La Matera, succesul primei ediţii a Premiului Constantin Udroiu

Publicarea în Italia a volumului Constantin Udroiu. I colori del cuore „Constantin Udroiu. Culorile inimii” (Editron, 2019), de Luisa Valmarin şi Ida Libera Vallicenti, a fost ca o sămânţă care a şi încolţit. A dat un input fundamental pentru crearea, la propunerea Idei Vallicenti – idee care a fost îmbrăţişată de Luisa Valmarin –, a Premiului Constantin Udroiu, care şi-a celebrat prima ediţie pe data de 28 decembrie 2019 la Matera, în cadrul evenimentelor dedicate Capitalei Europene a Culturii.

Numele şi arta lui Constantin Udroiu se leagă puternic de regiunea Basilicata, iar premiul reprezintă o verigă în plus prin care ne este reamintită, repropusă şi reînnoită legătura dintre artistul român, moştenirea sa spirituală şi cultura locală.

(În imagine, Constantin Udroiu în anii ’90)

La încheierea mandatului oraşului Matera – Capitală a Culturii în anul 2019 – în colaborare cu Fundaţia Matera 2019 şi Asociaţia „Arte per la Valle”, cu patronajul Supraintendenţei, au fost acordate şapte premii, dedicate Maestrului Udroiu, unor tinere talente provenind din şcoli din toată regiunea Basilicata, care au excelat în domeniul artelor vizuale. Marii câştigători au fost elevii Liceului artistic „Mario Festa Campanile” din Melfi, oraş de mare importanţă în inima şi în cariera lui Constantin Udroiu, căruia artistul i-a donat în anul 1995 o icoană reprezentând Madonna din Nazareth (acum conservată în capela Domului). O distincţie specială i-a fost acordată iniţiatoarei Premiului, Ida Libera Vallicenti.

Premiul Constantin Udroiu este cu siguranţă un proiect care întăreşte relaţiile dintre cele două culturi: cea italiană – în special din Basilicata – şi cea română. Un proiect care ar trebui să fie instituţionalizat, în aşa fel încât să poată să crească şi să se dezvolte din an în an.

.

Armando Rotondi




Premiul I ex aequo: Serena Sinisi, Tracce indelebili, şi Davide De Nigris, Sassi di Matera


Serena Sinisi, Tracce indelebili, elemente tipice ale culturii materane -
mortar şi chinină colorate - 50x70




Davide De Nigris, Sassi di Matera, acrilic pe pânză - 80x80


Premiul II ex aequo: Giovanna Caprioli, Natura scomposta, şi Sara Sisto, Quercia del Vulture con Bramea


Giovanna Caprioli, Natura scomposta
reprezentare cubistă a unui element natural, măslinul
lipici, ceară şi chinină pe pânză 50x70




Sara Sisto, Quercia del Vulture con Bramea
acvatintă cu acuarele pe hârtie 40x50


Premiul III ex aequo:
Whang Chan Hao, Castello di Melfi, Marika Fornuto, Fanciullo con il pane, şi Michela Fuggetta, Laghi di Monticchio


Whang Chan Hao, Castello di Melfi, acuarelă pe hârtie 30x42



Marika Fornuto, Fanciullo con il pane
ulei pe pânză 50×70




Michela Fuggetta, Abbazia di San Michele Arcangelo - Laghi di Monticchio
acuarelă pe hârtie 70x43




Constantin Udroiu, maestru în artă și viață

„Consider că stilul bizantin românesc este principalul punct de plecare pentru un pictor român. De altfel, sunt profund legat de tradiția culturală a țării mele.
Arta fără un țel este un postulat iluzoriu pe care nu îl accept. Metafora ia locul concretului în sensul abstractizării, este instrumentul care reflectă imediat concretul”.

