W.O.M.B – Trupul punct: Proiect fotografic și instalație

Transpunerea intimității și identității în vizual, de la cazuistică la semnalarea unui mental colectiv abreviat. Maparea zonei aseptice a supra realității, prin fotografie și instalație.

Joncțiunea între ceea ce arată a fi o fotografie utilitară - mimarea unei ecografii intrauterine și una artistică, plasează butaforia W.O.M.B (trad. uter) într-un spațiu ideatic al actualității. Atemporala geneză rămâne să se supună unor consecințe existențiale specifice secolului XXI. Dintre acestea, amintesc psihoze la nivel individual și colectiv, spiritualități și culturi hibride, referințe ambigue ale individului la normalizarea unor aspecte religioase, anamorfoze emoționale și alte tipuri de deformări ale sinelui uman în raport cu societatea.
Lucrările W.O.M.B articulează expresia unui plonjeu în sfera intimității alveolare, ubicue și în același timp dispozabile. Intenția este construită în jurul unui discurs vizual fragmentat de elemente de supra realitate, nu neapărat propus cu emotivitate, ci mai degrabă cu o curiozitate latentă.

Prin W.O.M.B propun un spațiu atemporal, un superlativ al absurdului, susținut de suportul fizic și conceptual al instalației propriu-zise: o construcție concavă, cu formă supradimensionată și tridimensională – de uter, realizată din suprapunerea peste un cadru de metal a mai multor materiale translucide, fâșii de organza, straturi de vopsea și folie. Din punct de vedere vizual, am urmărit sugestia unei vascularizări lipicioase, aproape umede, impresia măruntaielor și a materialității organice.

Ancorată în tavan de un lanț metalic, instalația măsoară 2.4 metri și simulează găzduirea unei identități, într-o siguranță claustrofobă, indiferent de regn, specie, rasă, vârstă sau sex. În demersul meu fotografic, instalația găzduiește un adult mascul, caucazian, legat de picioare cu capul în jos, în poziție fetală. W.O.M.B poate reitera viaţa intrauterină pentru subiectul găzduit, atâta timp cât acceptă limitele practice și ideologice ale acestui spațiu biotic. Experiența se poate încheia în momentul în care claustrofobia inerentă atinge un maxim pentru subiect și acesta poate părăsi instalația, printr-un act decizional asumat de stabilire a momentului propriei nașteri.

1
Sandra Bazavan, W.O.M.B – Trupul punct nr. 1, Fotografie digitală, Print canvas 90 x 120 cm, 2018

 

Realitatea reală, realitatea scenografică, scenografia realității, realul scenografic. Anatomia mise en place a duetului individ-societate în W.O.M.B.

W.O.M.B articulează o embriogeneză inerentă, în afara traseului organic; propune posibilitatea ca pântecul să găzduiască mai departe subiectul adult; adultul legat ombilical de stabilopozii sociali și contextuali se află, deci, într-o perpetuă investigare a propriei identități în raport cu mediul și memoria. Am abordat ideea unei mătci sociale, a unui ring ovoidal în care pulsiunea individului se integrează sau (față de care) reacționează.
Am urmărit prin titlul lucrării, W.O.M.B – Trupul punct să indic ideea că trupul uman este comparabil unui punct în universul generator de alte puncte, că punctul este convergent unei unități simbolice complexe, că și trupul și punctul sunt realități gazde ale unui conținut viu. Am ales fotografia ca mediu vizual de reprezentare a tematicii lucrării, pentru jongleria continuă între imagine și realitate care, așa cum Susan Sontag o definește, devine o oglindire nesfârșită a anticipării creative. Prin dizlocarea titlului W.O.M.B în litere urmate de puncte, urmăresc să refac traseul conceptual al conținutului vizual în raport cu suportul argumentativ și, deci, ca intervenția in fluiditatea narativă a completului imagine-text să fie minimă.

 

2
Sandra Bazavan, W.O.M.B – Trupul punct nr. 2, Fotografie digitală, Print canvas 90 x 120 cm, 2018


Drumul mătăsii între subiect și obiect. Paradisul pierdut între [le tout allant] și [tout n’allant pas].

