Ana Blandiana și Italia, o legătură afectivă tot mai strânsă

Am primit cu mare bucurie vestea că Ana Blandiana este finalistă a Premiului Strega European 2021, alături de spaniola Aixa de la Cruz, bulgarul Georgi Gospodinov, francezul Hervé Le Tellier și germana Anne Weber. Premiul Strega European, aflat anul acesta la cea de-a opta ediție, s-a născut în 2014 cu ocazia președinției italiene a Consiliului Uniunii Europene, pentru a contribui la cunoaşterea unora dintre cele mai originale și profunde voci ale literaturii contemporane de pe vechiul continent. Ediţia italiană a romanului Anei Blandiana, Applausi nel cassetto (Elliot, 2021), i se datorează uneia dintre cei mai cunoscuţi românişti italieni, prof. Luisa Valmarin, iar revista noastră i-a dedicat o pagină specială cu ​​ocazia publicării în luna mai. Și trebuie subliniat, desigur, că este pentru prima dată când un nume atât de prestigios din literatura română contemporană concurează pentru acest râvnit premiu, o vitrină literară internațională de prim rang.

Este o veste binevenită care confirmă încă o dată puternica legătură afectivă pe care poeta și scriitoarea a avut-o cu Italia de-a lungul timpului, începând de la primele sale călătorii în anii ’70 împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, iar selecția romanului la acest prestigios eveniment cultural încununează numeroasele premii și distincţii care i-au fost conferite în Italia în ultimii ani, pe lângă numeroasele invitații la festivaluri literare și târguri de carte (în primul rând Salonul Internaţional de Carte de la Torino). În ordine cronologică, ultima recunoaștere care i-a fost acordată a fost cea a Fundației Terzo Pilastro din Roma în cadrul celei de-a XIV-a ediții a evenimentului internațional „Ritratti di Poesia” („Portrete de Poezie”) din februarie 2020, iar ultimul eveniment la care a fost invitată a avut loc la Festivalul Dante Assoluto din august 2021, coroborat cu celebrările danteşti organizate de Parcul Arheologic Colosseum. Plecând de la versul „Libertà va cercando, ch’è sì cara” din Cantul I al Purgatoriului, Ana Blandiana a prezentat publicului un eseu inedit, scris pentru această ocazie și dedicat lui Dante, a cărui traducere a fost realizată de prof. Bruno Mazzoni.

Strălucitul bilanţ al premiilor şi prezenţelor în Italia este bineînţeles însoţit de opera – poezie și proză – tradusă în italiană, care a „debutat” în 1987 cu volumul, acum epuizat, L'ora di sabbia, îngrijit de Adriana Mitescu (Bologna, Saval). Dar abia în 2004, antologia poetică Un tempo gli alberi avevano occhi (Roma, Donzelli Editore), îngrijită de Bianca Maria Frabotta și Bruno Mazzoni, i-a adus atenția și aprecierea unui public mult mai larg. Aceste prime volume au fost urmate de L'orologio senza ore (Roma, Elliot, 2018, trad. de Bruno Mazzoni) și La mia patria A4 (Roma, Aracne, 2015, trad. de Mauro Barindi), apoi de povestirile fantastice traduse de regretatul prof. Marco Cugno, Progetti per il passato e altri racconti (Milano, Anfora, 2008), proza ​​de călătorie Il mondo sillaba per sillaba (Edizioni Saecula, 2012, trad. de Mauro Barindi), până la romanul sus-menţionat. Totuși, parcurgând baza de date a revistei noastre, descoperim că poeta este deja prezentă în antologia din 1967 intitulată Poeti romeni del dopoguerra, îngrijită de Mario De Micheli (Parma, Ugo Guanda Editore), în timp ce primul text narativ în italiană, Imitazione di incubo (traducere de Anca Bratu și Maria Teresa Dinale), a fost publicat în 1995 în revista „Il Racconto”.

