Amintirea unui prieten: Mac Linscott Ricketts (1930-2022)

În 12 februarie 2022 am aflat cu tristețe de moartea lui Mac Linscott Ricketts. Împlinise de câteva luni nouăzeci și unu de ani. Nu am avut prilejul de a-l cunoaște „în carne și oase”, ci doar pe cale epistolară. Dar m-a făcut dintru început să îl simt ca pe un bun și vechi prieten. Din câte știu, e un sentiment pe care l-au încercat mulți alții.
Era renumit ca autor al monografiei Mircea Eliade. The Roomanian Roots (1907-1945), apărută la câțiva ani după moartea lui Eliade, dar a cărei pregătire începuse cu mult timp în urmă. Lucrarea, în două volume masive, a fost publicată în 1988 la Eastern European Monographs din Boulder (Colorado) și distribuită de editura Universității Columbia (New York).
Aici, în Italia, însă, era greu de găsit în bibliotecile publice. În toamna anului 2002, ca bursier la Centro per le Scienze Religiose al Istituto Trentino di Cultura (devenit ulterior Fondazione Bruno Kessler) din Trento și doctorand al Universității Orientale din Napoli, am fost bucuros să găsesc cele două volume ale lui Ricketts în biblioteca Centrului. Monografia îmi era utilă, pentru orientare mai ales bibliografică, în cercetarea doctorală pe care o începusem de câțiva ani asupra anilor de tinerețe ai lui Mircea Eliade. Pentru cititorii interesați de biografia și de operele de tinerețe ale acestuia, lucrarea era (și încă este) o mină prețioasă de informații: în primul rând, pentru cei ce nu cunosc limba română; în al doilea rând, pentru că includea multe referințe și citate din publicistica interbelică a lui Eliade, doar parțial retipărită după 1989. (La editura Humanitas, unde era prevăzută publicarea integrală a publicisticii, până acum au fost tipărite numai volumele cuprinzând articolele de până la 1928). Cât despre publicul românofon, e drept că între timp, în 2004, a apărut și traducerea românească a lucrării, integrată cu unele actualizări bibliografice; dar este vorba de o ediție de calitate modestă, scoasă de o editură minoră, Criterion Publishing (între timp dispărută odată cu moartea fondatorului ei, un român din Statele Unite). La aceeași editură, în 2003, Ricketts publicase însă un volum interesant, Former Friends and Forgotten Facts, unde revenea cu mai multe detalii asupra unor argumente „fierbinți” din biografia lui Eliade, mai ales din anii celui de-al doilea război mondial, acoperiți de Jurnalul portughez, a cărui apariție, în anul 2000 (în traducere spaniolă; ediția românească avea să fie publicată de-abia în 2006), alimenta mai vechile acuzații privind legionarismul și pretinsul antisemitism al lui Eliade. Ricketts răspundea punctual unor critici recenți cu agendă politică, precum Daniel Dubuisson și Alexandra Laignel-Lavastine, bazându-se pe o invidiabilă stăpânire a izvoarelor și prezentându-și argumentele în mod echilibrat, circumstanțiat, fără patimă.

În acel context, al anilor 2002-2003, am intrat în contact cu Ricketts. Am obținut adresa lui de email de la profesorul de istoria religiilor (și ulterior prietenul) Natale Spineto, editorul corespondenței Eliade-Pettazzoni și autorul mai multor studii despre autorul român, ulterior adunate în volumul Mircea Eliade storico delle religioni. I-am scris deci lui Ricketts, în primăvara anului 2003, și mi-a răspuns imediat, spunându-mi: „Dear Signor Cicortas, I am always happy to hear from another young person who is interested in Mircea Eliade and, like you, preparing a doctorate on his work”. Astfel, avea să se depene de-a lungul anilor un schimb epistolar fructuos, nu totdeauna constant, dar stimulant și deschis. Abandonat, după scurt timp, tonul protocolar inițial, Mac Linscott Ricketts mi-a trimis, mai întâi, volumul menționat mai sus, apoi, cel mai des din inițiativa lui, știind că mă interesează și mi-ar putea fi utile pentru cercetare, texte sau traduceri inedite, copii după epistolare, articole de ziare sau alte publicații în legătură cu Mircea Eliade. Era de o generozitate fără margini, expresia bunătății și modestiei sale firești. Prin 2011, legătura noastră epistolară a cunoscut o nouă perioadă intensă, pornind de la teatrul lui Eliade. Începusem să traduc în italiană unele piese, pornind de la Coloana nesfârșită (1970) și Ifigenia (1939-40), ambele jucate pe scenele italiene, în vederea unui volum de teatru ce avea să apară în 2016. Aflasem de existența unei opere inedite, ce nu fusese publicată în România, Aventură spirituală (1946), pe care Ricketts o găsise în arhiva lui Eliade de la Biblioteca Regenstein a Universității din Chicago, și pe care a publicat-o, tradusă de el în engleză, într-o revistă americană (A Spiritual Adventure, „Theory in Action”, 1/2012). Mi-a trimis o copie a dactiloscrisului original și un număr al revistei în care publicase piesa.
La rândul meu, îi trimiteam unele texte de care avea nevoie din Italia, deși îmi mărturisise că nu prea se descurca cu lectura în italiană și că prefera materialele în limba română, pe care o învățase ca autodidact, începând cu anii ’70, ca să înțeleagă – și, ulterior, ca să traducă – scrierile românești ale lui Mircea Eliade.

