 |
|||
 |
|||
|
Prognozele meteo schimbă... vremurile. 150 de ani de la naşterea meteorologiei
Toţi sunt de acord: anul acesta în Italia nu a fost vară. A fost toamnă, uneori primăvară. Ba nu, nici vorbă: nu mai există anotimpurile intermediare de pe vremuri. Acum, ori e caniculă, ori furtună, ori amândouă. Dar ce este cel mai grav e că meteorologii par depăşiţi de situaţie. După ploile abundente care s-au abătut asupra coastelor regiunilor Liguria şi Emilia Romagna, asociaţiile hoteliere locale au scris un înfocat apel împotriva noului lor duşman, meteo-terorismul, anunţând acţiuni legale. Aşadar, cu toţii uniţi împotriva previziunilor meteorologice adesea imprecise şi excesiv dramatice care cu tonurile lor alarmiste au înspăimântat turiştii pasionaţi de mare, obligându-i să îşi anuleze în ultimul moment rezervările. Consecinţele sunt aproape tragice, cum confirmă Alessandro Lepri, cercetător la Trademark Italia, societate care studiază profilul turiştilor din Emilia Romagna: „Doi italieni din zece care intenţionează să îşi petreacă sfârşitul săptămânii în afara oraşului sunt descurajaţi de previziunile meteo negative. Fiecare eroare se plăteşte cu o pierdere de 33.600 de turişti pe zi, în jur de 3 milioane de euro”. În Italia site-urile meteo au mai mulţi şi mai obsedaţi vizitatori decât cele porno. Conform datelor furnizate de alexa.com, serviciu plătit de Amazon, care măsoară numărul de accesări pe net, ilmeteo.it se află astăzi pe locul 22 în topul site-urilor cele mai vizitate, cu peste 2 milioane de vizitatori unici zilnic (peste jumătate din ele se conectează direct de pe telefonul mobil), în timp ce site-ul pentru adulţi xhamster.com ocupă locul 29. Câştigul economic este considerabil după cum recunoaşte şi fondatorul portalului despre vreme, Antonio Sanò: „Am strâns 5 milioane de euro doar din publicitate, plus un alt milion vânzând serviciile noastre”. Dar putem avea încredere în aceste site-uri comerciale sau e mai bine să ne îndreptăm atenţia mereu asupra celor instituţionale – al aeronauticii militare (www.meteoam.it) sau al agenţiilor regionale pentru protejarea mediului (ARPA)? Dincolo de fizică şi matematică, cea care complică lucrurile într-un mod imprevizibil şi surprinzător este mintea omului. După părerea lui Nate Silver, autorul cărţii The Signal and the Noise, totul este psihologic: meteorologii ştiu că oamenii tind să considere nule posibilităţile de precipitaţii foarte reduse. În cazul în care plouă după ce previziunile ne vorbeau doar de un 5% şanse, efectul asupra psihicului nostru poate fi devastator. Deci mai bine să se exagereze. Aşa cum făcea The Weather Channel semnalând întotdeauna un risc de precipitaţii de 20% chiar când cel real era de 5%. Cu cât suntem mai siguri că plouă sau ninge, cu atât site-urile de specialitate au mai mulţi vizitatori. Dar şi încrederea noastră în vremea de mâine se reduce simţitor. Anul acesta se sărbătoresc 150 de ani de la naşterea meteorologiei. În 1864 Royal Society din Londra înfiinţa primul Observator meteo din lume condus de Robert FitzRoy, urmaş al lui Charles al II-lea, faimos după călătoria întreprinsă în insulele Galapagos alături de Charles Darwin. FizRoy îşi va lua viaţa după doar un an, tăindu-şi gâtul. Ca director al Observatorului avea la dispoziţie trei angajaţi, un telegraf, un barometru. 15 staţii transmiteau la ore fixe starea vremii, temperatura şi presiunea pe zone. Prevedea astfel traseul fronturilor atmosferice. Avea şi o rubrică în revista „Times”, foarte citită de pescari, detestată de companiile piscicole deoarece salariaţii lor refuzau să iasă în larg dacă previziunile lui FitzRoy nu erau bune. În realitate, prima prognoză meteo i se poate atribui lui Bejamin Franklin care, în 1743, reuşea să identifice traseul unui uragan. Dar primul meteorolog a fost Aristotel. Era pasionat de mişcarea aerului, studia ceaţa şi temperaturile. A scris şi o carte intitulată Meteorologica care înseamnă „studiul unui lucru suspendat”. Nicola Cusano inventa în 1430 strămoşul igrometrului, instrumentul care măsoară gradul de umiditate. Cusano reuşea să înţeleagă variaţiile umidităţii din aer analizând variaţiile greutăţii unei cantităţi consistente de lână. Care sunt prognozele meteo cele mai credibile? Cele pentru 1-2 zile sunt exacte în procent de 90%, pentru 3-4 zile în procent de 80%, pentru 5-6 zile nu depăşesc un procent de 60%. Primul buletin meteo la TV a avut loc în Statele Unite la 14 octombrie 1941 pe canalul WNBT. Previziunile erau citite de Wolly Lamb, o oiţă de pluş foarte simpatică. Există tot mai multe persoane meteo-dependente. Pentru a afla dacă suferiţi de această „boală” trebuie să ştiţi că există un test numit Gualtierotti-Tromp: se măsoară temperatura palmei mâinii drepte. Apoi se introduce aceeaşi mână în apă rece. Se scoate şi, după exact şase minute se măsoară din nou temperatura. Dacă nu este aceeaşi de la începutul testului, sunteţi meteo-dependenţi. Problemele organismului legate de vreme depind de hipotalamus, o zonă a creierului. S-a demonstrat ştiinţific cum, odată cu schimbarea vremii, aerul se încarcă de electricitate. Hipotalamusul percepe primul acest lucru. În general, vânturile reci duc la criză de astm sau palpitaţii, cele calde cauzează oboseală sau nelinişte. Închei cu câteva informaţii despre recordurile meteorologice care ar trebui să ne ghideze în găsirea atât a unui echilibru la citirea prognozelor cât şi, pentru cei amatori de excese, a unei destinaţii turistice. Temperatura cea mai ridicată în Italia a fost de 48,5°C şi s-a înregistrat la Catenanuova (Enna). În schimb, temperatura cea mai coborâtă într-o zonă populată a fost la San Pietro Capofiume (Bologna): -29°C. Dar recordul de temperatură minimă a fost atins în ziua de 10 februarie 2013 la Busa di Manna (2548m): -49,6°C. Temperatura cea mai ridicată din lume a fost de 56,7°C la 10 iulie 1913 la Furnace Creek, în Death Valley (California). Oraşul cel mai cald de pe pământ este Dallol în Etiopia cu o medie de 34°C. Cea mai scăzută temperatură din lume s-a înregistrat la 21 iulie 1983, la Vostok, în Antarctida: -89, 4°C, în timp ce locul cel mai rece de pe planetă este Plateau Station, tot în Antarctida, cu o medie anuală de -57°C.
Raluca Niţă | ||
