 |
|||
 |
|||
|
Biblioteca Apostolica Vaticana: cea mai ambiţioasă campanie de digitalizare imaginată vreodată
Un volum enorm de texte din 17 secole de istorie a umanităţii. Tot acest patrimoniu universal trebuie să fie transmis generaţiilor viitoare. Cum? Cu ajutorul celei mai ambiţioase campanii de digitalizare imaginate vreodată. Fructul unei colaborări cu o societate de specialitate din Japonia, lider mondial în cloud computing. Este vorba despre NTT Data, care este dispusă să investească peste 18 milioane de euro în acest tip de operaţiune. Digito ergo sum. Arhivele vaticane, în ciuda aparenţei structurilor sale retrò, sunt de ani de zile deschise inovării tehnologice pentru că au înţeles că datorită ei vor putea supravieţui peste secole. „Încă din anul 1451, Biblioteca şi-a propus ca principiu fundamental o deschidere în punerea la dispoziţie a volumelor sale tuturor celor interesaţi”, povesteşte monsignor Cesare Pasini, „dar astăzi există noi modalităţi care permit ca operele să fie consultate chiar de acasă, fără a intra în contact fizic cu textul. Asta nu înseamnă că Biblioteca e închisă, dimpotrivă, rămâne un lăcaş de cercetare şi de întâlnire între cercetători”. Evident, operele de o asemenea valoare sunt consultate doar cu mănuşi şi sunt păstrate în condiţii de lumină controlată şi la o temperatură fixă de 18°. Dar şi aşa, riscul de a fi distruse în timp este enorm. Biblioteca nu este una teologică, caracterul şi criteriile de strângere a volumelor sunt eclectice. Aici există texte sacre cum ar fi Codul B, prima Biblie în greacă, completă, redactată în jurul anului 330 d.Hr. din ordinul împăratului Constantin. În întreaga lume mai există doar două exemplare similare. Dar tot aici există şi Papirusurile Bodmer şi Hanna1, amândouă din secolul III d.Hr. (care conţin Scrisorile lui Petru şi Iuda şi Evanghelia după Ioan şi Luca cu primul verset din Tatăl nostru în varianta Sfântului Luca). În depozitele Bibliotecii sunt păstrate şi 15 pagini din Divina Commedia ilustrate de Sandro Botticelli pentru Lorenzo Magnificul (fiecare pagină este asigurată pentru o valoare de 4 milioane de euro). De asemenea, scrisorile de dragoste ale lui Henric al VIII-lea al Angliei către Anne Boleyn. Manuscrise din antichitatea târzie (secolele V-VI) cu texte din Virgiliu şi Codul Vatican 3211, o antologie de poezii, note tehnice şi schiţe aparţinând lui Michelangelo. Obiectivul acordului semnat cu NTT Data este acela de a scana, până la sfârşitul anului 2019, 3.000 de manuscrise, un total de 1.500.000 de pagini. Astăzi Biblioteca dispune deja de 4.307 texte digitalizate care pot fi consultate online în site-ul instituţiei, plus 653 incunabule datate 1452-1500. Operaţiunea este însă mult mai dificilă decât s-ar putea crede. Înainte de a se începe digitalizarea unui text specialiştii restauratori fac o evaluare a condiţiei în care se află acesta. Dacă este necesar, manuscrisul este încredinţat laboratorului intern al Bibliotecii, care este şi unul dintre cele mai vechi (a fost înfiinţat la sfârşitul lui 1800). Uneori cerneala a penetrat pagina producând nişte găurele, alteori o pagină nu poate fi întoarsă pentru că există riscul de a pierde vreun fragment. În acest caz, se intervine în consolidarea ei cu hârtie japoneză. Munca la un singur volum care are nevoie de atenţie specială poate dura şi 6-7 luni. De aceea, Biblioteca a declarat deja imposibil de consultat circa 300-400 de manuscrise, printre ele şi cele aparţinând lui Francesco Petrarca şi care mai târziu vor deveni celebra sa opera Canţionerul. În acest moment sunt circa 50 de persoane, italieni şi japonezi, angajaţi în acest proiect. NTT Data a colaborat cu Vaticanul încă din 2012, când avea deja în propriul curriculum un parteneriat în curs cu National Diet Library (biblioteca Parlamentului) din Tokyo şi alte acorduri cu biblioteci prestigioase din Europa şi America. „Sigur că venind la Roma totul a fost altfel”, recunoaşte Walter Ruffinoni, administrator delegat al NTT Data Italia. „Ne-am simţit puţin ca Hasekura Tsunenaga (samuraiul care în 1615 vine în Italia, trecând prin Mexic, ca să ceară Papei Paul al V-lea trimiterea misionarilor creştini în Ţara Soarelui Răsare)”. Zece scanere, patru furnizate de NTT, lucrează în paralel. O parte dintre ele se află în laboratorul fotografic al Bibliotecii, celelalte într-o sală amenajată special. Uneori însă, sunt folosite aparatele foto în locul lor deoarece nu întotdeauna volumul poate fi deschis complet, riscându-se astfel deteriorarea lui. Fotografia este în HD. Dar şi în cazul unui scanner, care oricum este enorm, paginile nu intră niciodată în contact cu aparatul. Sunt poziţionate sub o bucată de sticlă, iar un fascicul de lumină provenind de la o altă structură mobilă permite reproducerea imaginii şi scanarea ei. Operaţiunea durează destul de puţin dar, după scanare, o serie de responsabili controlează pe monitoare succesiunea paginilor şi fidelitatea culorilor în comparaţie cu originalul. Apoi, file-ul (care are o „greutate” de mulţi gigabyte) este transferat în computer şi de aici expediat la un data center pentru a fi arhivat. Toate aceste operaţiuni se pot realiza în maxim 30 de minute pagina. O curiozitate este tipul de file folosit pentru arhivarea datelor. Este vorba de FITS (flexible image transport system format), creat de ESA şi NASA în anii ’70 în vederea păstrării observaţiilor radioastronomice. Şi astăzi telescoape spaţiale ca Hubble, Herschel sau Soho folosesc acest tip de tehnologie. În 2013 a luat naştere DigitaVaticana, un sistem de fundraising, pentru că patrimoniul acestei Biblioteci este universal, aparţine tuturor şi toţi pot contribui la păstrarea lui. Obiectivul este acela de a aduna 32 de milioane de euro care, în cursul a 15 ani de zile, să fie investiţi în digitalizarea unui număr impresionant de 40 de milioane de pagini, echivalentul a 45 de milioane de miliarde de byte. Este un proiect faraonic, dar şi extrem de interesant. Datorită acestei arhive digitale vor intra în contact foarte multe universităţi din lumea întreagă. Deja astăzi profesori de la Yale, Stanford, Harvard, Oxford şi Cambridge colaborează online schimbând opinii în diferite ramuri umaniste de activitate. Iar dacă aceasta este amprenta unei comunităţi ştiinţifice virtuale, atunci cu siguranţă Biblioteca Apostolica Vaticana candidează să devină cea mai somptuoasă ambasadoare a ei.
Raluca Niţă | ||