Mac Linscott Ricketts şi Mircea Eliade

Născut în ziua de Crăciun a anului 1930 în St. Petersburg (Florida), Mac Linscott Ricketts s-a căsătorit la douăzeci și unu de ani, în februarie 1952, cu Janis L. Harrington (n. 1931), cu care a avut trei copii și cu care avea să-și împartă viața până la moartea ei, survenită în septembrie 2020. În 1954 a absolvit un master în teologie la Emory University din Atlanta. A activat ca pastor al Bisericii Metodiste, mai întâi în două orașe din Florida (din 1954 în 1959), apoi în Illinois, unde s-a mutat, împreună cu toată familia, în 1960. Între timp, la Universitatea din Chicago l-a cunoscut pe Eliade, care i-a îndrumat teza de doctorat asupra unui subiect ținând de religiile tradiționale ale indienilor din America, susținută în 1964. Disertația sa, de dimensiuni monumentale, se intitula The Structure and Religious Significance of the Trickster-Transformer-Cultural Hero in the Mythology of the North American Indians. Ea nu a fost publicată ca atare. Din 1965, Ricketts a început să predea istoria religiilor în North Carolina, mai întâi în Durham, la Duke University (până în 1971), apoi la Louisbourg College, până la pensionare (1995) când s-a stabilit, împreună cu soția, la Independence (Virginia). După plecarea de la Chicago, a rămas în contact cu profesorul său român (s-au păstrat și au fost publicate scrisorile de la Eliade din perioada 1966-1984), asupra căruia avea să scrie o serie de studii și eseuri. Între timp, încercarea eșuată a lui Ricketts de a-și publica monografia doctorală  la University of California Press, în 1971, a provocat dezamăgirea fostului său profesor, care s-a implicat – se pare tot fără succes – în găsirea unei alte edituri.
Detaliul nepublicării tezei poate fi pus în legătură, pe de o parte, cu stilul „monumental” al autorului (o scriitură plină de detalii și de digresiuni), iar pe de alta cu înclinațiile sale personale, de simplitate și modestie creștină, străine ambiției conflictuale și intrigilor comune în lumea academică. În orice caz, fragmente din teză au fost publicate, ca studii, în periodice importante.

Iar începând cu anii ’70, Ricketts se va dedica tot mai mult biografiei și operei românești a lui Mircea Eliade, afirmându-se ca biograf, exeget și traducător al unor opere importante ale acestuia, printre care Memoriile, romanele Noaptea de Sânziene și Tinerețe fără tinerețe, porțiuni ale Jurnalului și diferite alte piese literare (nuvele, teatru etc.). În 1981, beneficiind de o bursă Fulbright, a petrecut trei luni în România, unde a reușit să procure multe materiale din fondul S (secret) de atunci al Bibliotecii Academiei Române, folosindu-se de un xerox portabil pe care l-a donat, la plecare, Bibliotecii. (În legătură cu acest episod curios unii comentatori au presupus existența unui acord între guvernul american și cel român). Pe baza documentației adunate și elaborate de-a lungul anilor, în 1988 a reușit să publice monografia asupra lui Eliade, considerată a fi încă una dintre cele mai importante lucrări biografice asupra autorului român. Avea să revină în România în 2006, cu ocazia Conferinței internaționale de istoria religiilor, în cadrul IAHR și EASR, când a și fost decorat de președintele Traian Băsescu, ca apreciere pentru promovarea operei lui Mircea Eliade.
Din păcate, deși cunoscut și apreciat în mediile eliadiene, Mac Linscott Ricketts a rămas un marginal în lumea academică, așa cum o indică poziția sa profesională „provincială” și colaborarea cu edituri de calitate îndoielnică, precum cea pomenită mai sus. Poate și de aceea, devotamentul și râvna cu care s-a dedicat operei și imaginii fostului său profesor de la Chicago nu au putut contracara eficient atacurile de tip ideologic împotriva acestuia, tot mai întețite începând cu anii ’70, și mai ales după moartea lui Eliade (1986), din cauza trecutului legionar, mai ales în Israel, Italia și Franța (fără a neglija „ajutorul” din România comunistă). Cu toate acestea, contribuția lui Ricketts la cunoașterea vieții și operei lui Eliade rămâne o piatră de temelie. Iar în urma sa, rămâne amintirea unui prieten generos.

Mac Linscott Ricketts, dedicaţie lui Mircea Eliade

Horia Corneliu Cicortaș
(nr. 4, aprilie 2022, anul XII)