Oana Boşca-Mălin: „Orizonturi”, fiecare pas înainte deschide perspective noi

În mediul italienisticii din România și al românisticii din Italia, atât printre profesioniști cât și printre cei care se dedică acestor studii fără a face din ele o profesie, revista „Orizonturi culturale italo-române” este o întâlnire lunară așteptată cu nerăbdare și bucurie; este în mod tot mai pronunțat un reper, un brand. Această publicație reușește cu profesionism, consecvență și cu o pantă constant ascendentă să stimuleze și să participe la creerea unei comunități științifice și umane în care profesioniști și frecventatori sufletiști ai celor două culturi naționale se întâlnesc, se cunosc, se recunosc, schimbă idei și informații, comemorează sau celebrează date și figuri emblematice, împărtășesc la cald fragmente lirice și în proză, dezbat cu rigoare și cu pasiune subiecte de actualitate sau altele prea sumar clasate. O scurtă incursiune în arhiva publicației aduce la lumină articole de hermeneutică și istorie literară, istorie și istoriografie, critică cinematografică, traductologie, istoria Bisericii catolice, sociologie, geografie culturală, armonizate atent cu recenzii de volume, cu consemnări de evenimente și cu pagini de creație poetică și în proză. Comitetul de redacție – el însuși o garanție a calității: Smaranda Bratu Elian, Monica Fekete, Irina Niculescu, Andreea Foanene – este coordonat de directorul fondator Afrodita Cionchin, pe care mulți dintre noi o asimilăm antonomazic cu revista.

„Orizonturi culturale italo-române” are propria istorie și a devenit totodată parte integrantă din istoria recentă a italienisticii românești și a românisticii italiene: în impresionanta listă de nume care au adus contribuții în paginile periodicului se regăsesc personalități marcante ale culturii din cele două nații (unele dintre acestea trecute de acum la cele veșnice, precum profesorii Helga Tepperberg, Marco Cugno, Onofrio Cerbone), alături de tineri cercetători proaspăt formați sau de cultivatori din pasiune ai literelor și artelor.

Fie-mi îngăduit să acord aici o atenție aparte bazelor de date care au fost demarate sub egida revistei. Lista de traduceri din literatură italiană în română acoperă perioada 2011-2019 și ar avea nevoie imediată de completări prin bunăvoința autorilor, pentru a oferi o mai bună reprezentare a realității. Catalogul de traduceri din literatura română în italiană este mult mai consistent și acoperă perioada 1903-2019. Aceasta cuprinde inclusiv o listă specifică a traducerilor și a studiilor dedicate operei lui Emil Cioran în Italia, precum și un sumar al scriitorilor români italofoni, impărțiți în autori cu scrieri în italiană, scriitori migranți publicați în volume proprii, în volume colective sau în ediții multilingve. În sfârșit, cea de-a treia componentă a bazei de date se referă la studiile de italienistică, limitată, însă, numai la anul 2011. Astfel de baze de date sunt fundamentale, întrucât pot oferi pe de o parte o mărturie de ansamblu a istoriei și a consistenței studiilor de românistică din Italia și de italienistică din România, iar pe de altă parte o importantă sursă de informații pentru laureanzi, doctoranzi, cercetători, etc. De aceea am convingerea că demersul inițiat de revistă nu trebuie doar încurajat de pe margini, ci are nevoie de sprijin și implicare a celor interesați; de  vreme ce cadrul este deja creat, fiecare autor, cercetător, traducător poate transmite date pentru reactualizarea constantă a acestor baze de date. Ceea ce a pornit un om, ajutat de câțiva colegi disponibili, sub egida „Orizzonti”, merită să devină o prioritate a comunității căreia revista i se adresează și să continue, cu un sistem digitalizat care să poată răspunde la diferite chei de căutare. De bună seamă, ar merita identificată o finanțare pentru acest proiect.

Pe când proiecțiile și proiectele culturale „off-line” pe termen scurt mai erau încă posibile, Accademia di Romania in Roma prin directorul său, prof. Rudolf Dinu, plănuise împreună cu Afrodita Cionchin o masă rotundă care să reunească la Roma pe câțiva dintre coaboratorii constanți ai revistei și să discute despre Orizonturi culturale italo-române trecute, prezente și viitoare și, desigur, să celebreze 10 ani de activitate a publicației. Până când ne vom reîntâlni, cred că cea mai firească urare pe care eu i-o pot face Afroditei, de care mă leagă o istorie de aproape douăzeci de ani de competiție și complicitate profesională încununate de prietenie, este: Continuă, să ții orizonturile și „Orizonturile” larg deschise și să le muți înainte cu fiecare pas! Am speranța că mulți îți vom fi alături, susținând ritmul pe care îl imprimi!

Prezentarea revistei la Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran" Timişoara 2012

Oana Boşca-Mălin
(nr. 5, mai 2020, anul X)