Din această imagine parțială asupra traducerilor în italiană (bibliografia detaliată apare la finalul articolului) reiese faptul că editurile independente mici și medii sunt cele care asigură un loc de cinste în Italia unei autoare de talia Anei Blandiana, cu toate limitele și dificultățile arhicunoscute pe care le prezintă acest sector (capacitate limitată de distribuție și prezență în librării, resurse minime pentru promovarea autorilor, nesiguranță economică şi aşa mai departe). Cu toate acestea, la întrebarea mea dintr-un interviu din 2012 pentru revista noastră despre rolul acestor editori „Cenușărese”, Ana Blandiana a răspuns astfel:

„Aceste edituri independente şi mai mult sau mai puţin marginale au un rol foarte important în lansarea cărţilor unor scriitori veniţi din culturi mai puţin cunoscute şi a căror publicare presupune un risc material. După cum, acest gen de edituri au un rol foarte mare în sprijinirea poeziei care nu asigură aproape niciodată un profit sigur. Editorilor independenţi le datorează literatura fostelor ţări comuniste intrarea pe piaţa occidentală şi, în ultima instanţă, chiar impunerea lor. Pentru că dimensiunile reduse ale acestor edituri sunt compensate de pasiunea pentru literatură a celor ce le conduc şi le menţin în viaţă”.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să perseverăm în relegarea unei mari poete în spațiul restrâns al „sub scării” editoriale italiene, ca să nu interfereze prea mult cu legile profitului. Ceea ce se poate observa în cuvintele Anei Blandiana este că în „micile dimensiuni” ale acestor realități vii și prezente arde acel foc care atrage un public sofisticat și atent şi din care poate ieși un nume de rezonanţă – cum este şi cazul laureatei Premiului Nobel Louise Glück, publicată de o editură de nișă napoletană, de tot respectul dar aproape necunoscută, preluată acum de un editor mult mai important.

În acest sens, editura Elliot din Roma și-a propus să fie „casa” Anei Blandiana, hotărând să-şi deschidă porțile pentru a o întâmpina ocupându-se de îngrijirea și publicarea operelor sale, un proiect pe termen lung început cu L'orologio senza ore și Applausi nel cassetto și care pare să continue, garantând astfel o coerență editorială așa cum ar fi meritat ​​de mult timp în Italia.

Ca traducător, a fost un privilegiu și o bucurie să mă pot confrunta, atunci când am avut ocazia care sper să se repete în viitor, cu scriitura Anei Blandiana; din poezia sa mă fascinează abilitatea de a cuprinde, cu extremă simplitate și eleganță, în câteva cuvinte, chiar și într-unul singur!, un întreg univers interior, aşa cum savurez cu imensă plăcere forța argumentativă, caldă şi persuasivă, a prozei sale (mă gândesc la extraordinarele sale cărţi de memorii Fals tratat de manipulare – traducere pe care o ţin într-un sertar din care sper că va ieşi într-o zi... – și Soră lume). Pentru a da un exemplu concret al întâlnirii cu scriitura sa, citez un cuvânt cu care m-am intersectat în versurile sale: „eres”. În faţa acestuia, mintea mi se plimba între un dicționar și altul în căutarea unui posibil corespondent în italiană, care încă nu mă satisface și pe care probabil nu îl voi găsi niciodată; sau termeni ca „paiantă” și „mândrămărie”, intraductibili aşa cum ar putea fi pentru un traducător român un cuvânt italian profund impregnat de cultura concretă sau spirituală pe care o exprimă. Ca să-l cităm pe Umberto Eco, „a spune aproape același lucru” înseamnă a intra pe fereastră pentru a ieşi pe ușă. Atâta timp cât găsești cheia...

Aşadar, nu ne rămâne decât să așteptăm cu răsuflarea tăiată ca pe 17 octombrie 2021 la Salonul de Carte de la Torino să fie proclamat câștigător romanul de o viață al Anei Blandiana, surprinsă din nou la... locul faptei, în țara pe care a avut-o întotdeauna în suflet.

