Viorel Bătrânu, un sculptor român în Italia

În acest număr facem cunoștință cu un artist român, originar din Bacău, Moldova, care trăiește în Italia nord-occidentală, în regiunea Piemonte, și se ocupă cu sculptura în lemn și piatră. L-am întâlnit pe sculptorul Viorel Bătrânu acasă la el, unde are amenajată o mică expoziție a operelor sale, alături de atelierul de lucru. O grădină frumos îngrijită, așezată într-un balcon peste dealuri, ca într-o carte poştală, unde cerul se îmbină armonios cu verdele viilor, cu casele medievale și păduri răzlețe. Mă primește într-o liniște absolută, în satul încremenit parcă în alte vremuri. Maestrul Bătrânu este o persoană solitară, dar plină de ospitalitate și căldură. Ii place să trăiască departe de tumultul orașelor, preferă liniștea naturii, acolo unde își găsește mai bine inspirația. Caută să surprindă stări sufletești și să le transpună pe piatră, sau pe lemn. Viața sa este plină de experiențe interesante, iar acum, când mai are puțini ani care îl despart de vârsta pensionării, este mulțumit de ceea ce a realizat. Lucrările sale „vorbesc” de la sine: muze, zboruri, animale reale și fantastice, cupluri armonioase, sentimente – toate realizate cu o măiestrie deosebită. Așa cum ne-a mărturisit artistul, operele sale deseori ajung în mâinile colecționarilor de frumos. Și nu puţini!

Talentul maestrului Viorel Bătrânu își trage seva din familie, s-a manifestat la o vârstă foarte frageda. „Aveam vreo 10-11 ani, era într-o iarnă, bunica mea și cu sora ei torceau, iar surorii bunicii mele i s-a rupt fusul și era tare necăjită. Eu, fără să știe nimeni, am căutat un lemn potrivit și l-am refăcut. Ea a rămas uimită, însă foarte bucuroasă”. În timp a deprins îndemânare, până când ajuns să studieze la Școala Populară de Artă din Bacău. A terminat în prima promoție a maestrului Ioan Tăbăcaru, cunoscut mentor al artei lemnului, cu care a executat diferite catapetesme bisericești. În paralel, Viorel Bătrânu a frecventat și clasa profesorului Dumitru Gârea, specialistul prin excelență al artei bizantine. Cu profesorul Gârea a lucrat apoi îndeaproape, făcând parte din echipa acestuia de sculptori. În anul 1989 au realizat împreună zeci de coloane în stil brâncovenesc pentru Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului. „Eram toți foarte tineri, cei care făceam parte din echipa lui D. Gârea. Pe atunci lucram în fabrică, dar ne-au mobilizat cu forța, ca pe mulţi alți sculptori din alte zone din România, chiar în 1989, pentru a realiza vreo 48 de coloane pentru Casa Poporului pentru Ceaușescu. Ne aduceau la Bacău câte un cub de piatră de Podeni și trebuia să le facem după un model brâncovenesc de la Antim, fiecare coloană enormă cu bază mare, fus în torsadă și capitel baroc. Am lucrat totul manual, ne creasem un fierăstrău improvizat cu care tăiam piatra, apoi făceam restul la daltă. Statuia aceasta Deznădejde am sculptat-o în acel an, făcută chiar cu o bucată din piatră de Podeni, din coloanele lui Ceaușescu. Țin minte că a fost un an foarte greu, ne-a prins revoluția lucrând la aceste coloane”.

Viorel Bătrânu a continuat să facă parte din echipa profesorului Gârea până în anul 1995, când s-a reîntors la catapetesme, o meserie migăloasă dar plină de satisfacții. Iar în 1997 a luat drumul Italiei, din cauza unei situații de familie tumultuoase, a decis să se îndepărteze de țara natală.
De-a lungul anilor, în peninsulă a lucrat pe cont propriu sau în colaborare cu alți colegi, a participat la concursuri și s-a ocupat de restaurări importante. Între 1998-1999 Viorel Bătrânu a restaurat Castelul din Cortanze, Casa Forte dei Roero din secolul al XIII-lea, unul dintre cele mai bine conservate din provincia Asti. Așa cum a mărturisit, el a readus la viaţă numeroase obiecte din capelă, porțile, o statuie în mărime naturală cu Maica Domnului, pe lângă alte lucrări originale realizate de maestru special pentru castel. Timp de cinci ani a colaborat activ cu preotul paroh din localitatea Piea, cu care a realizat multe opere de restaurare, inclusiv la un turn medieval din San Paolo.
În prezent, sculptorul lucrează pentru Alberto Marinetto, titularul Laboratorului Grupului Liturgic din San Damiano d'Asti, cea mai mare firmă care realizează și furnizează obiecte religioase bisericilor catolice în toată lumea. Grupul Liturgic există de mai mult de 50 de ani, este lider mondial în crearea mobilierului sacru, altare, statui – toate executate manual și unicat de către maeștrii de artă sacră – o clădire impunătoare deasupra unei coline dedicate Madonei din Lourdes. „Domnul Marinetto este un personaj faimos la nivel internațional. Lucrează în toate țările din Europa și alte continente. M-a vizitat odată în atelierul meu, a văzut ce fac și am început sa colaborăm. Prin el am învățat să auresc cu foiță, cu tehnica manuală tradițională. La Saluzzo am învățat tehnica, de la marele Michele Buongiovanni, cel mai bun dintre toți artizanii din domeniu, din păcate trecut la cele veșnice. M-a învățat să auresc și lucram împreună".Om vizionar, colecționar de artă din toată lumea, Alberto Marinetto intenționează să construiască un muzeu cu operele adunate de-a lungul anilor. Iar în acest spațiu va exista un colt dedicat artistului Viorel Bătrânu, ale cărui sculpturi se regăsesc în biserici din diferite ţări.

După mai bine de două ore de poveşti, nu puteam să mă despart de maestrul Bătrânu fără să pun clasica întrebare: „Doriți să vă reîntoarceți în România”? Și ne răspunde: „Totdeauna am fost cu gândul să mă întorc. Aici nu pot spune că m-am obișnuit total. Dacă știi să muncești, te descurci foarte bine, nu ai grija zilei de mâine. În România mi-ar plăcea să pot să îmi iau o casă la ţară și să mă reîntorc. Mi-e dor să lucrez catapetesme. Poate mă voi întoarce să petrec bătrânețile în România”.

Irina Niculescu
(nr. 7-8, iulie-august 2019, anul IX)