Constantin Udroiu s-a născut la București în anul 1930 şi a absolvit Facultatea de Arte din București. Din 1954 până în 1964 a fost deținut politic, condamnat la 22 de ani de muncă silnică, pentru că a militat împotriva regimului comunist. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat, ca pictor, la numeroase vernisaje atât naționale cât și internaționale. În anul 1971, la inițiativa presei din Sardinia, a fost invitat la o expoziţie în orașul Sassari; tot în 1971 a câștigat premiul al III-lea cu ocazia Bienalei de artă contemporană găzduită în orașul Santa Teresa di Gallura. De atunci, activitatea lui s-a mutat definitiv în Italia, unde, până la moartea sa, în martie 2014, a avut peste 200 de expoziţii pe care le-a dus apoi în diferite țări europene. A realizat fresce în biserici atât românești, bizantine, cât și italienești, precum și în diverse clădiri din Peninsulă, private și publice. Printre acestea sunt de menționat cu precădere fresca inspirată din Sărbătoarea de mai de pe fațada primăriei din Accettura (1976-77) și din Cina cea de taină și Cina din Emaus, realizate în anul 1990 în noul Seminar din Benevento, inaugurate și binecuvântate de Sfântul Ioan Paul al II-lea.
Interesat și de aspectele istorico-critice ale artei, a participat la numeroase manifestări culturale și simpozioane științifice, unde s-a prezentat atât ca pictor, cu expoziţii personale, cât și cu prelegeri. De asemenea, a susținut numeroase conferințe pe tema artei bizantine, în diferite orașe italiene, pentru care a primit aprecieri din partea presei. În anul 1993 s-a întors să expună în România, cu o expoziţie organizată de Muzeul din Târgoviște.
În iunie 1991 a fost numit Senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă, făcând parte din comitetul director până la moarte.
Printre nenumăratele recunoașteri care i-au fost atribuite trebuie menționat faptul că, pentru meritele sale artistice, a fost declarat cetățean de onoare al orașelor: Accettura (Matera) în anul 1984,  Vitulano (Benevento) în 1986 și Passignano de pe lacul Trasimeno în 2012.






Formarea tinerilor: Şcoala de artă „Nikopeia”


În timpul expoziţiilor, Constantin Udroiu a ținut lecții teoretice despre tehnica icoanelor și a frescelor: aceasta era o manifestare a dorinței Maestrului de a împărtăși în primul rând tinerilor o tehnică căreia i-a dedicat întreaga viață, cunoscându-i toate secretele pe care dorea să le transmită învățăceilor săi. În ianuarie 1993, realizând Cina cea de taină pentru Mănăstirea franciscană din San Pasquale ad Airola (Benevento), maestrul a profitat de ocazie pentru a iniția în dificila artă a frescelor trei tinere eleve de la liceul artistic, explicându-le secretele acestei tehnici antice care le erau complet străine. Această aspirație a sa a fost anticipată prin fresca realizată în Puglia, la Acquavalle, în vara anului 1984. Constantin Udroiu, care venise pentru o expoziţie personală însoţit de fiul său Ion, a realizat aici o operă unicat sub denumirea de Trăim împreună, frescă dedicată orașului Acquavalle și pictată apoi de către elevii de la școala generală, alături de Ion, sub coordonarea lui Constantin. Astfel ia naștere Școala de frescă „Nikopeia”.
Nu este, deci, greu de înțeles de ce mai târziu, în 2006, la Matera, își propune să materializeze ideea de a crea în Orașul Rocilor o Școală internațională de Artă Sacră și Frescă, propusă cu zece ani în urmă Primăriei locale, pe când îi fusese cerut de către pictorii locali să deschidă o școală de frescă. Astfel, Biserica Dell’Annunziata din raionul Piccionello a fost decorată cu două fresce realizate de Constantin Udroiu alături de trei eleve pe care le-a inițiat în această artă. Este vorba de o firidă de piatră care găzduiește fresca intitulată Bunavestire, pe când în interiorul bisericii se regăsește o frescă reprezentând-o pe Madonna din Picciano. Colaboratoarele sale sunt: Marcella Adago, Francesca Cascione și Loredana Di Marsico, primele eleve ale Școlii de fresce „Nikopeia”, pe care Constantin Udroiu a fondat-o și dorit-o chiar la Matera, pentru a transmite această deja rară tradiție de pictură.
Școala de artă „Nikopeia” s-a născut ca afiliată A.I.A.M. (Academia Internațională de Artă Modernă, Instituție superioară de cultură cu sediul la Roma): cursurile sunt gratuite, iar la final, în urma unui examen practic, cursanții primesc din partea Școliio diplomă anuală. Participanții trebuie să realizeze o operă într-una dintre variatele tehnici învățate la cursurile de pictură în tehnica frescă „umedă”, pictura icoanelor, pictură pe sticlă, cărora li se alătură, la început, cursuri despre principiile inciziei și imprimării.
Activitatea sa s-a desfășurat, în mod tranzitoriu, pe lângă Matera, și în alte localități precum: S. Giorgio del Sannio, Benevento, Passignano sul Trasimeno, Monterotondo. Din 2012, când Constantin Udroiu s-a mutat în Sabina, sediul Școlii s-a stabilit la Passo Corese, într-un edificiu pus la dispoziție de direcţia de cultură a orașului Fara in Sabina. De atunci elevii Școlii, coordonați de el, şi-au expus anual lucrările în  expoziţii-laborator organizate în primul rând în sediul școlii. Din decembrie 2013, la Accademia di Romania de la Roma este prezentată în mod provizoriu, în așteptarea de a ajunge la Perugia, expoziția Omagiu Umbriei, ultima pe care maestrul Udroiu a organizat-o împreună cu grupul de elevi ai Şcolii de artă „Nikoipeia”. Ulterior, școala s-a transformat în Asociația Nikopeia – Școală de artă fondată de Constantin Udroiu, astfel încât să poată fi continuat proiectul creat și dorit de el cu atâta ardoare în decursul anilor.




