Roberto Scagno: Un elogiu şi o urare unei inițiative de pionierat

Unul dintre aspectele epocale ale sfârșitului Războiului Rece a fost transformarea, sperăm ireversibilă, a frontierei-barieră în frontieră-prag între statele vest-europene și cele centrale şi est-europene. Cine a trăit experiența directă a acestei „treceri” a frontierei în anii dinainte de 1989 nu poate uita acea traumă: lungi așteptări, controale minuţioase, suspiciuni și umilințe. România, periferie neliniştită și rebelă a Imperiului sovietic, în această privință nu era însă diferită de celelalte state satelit, dimpotrivă, în anumite aspecte era chiar mai rigidă în controlarea ideilor și a schimburilor culturale. Avem deja treizeci de ani de liberă circulație a persoanelor, de inițiative academice și științifice, de activități de cercetare și acorduri comerciale în contextul unei Uniuni Europene care sperăm să se reformeze sau, mai degrabă, să se reconstruiască într-o Europă unită mai egală și mai creativă.

Pentru noile generații, considerarea frontierelor dintre statele europene ca „praguri”, pasaje libere și nu obstacole sau filtre, este ceva normal; în realitate, nimic nu vine de la sine, iar lucrurile pozitive trebuie consolidate și amplificate. Pe această linie se situează, în ce priveşte relațiile italo-române, proiectul editorial al revistei bilingve online „Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni” ca „punte” între cele două culturi, o inițiativă cu caracter de pionierat care s-a dezvoltat pe parcursul unui deceniu și care constituie şi astăzi un unicum în mediul editorial. Nu întâmplător, acest proiect s-a născut în capitala Banatului, în Timișoara pluralităților culturale, lingvistice, naționale și confesionale, adevărat „prag” al României spre Vestul Europei, grație intuiției și pasiunii uneia dintre cetățenii acestui oraş, Afrodita Cionchin; şi nu întâmplător regăsim  la cercetătoarea noastră o altă pasiune, de data aceasta academică: Triestul și literatura triestină din secolul al XX-lea. Timișoara și Trieste, două orașe ale marii culturi central-europene, unite de multe trăsături ale istoriei comune, chiar dacă mai dramatice și dureroase în cazul celui de-al doilea, pe parcursul secolului al XX-lea, orașe ale dialogului și medierii prin excelență.

Revista s-a îmbogățită de-a lungul anilor cu noi secțiuni și rubrici pentru a oferi date de primă mână despre cărți, studii și cercetări, prin articole, recenzii, anchete și interviuri care acoperă toate domeniile culturale umaniste, de la lingvistică și literatură la arte plastice și vizuale, cinema, teatru, istorie, filosofie. Punctele forte rămân cu precădere bazele de date cu informaţii extrem de utile, în special cea referitoare la Scriitori români în italiană care, pe lângă actualizarea constantă cu edițiile și traducerile recente (din păcate de multe ori dispersate pe la edituri lipsite de vizibilitate și distribuție) din volume care nu se limitează doar la cele literare, ci acoperă întreaga bibliografie începând cu 1903, introducând în circuitul online studiile anterioare începând cu studiul ʽclasic’, acum aproape imposibil de găsit, al lui Pasquale Buonincontro. Trebuie să menţionăm, de asemenea, secţiunea Spazio Cioran din ce în ce mai bogată şi articulată, precum și noile secțiuni Biblioteca Orizzonti și Biblioteca Orizzonti Storia (cu obiectivul de interes de a pune în circulaţia online atât texte inedite cât şi cele deja publicate), alături de intervențiile constante și punctuale ale celor două „decane” ale studiilor de italienistică din România, doamnele Smaranda Bratu Elian și Doina Condrea Derer.

Un elogiu special membrilor comitetului de redacție pentru munca atentă şi migăloasă de editare lunară a articolelor și, în special, pentru indispensabila revizuire, de către colaboratorii italieni, a textelor traduse din română. Felicitări şi pentru actualul nivel excelent de lizibilitate a textelor și pentru accesibilitatea tuturor articolelor din arhiva numerelor. În final, cele mai calde urări de continuare şi îmbogăţire a propunerilor editoriale ale revistei și o prezență tot mai mare a cititorilor în noul 2021, care sperăm cu toţii să fie mai bun.

Roberto Scagno
Traducere de Ioana Cristea Drăgulin
(nr. 12, decembrie 2020, anul X)