Viorel Bătrânu, un sculptor român în Italia În acest număr facem cunoștință cu un artist român, originar din Bacău, Moldova, care trăiește în Italia nord-occidentală, în regiunea Piemonte, și se ocupă cu sculptura în lemn și piatră. L-am întâlnit pe sculptorul Viorel Bătrânu acasă la el, unde are amenajată o mică expoziție a operelor sale, alături de atelierul de lucru. O grădină frumos îngrijită, așezată într-un balcon peste dealuri, ca într-o carte poştală, unde cerul se îmbină armonios cu verdele viilor, cu casele medievale și păduri răzlețe. Mă primește într-o liniște absolută, în satul încremenit parcă în alte vremuri. Maestrul Bătrânu este o persoană solitară, dar plină de ospitalitate și căldură. Ii place să trăiască departe de tumultul orașelor, preferă liniștea naturii, acolo unde își găsește mai bine inspirația. Caută să surprindă stări sufletești și să le transpună pe piatră, sau pe lemn. Viața sa este plină de experiențe interesante, iar acum, când mai are puțini ani care îl despart de vârsta pensionării, este mulțumit de ceea ce a realizat. Lucrările sale „vorbesc” de la sine: muze, zboruri, animale reale și fantastice, cupluri armonioase, sentimente – toate realizate cu o măiestrie deosebită. Așa cum ne-a mărturisit artistul, operele sale deseori ajung în mâinile colecționarilor de frumos. Și nu puţini!
Talentul maestrului Viorel Bătrânu își trage seva din familie, s-a manifestat la o vârstă foarte frageda. „Aveam vreo 10-11 ani, era într-o iarnă, bunica mea și cu sora ei torceau, iar surorii bunicii mele i s-a rupt fusul și era tare necăjită. Eu, fără să știe nimeni, am căutat un lemn potrivit și l-am refăcut. Ea a rămas uimită, însă foarte bucuroasă”. În timp a deprins îndemânare, până când ajuns să studieze la Școala Populară de Artă din Bacău. A terminat în prima promoție a maestrului Ioan Tăbăcaru, cunoscut mentor al artei lemnului, cu care a executat diferite catapetesme bisericești. În paralel, Viorel Bătrânu a frecventat și clasa profesorului Dumitru Gârea, specialistul prin excelență al artei bizantine. Cu profesorul Gârea a lucrat apoi îndeaproape, făcând parte din echipa acestuia de sculptori. În anul 1989 au realizat împreună zeci de coloane în stil brâncovenesc pentru Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului. „Eram toți foarte tineri, cei care făceam parte din echipa lui D. Gârea. Pe atunci lucram în fabrică, dar ne-au mobilizat cu forța, ca pe mulţi alți sculptori din alte zone din România, chiar în 1989, pentru a realiza vreo 48 de coloane pentru Casa Poporului pentru Ceaușescu. Ne aduceau la Bacău câte un cub de piatră de Podeni și trebuia să le facem după un model brâncovenesc de la Antim, fiecare coloană enormă cu bază mare, fus în torsadă și capitel baroc. Am lucrat totul manual, ne creasem un fierăstrău improvizat cu care tăiam piatra, apoi făceam restul la daltă. Statuia aceasta Deznădejde am sculptat-o în acel an, făcută chiar cu o bucată din piatră de Podeni, din coloanele lui Ceaușescu. Țin minte că a fost un an foarte greu, ne-a prins revoluția lucrând la aceste coloane”.
Irina Niculescu |