Miki Velciov, Land Art și intervenții în peisaj

Lucrările lui Miki Velciov realizate în natură variază între diferite modalități tehnice descrise generic prin termeni precum Land Art, intervenții în peisaj, lucrări site-specific, instalații în natură. Preocupările sale pentru materiale naturale, pentru considerarea pământului ca medium artistic per se au început încă din perioada facultății.
Miki Velciov a studiat pictura la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, dar disertația sa, intitulată Un metru cub de viață (2015) a fost rezultatul unei cercetări etapizate care a avut la bază ideea expunerii vizuale a urmelor pe care formele de viețuire inaccesibile percepției umane le lasă asupra materiei. Din infinitatea de microuniversuri vii pe care natura în complexitatea ei le conține, acest proiect artistic procesual s-a oprit asupra solului și a semnelor imprimate în straturile sale de către diversele forme de existență care îi sunt specifice. Intervenția directă în cadrul natural a presupus excavarea unui metru cub de pământ, consolidarea și fixarea suprafețelor interioare ale formei cubice negative și apoi prelevarea acestor suprafețe în stare intactă, pentru obținerea formei pozitive. Structura rezultată este eliberată din contextul ei inițial, este adusă treptat la suprafață fără ca stratificarea naturală a solului să fie afectată în vreun fel, păstrând amprentele pe care viața din interiorul materiei le-a pus asupra acesteia. Pământul este astfel analizat ca suport pentru lumea vie, vegetală sau animală, aflată într-o continuă transformare regenerativă.

Și în ultimii ani, relația cu natura a stat la baza creației lui Miki Velciov, migrând dinspre prelevarea materiei naturale și transpunerea ei in instalații indoor, spre proiecte de Land Art, izolate și efemere, sau spre proiecte de mari dimensiuni și intervenții permanente în peisaj, realizate din materiale durabile.
Practica sa se înscrie într-un lung parcurs al istoriei neo avangardelor artistice din anii ’60-’70, perioadă în care reconsiderarea naturii ca loc privilegiat pentru generarea unor lucrări care să vorbească despre relația speciei umane cu planeta pe care o populează, devine o preocupare evidentă pentru mulți artiști. La finalul anilor ’60, atât în lumea occidentală, cât și în țările fostului bloc comunist, apăreau astfel de tendințe estetice. Dacă în America și Europa de Vest ele sunt vizibile în expoziții [1] și apariții în presă [2], în România, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia artiștii realizau acțiuni solitare în natură, care rareori au ajuns să fie recunoscute de mediul artistic oficial, de uniunile de creație și instituțiile de artă.

Timișoara a fost unul dintre centrele artistice care în anii ’70, prin activitatea Grupului Sigma, a încurajat printre elevi și tineri artiști practicile Land Art și un tip de artă conceptuală care se baza pe observarea directă a naturii, care se inspira din bionică și matematică.
În ultimii ani însă, exemplul lui Miki Velciov este aproape singular în Timișoara și chiar în România, cu atât mai mult cu cât lucrările sale de Land Art sunt concepute urmând principiile anamorfozelor vizuale. Proiectele sale vizează jocul percepției, structura concepută de artist compunându-se pe retina privitorului dintr-un singur unghi de vedere, așa-numitul „punct privilegiat”. Acest lucru conferă demersului un caracter precis și rațional, dat de calculele matematice, schemele geometrice și măsurători topografice pe care artistul este nevoit să le facă în prealabil. Relația dintre elementele ansamblului, dar și raportul întregului cu relieful și vegetația fac ca integrarea lor în peisaj să aibă nuanțe arhitectonice chiar și atunci când intervențiile sunt temporare.

Un material aparte la care recurge adesea Miki Velciov este oglinda. Pentru intervenția Cumulus (2016), realizată la Simpozionul de Land Art de la Nisovo (Bulgaria), folosește un număr considerabil de discuri din oglindă așezate într-o acumulare care din punctul privilegiat creează o compoziție aproape circulară. Unghiurile diferite în care sunt dispuse discurile reflectă cerul cu efecte variate de lumină, creând o multitudine de nuanțe de albastru și gri, un joc cromatic care intră în contrast cu stratul de iarbă în care lucrarea a fost amplasată.

Temporary Fencing (2016) urmărește același principiu al revelării unei forme circulare perfecte care însă se disipează în momentul în care privitorul depășește punctul privilegiat. 245 de oglinzi circulare dispuse în interiorul Cetății medievale din Aiud se întind într-o aranjare elipsoidală pe mai mult de 24 m. Văzută de la distanță, din punctul prestabilit de artist, elipsa devine un cerc perfect.

Lucrarea Triandră, propusă în 2019 în cadrul rezidenței artistice de la Cetate Arts Danube este,  prin dimensiuni și durabilitate, cea mai importantă intervenție în peisaj realizată de Miki Velciov. Anamorfoza vizează aici crearea unui compoziții în care cei 12 cilindrii din beton apar într-o dispunere triunghiulară și dau iluzia că toți au aceeași dimensiune, cu toate că în realitate dimensiunea lor, atât ca înălțime, cât și ca diametru, variază foarte mult în funcție de distanța la care se află față de punctul privilegiat. Lucrarea, care folosește și o cromatică puternică, vorbește despre sistemul complex al ciclicității naturii, despre precizia cu care se repetă anual fenomene și situații ale lumii vii.

