Viața și patimile Mântuitorului în pictura italiană din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea

Semnalăm recenta apariţie, în limba italiană, a cărţii La vita e le passioni del Salvatore nella pittura italiana dal Trecento al Seicento („Viața și patimile Mântuitorului în pictura italiană din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea”), Ed. Eikon, 2021, de Otilia Doroteea Borcia, conferenţiar doctor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti.
Semnând prefața volumului, Angelo Manitta, profesor, poet, critic și istoric literar, directorul Academiei Internaţionale şi revistei „Il Convivio” din Castiglione di Sicilia, menționa că civilizația omenirii a început din dorința muritorilor de a atinge un ideal spiritual înalt, care să dea sens vieții. Astfel s-au născut cărțile sfinte, mai ales Biblia. Dorința de transcendență, de apropiere a omului de Creator, pentru a atinge pacea interioară, a fost exprimată nu numai în scris, ci și prin imagini.

(În imagine, Cristo alla colonna, de Antonello da Messina, 1476-1478)

Volumul de față prezintă asemenea imagini – lucrări de artă figurativă, de pictură în special (în frescă, pe pânză și pe lemn). Aflate în catedralele Italiei și în muzeele lumii, ele au îmbogățit istoria artei, a artei sacre.
Fiecare capitol se referă la unul dintre momentele cele mai importante ale Vieții lui Isus, începând cu Vestea adusă Mariei de Arhanghelul Gabriel (Bunavestire), urmată de Botezul Domnului săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului, de Schimbarea la față pe muntele Tabor, apoi de Crucificare, de Luarea de pe Cruce și de Punerea în mormânt, de Înviere și de Înălțarea la Ceruri.
La început apare și un capitol dedicat tradiției Ieslei, scenă prezentă în toate bisericile catolice începând cu ziua de Crăciun din anul 1223, când Sfântul Francesco de la Assisi a dat viață, în comuna Greccio din provincia Rieti (Lazio), spectacolului Nașterii Domnului.
Fiecare dintre aceste momente tratate în capitole separate a fost prilej de selectare a unor opere ale maeștrilor italieni din perioada amintită, care au reprezentat în arta lor curentele artistice ale epocii, de la gotic la umanistic, renascentist și baroc.
Numele acestora sunt foarte cunoscute şi îi menționăm aici pe Giotto, Simone Martini, Beato Angelico, Benozzo Gozzoli, Filippo și Filippino Lippi, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Antonello da Messina, Piero della Francesca, Mantegna, Giovanni Bellini, Correggio, Perugino, Masaccio, Raffaello Sanzio, Caravaggio, Tiziano Vecellio, Tintoretto, Paolo Veronese și alții.
Această carte s-a născut din dorința autoarei de a adăuga imaginilor prezentate comentarii asupra fiecărui moment din viața Mântuitorului și asupra operei care l-a imortalizat, urmate de concluzii, bibliografie și sitografie (cu note preluate din Sfânta Scriptură, din Viețile Sfinților, Antologii, Enciclopedii, cărți și albume de artă, etc.). Ea este rezultatul a douăzeci de ani de cercetare a autoarei, Otilia Doroteea Borcia, cu ocazia conferințelor legate de această temă și prezentate la mai multe universități din țară și din Italia.
Pentru tipărirea, prezentarea și lansarea acestui volum se aduc mulțumiri editurii Eikon și în special domnului director Valentin Ajder, un neobosit susținător al ideii de supraviețuire prin lectură, prin literatură și artă, mai ales în perioade dificile ca aceasta pe care o trăim. Dacă va suscita interesul lectorilor, sperăm să fie tradus și în limba română.

Otilia Doroteea Borcia

Cu prilejul lansării cărţii, care a avut loc în 5 mai 2021, Angelo Manitta a făcut următoarea prezentare:

La vita e le passioni del Salvatore nella pittura italiana dal Trecento al Seicento este un volum bogat, cu peste trei sute de pagini, în care se pot distinge patru parcursuri: artistic, istoric, hristologic și spiritual, oferind cititorului numeroase detalii şi elemente noi.
În parcursul artistic se remarcă analiza punctuală a operelor celor mai importanți pictori italieni, pornind de la Umanism și Renaștere și ajungând la Baroc, atât din punct de vedere estetic, cât și coloristic și structural. Este prezentată și biografia multor pictori cunoscuți precum Raphael, Michelangelo, Pinturicchio, Perugino, Beato Angelico, Giotto, Caravaggio, Mantegna, dar și a unor pictori mai puțin cunoscuți, precum Agnolo Gaddi sau Nardo di Cione, care în lucrările lor au întruchipat viața lui Hristos, idealizându-l pe de o parte, iar pe de altă parte apropiindu-l de viața oamenilor, prin trăirile sale: bucurie, înfrângere, tristețe, victorie.
În parcursul istoric sunt prezentate nu numai detalii istorice asupra pictorilor, ci și, de exemplu, detalii legate de istoria Ieslei cu protagoniștii săi, precum vânătorul, pescarul, vânzătorul, cu locurile sale specifice, cum ar fi pădurea, fântâna, podul, punând un accent deosebit pe caracteristicile Ieslei napolitane. În capitolul Răstignirii, este dedicat un spațiu amplu metodelor folosite de romani în aplicarea acestei pedepse iar apoi, în capitolul dedicat Învierii, aceasta este prezentată istoric începând cu religiile din perioada egiptenilor, trecând prin Zoroastru și religiile iraniene, până la sublimarea acestui concept de către creștini. Este de remarcat faptul că subiectele sunt tratate fără nici o prejudecată, doar din dorința de a cunoaște și a face cunoscut.
Al treilea parcurs este cel hristologic care prezintă cronologic, prin imaginile celor mai renumiți pictori, viața lui Iisus Hristos începând cu Buna Vestire, pentru a continua cu Nașterea Domnului, Botezul, Schimbarea la Față, Răstignirea, Punerea în mormânt, Învierea, până la Înălțarea la Cer. Toate acestea ne permit să percepem un scop ideal care conduce ființa umană spre acel ceva care dă sens vieții și duce la a patra cale, cea spirituală.
Oricine o cunoaște pe Otilia Borcia știe că opera ei se naște și din credința sa religioasă, trăită fără idei preconcepute. Parcursul exterior și fizic, fie el artistic, istoric sau hristologic, se transformă aşadar într-o cale interioară pe care cititorul atent o percepe în mod clar, o cale care priveşte în sus către Creator, prin acea dorință de mântuire și de pace interioară care urmăreşte contemplarea divinității și, deci, percepția spirituală.
Acest parcurs de cercetare multilaterală al doamnei prof. Borcia trebuie privit nu numai ca o îmbogățire interioară, ci și ca o îmbogățire istorică și culturală care poate fi de mare valoare pentru oricine decide să pătrundă, prin imagini, în istoria creștinismului, care este și istoria omului, un ghid al reprezentărilor unor subiecte care i-au inspirat pe marii pictori din toate timpurile, fiecare dintre ei având propria interpretare care ne permite să admirăm și astăzi capodopere nemuritoare care, chiar dacă reprezintă același eveniment, folosesc propriul lor limbaj, ritual, spiritual, metaforic, uneori provocator.

Angelo Manitta


(nr. 6, iunie 2021, anul XI)