată.
Totul a fost nou din perspectiva administrativă astfel că și experiența dobândită a venit odată cu gestionarea unor situațiilor inedite, a unor raporturi interumane și moduri de comunicare impuse de problemele apărute și necesitatea soluționării lor. Într-o astfel de funcție, consider că prin tot ceea ce faci, comunici, realizezi, nu te prezinți pe tine ca persoană ci etalezi un set de valori și aspirații ale unei comunități care te-a mandatat să o reprezinți.

Cum vedeți impactul acestei instituţii asupra vieții cultural-artistice din Timișoara?

Cred că fiecare perioadă din evoluția facultății de Arte și Design a avut specificitatea și contribuția ei în această devenire. Desigur, ca în orice instituție – eu percep această școală ca pe un organism viu –, există plusuri și minusuri ale căror cauze sunt endogene, dar și contextuale, conjuncturale. Lăsând, însă, orice urmă de modestie la o parte, eu văd facultatea ca fiind pe panta ascendentă. E o instituție relativ tânără în raport cu surorile ei din țară, „înșurubată” într-o tradiție și ea de dată recentă – gândindu-mă la Liceul de arte plastice din Timișoara, de factură experimentală în perioada comunistă –, și la o parte dintre profesorii care au creat acel program. Aceștia și câțiva foști elevi – ulterior cadre didactice –, au constituit veriga de legătură prin implementarea și continuarea aplicării unor principii novatoare, odată cu  ocuparea unor catedre universitare, după reînființarea învățământului superior de artă la Timișoara. Această „moștenire” rezidă într-o dinamică pozitivă, o dorință continuă pentru înnoire atât în plan educațional, profesional, cât și în adoptarea unor practici manageriale, modele apreciate în sistemul de învățământ artistic universitar. 
Referitor la contextul local, în prezent cred că în Timișoara este unul extrem de favorabil. Nu numai deținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii, ci și prezența unor oameni cu potențial financiar care s-au implicat și susțin domeniul artelor vizuale, deschid noi perspective asupra colaborărilor deja existente la nivel instituțional. Aceștia conferă un plus de încredere „binomului” educațional care implică atât studentul cât și profesorul, legitimând și validând în cele din urmă actul formativ. Facultatea de Arte și Design este nu numai în circuitul cultural al orașului, dar și în cel artistic național și internațional. Notorietatea multor artiști vizuali – confirmați sau emergenți – alumni ai FAD-UVT, atestă, de facto, valoarea acestei școli. 

Expoziția „Paideia”, Galeria Calpe, Timișoara

Constantin Flondor, Decan 1996-1999

Cum a fost etapa anilor ’90 din evoluția Facultății de Arte și Design din Timișoara?

Anul 1989 a însemnat un moment semnificativ, istoric, nu doar pentru oraș și țară, ci și pentru însăși Universitatea de Vest din Timișoara. În acel timp Aurel Breilean, profesor la Universitatea de Vest, cerceta programe de studiu pentru înființarea unui învățământ superior de artă, aici, în Timișoara. M-am alăturat în acest demers de studiu și cercetare. Astfel, în 1990, am fost solicitat a pleda și a depune un memoriu la Ministerul Învățământului, susținând cauza unui destin semnificativ de formare a unor cadre și personalități în cultură și în acest perimetru al țării (la acel timp existau, în afara Institutului de Arte „Nicolae Grigorescu” din București, un Institut de Arte la Cluj-Napoca – „Ion Andreescu” – și unul la Iași – „George Enescu”).
Consider important să menționez șansa ca pe Ministrul Învățământului, dl. Mihai Șora, filosof și personalitate de seamă, să-l cunosc încă din anii 1970, cu prilejul unei vizite a domniei sale la Liceul de Arte din Timișoara. Atunci, în calitate de Consilier al ministrului Mircea Malița, a venit cu scopul de a proteja și sfătui orientarea liceului conform unui program experimental-modern, unic, la Timișoara. Cunoașterea acestei personalități, dar simultan și deschiderile cu totul speciale ale domnului Șora, au determinat înființarea necondiționată a învățământului superior de artă în orașul nostru.
În 1993, în calitate de șef de catedră, la invitația ELIA, am organizat participarea împreună cu asist. Marcel Breilean și studenții Tiberiu Giucă și Daniel Ursachi la Bienala Internațională din Maastricht a școlilor de artă din Europa. O primă posibilitate de integrare și de schimb de experiență. În același an facultatea devine membră ELIA.
Din anul 1996, ajungând decanul Facultății de Arte și obținând un spațiu autonom, dar încă necorespunzător, pe strada Bogdăneștilor, într-un bloc P4, încep restudierea programelor și planurilor de studiu în raport cu structura celor de la București și Cluj, dar mai ales cu cele existente în Europa. Forțăm ca apartamentele de bloc să devină ateliere de studiu, laboratoare, bibliotecă, săli de studiu...
A existat, pe parcursul funcției mele de decan, intenția să reușesc un sistem opțional de relație profesor-student în sensul unei duble opțiuni: anii de studiu devin fructul unor alegeri, studentului i se recomandă profesorul de specialitate potrivit, iar studentul la rândul său poate opta pentru un profesor la care aspiră.
Revenind la trecutul istoriei învăţământului de artă de la noi, în vechea Academie exista acest principiu, prin anii '30, că studentul putea decide şi alege de a-şi începe ucenicia fie cu Camil Ressu, fie cu Ioan Steriade sau cu Eustaţiu Stoenescu! Reforma învăţământului din 1948 însă a ras acest obicei, totul urmând a fi decis de sus, unilateral.
Printr-un sistem al modulelor alternative (opţionale) reuşeam în 1998 să (re)introducem în Facultatea de Artă din Timişoara (specializarea Pictură) acest „vechi/nou obicei" de cooperare profesor-student. Studenţii din trei ani de studiu (II, III, IV) au fost puşi laolaltă pentru a-şi alege profesorii potriviţi traseului individual. În fiecare an universitar profesorii îşi pot reafirma (înnoi) ofertele, iar studenţii îşi pot menţine sau modifica opţiunile. S-a obţinut o dublă împrospătare: odată, profesori parteneri cu oferte motivate, întărite de un feed-back pozitiv, iar apoi, un mediu de lucru „de împreună" între entuziasmul studenţilor tineri alături de experienţa celor din anii mai mari. Şi un câştig: calitatea finală.