Anul pandemiei i-a prilejuit lui Miki Velciov realizarea a două intervenții solitare, văzute de un public foarte restrâns, dar documentate prin fotografie. (UN)parallel, realizată în luna martie 2020 în satul Saravale din județul Timiș,  pleacă de la ideea iluziei lui Hering, unde două linii paralele apar deformate – concave sau convexe –  în funcție de fundalul pe care ele sunt plasate. Lucrarea oferă reversul acestei situații, căutând soluțiile matematice pentru ca liniile convergente într-un punct imaginar să apară ca fiind paralele în momentul în care sunt privite din unghiul prestabilit.

Lucrarea Self Defense, realizată la Pădurea Verde (Timișoara/Giarmata Vii), alcătuită dintr-o serie de elemente cu aspectul unor spini supradimensionați, chestionează aspecte legate de instinctul de supraviețuire, înțeles atât în sens fizic, cât și psihologic. Acești spini albi din material textil tensionat pe un cadru cu baza elipsoidală populează un spațiu natural, creând un context al intimidării și apărării în fața situațiilor potențial vătămătoare. Așa cum natura dezvoltă propriile sisteme defensive, impunând un anumit tip de atitudine factorilor externi cu care vine în contact, dispunerea elementelor în cadrul acestei instalații obligă la o coregrafiere a mișcărilor în funcție de coordonatele lor spațiale. Echilibrul precar dintre vulnerabilitate și agresivitate este pus în discuție prin aparenta rigiditate a spinilor, care intră în contradicție cu materialul moale și flexibil din care sunt realizați. Se face trimitere, astfel, la mecanismele complexe ale instinctului de conservare pe care natura le generează, depășind formele rudimentare de autoapărare. Transferate asupra psihicului uman, aceste principii presupun strategii sofisticate în confruntarea cu realitatea, acceptarea slăbiciunilor și crearea contextelor favorabile transformării lor în atuuri.

Printre ultimele lucrări de Land Art se numără Crescent (2021), în cadrul simpozionului organizat de Fundația Herczeg la Gărâna, Bromus Tectorum (2021), pentru Gabrovtsi ART-NATURE Symposium, Labirint (2021), în rezidența oferită de Fundația Archaeus la Dealul Cerului și Hybrid (2021), din epoziția Oasis. Green Indentity de la Stațiunea Tinerilor Naturaliști din Timișoara.
Pentru Crescent și Labirint artistul recurge la tehnica îndepărtării sau presării stratului de iarbă pentru a lăsa anumite urme în peisaj. Dimensiunile mari ale suprafețelor contrastează cu caracterul efemer al intervenției. Ambele lucrări au dispărut la scurt timp, odată ce natura și-a reintrat în drepturi.

Crescent












Labirint

Bromus Tectorum reia idea creării iluziei de egalitate a pieselor – module din trunchiuri de copaci secționați oblic – cu toate că, privite în mișcare din alte unghiuri decât cel impus de artist,  se produce o evidentă schimbare a raportului dintre dimensiunea elementelor și distanțele dintre ele.

Manipularea percepției vizuale prin corecții optice este unul dintre efectele surprinzătoare pe care artistul le-a urmărit prin proiectul Hybrid, care se referă la procesul prin care agricultura tradițională, bazată pe soiuri autohtone, a fost înlocuită de cultivarea industrială, hipermecanizată și automatizată. Este problematizat dezechilibrul dintre productivitatea semințelor hibrizilor în primul an de cultivare și scăderea lor treptată în eficiență.

Opera lui Miki Velciov este o sinteză fascinantă între Land Art și imagine anamorfică. Principiile iluziilor perspectivale au fost folosite în diferite etape ale istoriei artei pentru corecția imaginii arhitecturii (Partenonul în Grecia clasică, Palazzo Spada în Italia barocă) sau pentru funcția metaforică (tabloul Ambasadorii de Hans Holbein). Arta contemporană aduce viziuni diferite, uneori pur formale (Felice Varini), alteori ca artă activistă social și politic (El Seed, Praneet Soi). Poziția lui Miki Velciov în această sondare a legilor perspectivei și a jocului anamorfic vine adesea cu mesaje ecologiste, cu atitudini care presupun o reconsiderare a relației noastre cu natura, ca parte și întreg.

Maria Orosan-Telea
(nr. 12, decembrie 2021, anul XI)

NOTE

1. Expoziția „Earthworks”, Dwan Gallery, New York, 1968; Expoziția „Earth Art” Andrew Dickson White Museum of Art, Ithaca, 1969, Expoziția „Ecologic Art”, John Gibson Gallery, New York, 1969. 2. Howard Junker, „The New Sculpture: Getting Down to the Nitty Gritty”, Saturday Evening Post, noiembrie, 1968; Land Art, emisiune realizată de Gerry Schum, difuzată la Sender Freies Berlin, martie 1969.