Poeti romeni del dopoguerra, traduzione e presentazione di Mario De Micheli, Ugo Guanda Editore, Parma 1967;

Il terrore del tempo - antologia della poesia romena, traduzione e introduzione a cura di Adriana Mitescu, Pubblicazioni dell’Università di Urbino, Scienze Umane, Serie di linguistica letteratura arte – VI, QuattroVenti, Urbino, 1984;

Ana Blandiana, L’ora di sabbia, a cura di Adriana Mitescu, Saval, Bologna 1987;

Marco Cugno, Marin Mincu, Nuovi poeti romeni, Vallecchi, Firenze 1988;

Marco Cugno, La poesia romena del Novecento, Edizioni dell’Orso, Alessandria 1996;

«Si scrive. Rivista di letteratura», poesie tradotte a cura di Marco Cugno, numero unico, Cremona, 1997;

Biancamaria Frabotta, Terra contigua, Empirìa, Roma 1999;

Sette poesie,a cura di Biancamaria Frabotta e Bruno Mazzoni in «il gallo silvestre», 13, 2000 [contiene anche il saggio
La poesia tra silenzio e peccato, trad. di Mihai Baciu, poi riprodotto nell’antologia poetica Un tempo gli alberi…, v. sotto];

Poeti della Malinconia: contiene Ana Blandiana. L’ombra delle parole, a cura di Biancamaria Frabotta e Bruno Mazzoni, Donzelli, Roma, 2001;

Antologia di Romània Orientale, poesie tradotte a cura di Luisa Valmarin, in «Romània Orientale», XV, 2002, Bagatto libri, Roma;

Ana Blandiana, Un tempo gli alberi avevano occhi, antologia poetica, saggi di Ana Blandiana e di Biancamaria Frabotta, nota critico-letteraria e cronologia biobibliografica di Bruno Mazzoni, traduzione a cura di Biancamaria Frabotta e Bruno Mazzoni, Donzelli, Roma, 2004;

2010. L’Annuario mondiale della poesia, a cura di Fausto Ciompi, «I quaderni di Soglie» (Bandicchi & Vivaldi), Pontedera, 2011 [contiene poesie tradotte a cura di Fausto Ciompi e Bruno Mazzoni];

Ana Blandiana, La mia patria A4, nuove poesie, testo a fronte, nota bibliografica e traduzione a cura di Mauro Barindi, Prefazione di Dan Octavian Cepraga, Aracne, Ariccia (RM), 2015;

Ana Blandiana, L’orologio senza ore, testo a fronte, traduzione e cura di Bruno Mazzoni, Elliot, Roma, 2018.

Proză

Ana Blandiana, Imitazione di incubo, racconto, trad. a cura di Anca Bratu e Maria Teresa Dinale, in «il Racconto», n. 17/1995, pp. 130-140;

Ana Blandiana, Progetti per il passato e altri racconti, con un saggio di Marco Cugno, trad. a cura di Marco Cugno, Anfora, Milano, 2008;

Ana Blandiana, Il mondo sillaba per sillaba, prosa di viaggio, Postfazione di Lorenzo Renzi, trad. a cura di Mauro Barindi, Edizioni Saecula, Zermeghedo (Vi), 2012;

Incollare mondi, cucire parole – Anedda, Blandiana, Gisiger, Mezzaqui, a cura di Rossana Dedola, contiene il saggio “Poesia come arte dell’immagine”, trad. di Bruno Mazzoni, Edizioni ETS, Pisa, 2014;

Ana Blandiana, Gli applausi nel cassetto, romanzo, trad. di Luisa Valmarin, Elliot, Roma, 2021.

Mauro Barindi
Traducere de Afrodita Cionchin
(nr. 10, octombrie 2021, anul XI)