Satriano di Lucania 1985: Frescă de Constantin Udroiu – Cappella di San Giuseppe- cu Luciano La Torre


Luciano La Torre şi Constantin Udroiu

Luciano La Torre l-a întâlnit pe Constantin Udroiu la Satriano di Lucania, în vara anului 1985. Lui Udroiu îi fusese comisionată o frescă în capela bisericii Sfântului Iosif de pe strada San Eustachio, astfel că timp de patru zile Luciano La Torre, el însuşi artist specializat în arta murală şi restaurare, a lucrat alături de maestru le realizarea acesteia.
Amintirea lui Luciano La Torre
„Am descoperit în maestrul Udroiu o persoană fascinantă, de o mare cultură. Mi-a vorbit mult despre tehnica pe care o folosea în execuţia operelor sale şi m-a invitat să particip la realizarea lucrării de la Satriano.
Udroiu obişnuia să folosească pigment pulbere direct pe tencuiala proaspătă, cu o tehnică care cerea o anume rapiditate în execuţie, pentru a evita uscarea suprafeţei, ceea ce ar fi dus la compromiterea rezultatului final. Îmi aduc aminte că, în puţinele pauze pe care le-am făcut, ne vedeam obligaţi să mâncăm un sendviș chiar acolo, ca să nu ne îndepărtăm de fresca în lucru.
După patru zile lucrarea era terminată, mai trebuia doar aplicată pe pictură o substanţă protectoare şi fixantă. Udroiu mi-a mărturisit că laptele, în contat cu tencuiala pe bază de var, devenea cazeină care consolidează pictura, făcând-o rezistentă la agenţii externi şi la trecerea timpului.
Chiar dacă am lucrat împreună doar patru zile, Constantin Udroiu mi-a oferit un stimul fundamintal şi o încurajare să-mi continui activitatea de artist. De aceea îl consider unul dintre meşterii mei, alături de Augusto Perez, Antonello Leone, Migliaccio şi alţi mari artişti pe care am avut norocul să-i întâlnesc pe parcursul celor patruzeci de ani de carieră.
Păstrez până în ziua de azi, aproape ca pe o relicvă, rezerva de pigmenţi pulbere pe care a ţinut să mi-o lase la finalul lucrării sale de la Satriano di Lucania”.


(din Catalogul Premiului Constantin Udroiu)
Traducere de Flavia Vendetti


(nr. 2, februarie 2020, anul X)