Care sunt cele mai plăcute amintiri, cele mai fructuoase colaborări, studenții remarcabili ai acelei perioade?

Întotdeauna m-a pasionat colaborarea directă cu studenții, introducerea noului în sistemul de învățământ, să încurajez obținerea de burse. Revin, în 1993, la Maastricht, la Bienala de Arte a studenților în cadrul ELIA. Am fost sprijiniți de Fundația Kiwanis, care ulterior s-a implicat la înzestrarea  facultății noastre cu materiale de specialitate. În acești ani am avut ocazia să vizitez Academia de Arte din Maastricht, să obțin o colaborare cu University of Sunderland, să aflu cum sunt organizate și structurate facultăți cu tradiție.
Având prieteni comuni, Paul Neagu, Ileana Pintilie, pictorul conferențiar Geoff Morten de la Universitatea din Sunderland a intrat în contact cu mine și cu  profesorii din facultatea noastră. A urmat un schimb de expoziții studenți-profesori, Sunderland-Timișoara. În 1998, în special, expoziția studenților noștri la Universitatea Sunderland, cu care prilej ne-am întâlnit cu personalități ca Paul Neagu și galeristul scoțian Richard Demarco, un vechi prieten al artiștilor români.    
În 1996, împreună cu asist. Dieter Penteliuc și studentul Adrian Garoiu, am reprezentat facultatea la Conferința ELIA a Decanilor Facultăților de Arte la Lisabona, Portugalia. Am bucuria și satisfacția de împlinire a unor demersuri din acest răstimp. Rezonanța eforturilor noastre, atmosfera de echipă s-au concretizat în dezvoltarea unor tinere personalități, în plan local și european: Grupul Noima (Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Dan Gherman, Ciprian Bodea), Liliana Mercioiu, Sorin Neamțu, Robert Köteles, Gheorghe Fikl, Cristian Sida, Aurelian Scorobete, Laurian Popa, ș.a.

Cum v-a influențat profesional și personal experiența anilor de decanat?

În acea perioadă s-au studiat oportunitățile implementării noilor percepte asupra armonizării structurii învăţământului superior, să se acorde mai multă greutate opiniilor studenților, autonomie universitară, mobilitate, etc. Contactul meu permanent, chiar din primii ani de profesorat de la liceul de arte, cu generația tânără, m-a făcut să fiu deschis la noi experiențe, să particip cu plăcere la procesul de creație.

Cum vedeți impactul acestei instituţii asupra vieții cultural-artistice din Timișoara?

Este un privilegiu de a avea o facultate de arte mai cu seamă în acest moment când Timișoara este în prag de a deveni Capitală  Culturală Europeană.

Constantin Flondor, Cer Cernere 1 (2019)
cerapastel, acrilic, ulei /pânză, 180x180 cm



Constantin Flondor, Stimuli la Pădurea Verde (1979-81)      
fotografie vintage cu intervenții în timpul developării, 76X110 cm

Interviuri de Maria Orosan-Telea
(nr. 12, decembrie 2020, anul X)