În ceea ce privește puhoiul vizual, definit de Roland Barthes – [le tout allant], societatea remarcă o anume alinare în urma subiectivizării imaginii, atunci când aceasta este eliberată de argumentația istorică, culturală, estetică sau stilistică a artistului; pentru a găsi o relație de intimitate cu imaginea, spectatorul, așa cum se autodefinește tot Barthes, rămâne într-o zonă senzorială, incontrolabilă a gustului, a repulsiei sau a indiferenței față de o fotografie, ajungând de la o extindere a individualității, la o știință a subiectului. Adaug la această regie, intimitatea subiectului în raport cu fotograful prin moștenirea transpunerii vizuale a nașterii, a maternității și a bulbului uman care continuă să existe extrauterin, cartografiind dintotdeauna un set alambicat de legi arhetipale. Căutarea unui spațiu ideal, a unui paradis pierdut suficient de ermetic dar îndeajuns de permisiv, maleabil si lipsit de ostilitate în același timp, în care șederea, nașterea să aibă componența unui gest ritualic – sunt preocupări pe care le-am manifestat ca artist, înainte de a porni parcursul inițiatic W.O.M.B, înainte chiar și de propria experiență a maternității.

 

3
Sandra Bazavan, W.O.M.B – Trupul punct nr. 3, Fotografie digitală, Print canvas 90 x 120 cm, 2018


Nașterea, un timbru sec al istoricității. Trasee non estetice în reprezentarea vizuală


Relația cu aparatul de fotografiat – ca suport conceptual, unește două realități opozitive dar lipsite de conflictualitate: un ansamblu specific spațio-temporal și contrarul său atemporal, antispațial și în esență nonestetic.  
Epicentrul adult – fetus pierde integralitatea corporală până la abstracția părților excentrice: spațiul fotografiat și pântecul, aceste elemente imbricate prin reciprocitate difuzată. Subiectul este martor al luminii proiectate spectral, iar striațiile organice, plasate în circularitate secundară și treptat marginale, se contopesc într-un clarobscur progresiv. Imaginea voit picturală, a se vedea „imaginea scobită” (R. Huigue) și „trompe l’oeil” este repetată în seria celor cinci fotografii, al căror motiv compozițional central iterează varii forme ale mișcării.

Aluzia W.O.M.B  față de cele mai frecventate idei și tematici in istoria artelor, îndeosebi ale picturii, având ca subiect central geneza, trimite către nevoia contextualizării în actualitatea creativă. Direcțiile lucrărilor privesc pântecele în raport cu existența, graviditatea în stadiu originar față de naștere, uterul și condiția inițiatică în contrast cu datele oferite de un realism universal perceput în coordonate științifice, străine de artă și opus esteticii.

 

4
Sandra Bazavan, W.O.M.B –Trupul punct nr. 4, Fotografie digitală, Print canvas 90 x 120 cm, 2018


Nimic nou în infinitatea punctului: entropia intimității și identitatea scalabilă.


Una dintre direcțiile conceptuale ale lucrărilor este de a găsi un spațiu emergent al unor realități – ori lumi, improprii. Referitor la ceea ce constituie adevărul într-o fotografie, fotografa Sally Mann răspunde că la fiecare a treizecea parte a unei secunde, camera surprinde un alt fragment de informație. Din această perspectivă, prin W.O.M.B sugerez că adevărurile au o anume plasticitate ventrilocă, iar că intimitatea se poate supune unor legi mecanice de observare, de disecare, unor legi imaginative în ultima instanță.

Nevoia individului adult de a se reîncapsula sau de a continua să se încapsuleze în unitatea generică a pântecului și starea acestuia antigravitațională, lipsa unui cordon ombilical către matcă – uterul în care este fotografiat, sunt fațete ale unui context pe care îl putem privi cel mult printr-un caleidoscop, alipind conceptele cu o coerență simulată. Aparența decolorată, difuză, abstractizată a pântecului este rezultatul unei intruziuni în intimitatea embrionară, a unui act de iscodire; în aceeași măsură, această intimitate, oricât de supusă observării, oricât de defragmentată sau disecată, păstrează axiomele punctului, anume fie că este indivizibil, fie că se poate divide la nesfârșit, fără pericolul de a înceta să existe. Un corpuscul uman infinitezimal, în orice formă a agregării sale existențiale, păstrează, chiar și fără conștiința acestui fenomen, temeliile naturii sale microscopice și infinite.

 

5
Sandra Bazavan, W.O.M.B – Trupul punct nr. 5, Fotografie digitală, Print canvas 90 x 120 cm, 2018





Sandra Bazavan
(nr. 9, septembrie 2019, anul IX)