In memoriam Cesare De Michelis, preşedintele cunoscutei edituri Marsilio din Veneţia

În data de 10 august 2018 presa italiană publica această veste tristă: „A încetat din viață, pe neașteptate, la Cortina d’Ampezzo, unde se afla în vacanță, Cesare De Michelis, președintele editurii Marsilio. Urma să împlinească 75 de ani în 19 august. Editurile italiene sunt în doliu”. La fel suntem și noi, cei care am avut privilegiul de a-l cunoaște și de a ne bucura de generozitatea sa.

Cesare De Michelis a fost profesor de literatură italiană modernă și contemporană la Universitatea din Padova, din 1974 a condus revista „Studi novecenteschi”, a fost președintele comitetului științific al ediției naționale a operelor lui Carlo Goldoni și membru al comitetului ediției naționale a operelor lui Ippolito Nievo. A fost consilier al Fundației Teatrului La Fenice din Veneția. Din 1965 și până în 1974 a condus, împreună cu Massimo Cacciari, revista „Angelus novus”. Din 1980 a avut funcția de consilier municipal și asesor al Municipiului Veneția și cea de Vice Președinte al Bienalei din Veneția.

Istoric și critic rafinat al literaturii italiene, Cesare De Michelis a lăsat o serie importantă de volume de analiză pătrunzătoare a mai multor aspecte ale literaturii italiene trecute și prezente printre care amintim Illuminismo veneziano (Olschki, 1966), Letterati e lettori nel Settecento veneziano (Olschki, 1979), Alle origini del neorealismo. Aspetti del romanzo italiano negli anni '30 (Lerici, 1980), Contraddizioni nel Decameron (Guanda, 1983), Fiori di carta. La nuova narrativa italiana (Bompiani, 1990) Narratori dell'Ottocento (Istituto Poligrafico e Zecca dello Stato, 2005), Moderno e antimoderno (Aragno, 2010), Tra le carte di un editore (Marsilio, 2011 – unicul volum publicat la propria editură), Editori vicini e lontani (Italo Svevo, 2016) până la recentul Scritture della bonaccia. Avvisaglie del futuro (Morcelliana, 2017). La aceste volume se adaugă importantele eseuri publicate în volume colective sau în revista „Studi novecenteschi” și numeroasele articole din paginile prestigioaselor cotidiene „Il Sole 24 Ore” și „Corriere  del Veneto”.
Dar cea mai importantă activitate a sa rămâne cea de editor, iar numele său va fi legat pe veci de editura Marsilio din Veneția. Legătura organică cu orașul său, cu istoria și cu ilustra lui tradiție editorială, o găsim pe frontispiciul site-ului web al editurii Marsilio: „Să făuresc cărți, să le public, citesc, scriu, antologhez, vând, recenzez, mi se pare că toată viața n-am făcut decât asta, ca și cum o pasiune obsedantă m-ar fi însuflețit încă din copilărie. Dar întotdeauna mi s-a părut important să le fac aici, unde crescusem, pe pământul nostru, chiar la Veneția. Când am început nu știam încă prea bine că Serenissima fusese patria cărții, că tocmai aici, în această insulă, căpătase formă și prinsese consistență în zorii veacului al XVI-lea meseria ciudată de editor, grație lui Aldo Manuzio, principele și începutul istoriei cărții. De aceea continui și eu să fac cărți la Veneția, convins că timpul n-a izbutit să șteargă o istorie de mai bine de cinci secole».

Editura a lua naștere în 1961 primind numele lui Marsilio (din Padova), însemnat filozof, gânditor și jurist din secolul al XIV-lea. Atunci un grup de tineri de curând ieșiți de pe băncile facultății, printre care și De Michelis, încep o activitate editorială menită să creioneze un proiect de reforme culturale necesare schimbărilor de care avea nevoie Italia. În 1965, tânărul absolvent De Michelis devine membru al Consiliului de Administrație al editurii. Cu el aceasta capătă tot mai multă substanță. Debutase cu eseistică de arhitectură, sociologie, cinema și psihologie, dar apoi, pe măsură ce proiectul antreprenorial se dezvoltă, își extinde activitatea la eseistica politică și culturală, la beletristica italiană contemporană, apoi la cea universală și la clasici, continuând însă și prestigioasele colecții de arhitectură și cinema, albumele și cataloagele de artă, periodicele și adăugând an de an noi și tot mai variate colecții. Din 1969, când devine directorul iar apoi președintele editurii, De Michelis este sufletul ei, al dezvoltării și al diversificării ei. Atent ca puțini alții la promovarea noilor talente, descoperă și lansează autori care apoi aveau să devină nume importante ale literaturii italiene de azi precum Susanna Tamaro, Margaret Mazzantini sau Chiara Gamberale.   
De curând, după ce, din 2000, Marsilio a făcut parte din grupul editorial RCS Libri, în august 2016 editura a fost redobândită de familia De Michelis, redevenind în acest fel complet independentă: iar aceasta deoarece – așa cum îl citează colegii în ultimul lor salut adresat directorului lor – „Este mai important să vinzi cărțile pe care le faci, decât să faci cărțile care se vând”.
În 1 iunie 2017 Cesare De Michelis a primit titlul de „Cavaliere del Lavoro” de la Președintele Italiei Sergio Mattarella.

Dar în afară de prodigioasa activitate pomenită în această scurtă și oarecum oficială prezentare, Cesare De Michelis a fost pentru unii dintre noi, românii, un prieten, un ajutor și un îndemn. Când, în 2014, a venit pentru câteva zile la București, la lansarea traducerii românești a romanului lui Giuseppe Berto Răul ascuns, De Michelis a cunoscut micul dar entuziastul grup „Amici della lettura” și proiectul lor „Festlettura”, festivalul de lectură în limba italiană adresat tinerilor din întreaga Românie. Proiectul care din 2012 se desfășoară an de an a fost în mai multe rânduri prezentat cititorilor acestei reviste, drept care nu de el ne vom ocupa aici, ci de ajutorul oferit imediat de Cesare De Michelis. De îndată ce a aflat care sunt țelurile și anvergura proiectului, De Michelis s-a angajat, în numele editurii Marsilio, să ofere gratuit fiecărei ediții a festivalului un număr important de volume de proză italiană contemporană potrivită cu tinerii cititori: iar cărțile au sosit întotdeauna, cu precizie matematică, așa încât au putut fi distribuite la timp liceelor și universităților din țară. Grație acestei generozități festivalul a putut crește an de an și s-a răspândit în toată țara. Iar pentru că festivalul este totodată și un concurs cu clasamente, jurii și premii, De Michelis a acceptat să facă parte și din juriu, astfel încât ultimele trei ediții s-au putut mândri și cu recunoașterea sa. Pentru noi acest lucru a însemnat cea mai înaltă și valoroasă încurajare pe care o putem spera. Se poate înțelege, așadar, de ce și pentru noi dispariția acestui mare om este o pierdere ireparabilă. Dinaintea ei nu putem decât să repetăm și noi, în numele nostru, salutul adresat de cei mai apropiați colaboratori ai săi: „Ciao, Prof. O să ne lipsești imens”.

Smaranda Bratu Elian
(nr. 9, septembrie 2018, anul VIII)