 |
|||
 |
|||
|
Scenarii. „Hans” și câteva întâmplări ale unui personaj năuc, fără o identitate precisă
Din spatele unui taximetru, figura lui Hans se vede prin lunetă. Taximetrul merge, peisajul urban curge fluid înaintea lui. În taximetru se aude opereta. Opereta se opreşte brusc. Hans coboară, ghete verzi cu şireturi kaki. Portofelul îi cade jos, monedele se aud ciocnindu-se de asfalt. Hans se apleacă, îi vedem doar ghetele şi mâinile cum caută portofelul pe jos. Taximetrul pleacă de pe loc agresiv, Hans se dezechilibrează uşor. Cadru frontal cu vitrina unei librarii, în geamul căreia, atârnat de o ventuză, stă o coală de hârtie A3, pe care scrie urat dar citeţ „Kafka Fundalul sonor este cel al oraşului. Ambulanţe, claxoane, maşini şi sunetul distinct al monedelor căzând. Uşa se deschide cu scârţâit făcând ca deasupra ei să clincăne un clopot. În mijlocul librăriei, vedem 6 scaune aşezate în cerc, pe care sunt aşezaţi 6 oameni cu 6 cărţi în mâini. Unul dintre personajele de pe scaun tocmai citeşte: [..] Niciodată nu gândesc ce ar trebui să gândesc.[..] Hans înaintează. O pasăre pe care nu o vedem, dar a cărei prezenţă o presupunem, dă să zbughească pe geamul din stânga lui Hans. Cele 6 capete privesc sincron în direcţia păsării, apoi în sincron îşi aşează din nou privirile în cărţi, ignorând clopotul şi ignorându-l pe Hans. HANS Personajul continua să citească: Confuz, mecanic, Hans se îndreaptă spre cutia din carton pe care scrie urat, dar citeţ: „Donaţii pentru Kafka & Friends". în dreptul cutiei, o coadă de câţiva oameni, care donează. Vedem cutia şi fiecare personaj din linie, cum scoate câte o bancnotă, o aşează deasupra fantei şi murmură ritualic şi scurt, ceva ca o rugăciune. Murmurul se termină şi bancnota este lăsată să cadă înăuntru. Plonje – tavan, mişcarea mecanică a personajelor, asemenea unei partide de şah. Vedere de sus, braţele unui ventilator se rotesc frenetic. Lumea este îmbrăcată gros. Hans îşi scoate portofelul, îndreaptă trei hârtii spre fanta din cutie. Ezită. Lasă să cadă numai două, pe a treia o pune înapoi în portofel. Se întoarce, iese din librărie. Clinchetul clopotului se aude din nou, împreună cu o voce digitalizată prost, întreruptă, la limita între vocea unei femei şi a unei pisici. „Thanks for stopping by!" Îl vedem din spate pe Hans cum înaintează greoi prin mulţime. Anormal de mulţi oameni, din sens opus, vin puhoi. Din dreapta lui Hans, două uşi batante se deschid brusc, chiar înaintea lui, aproape lovindu-l. Cineva strigă: Hans se opreşte. Din dreptul uşilor batante, un bărbat în cărucior cu rotile este cărat pe sus, cu tot cu cărucior, de doi alţi bărbaţi. Îl aşează jos pe trotuar, ca pe un colet, gâfâind şi ştergându-şi frunţile, obosiţi. Unul dintre ei spune: Bărbatul pare să le mulţumească, îşi învârte roţile din dreptul uşii, în continuare pe trotuar, o distanţă foarte scurtă. Bărbaţii intră, uşile batante se închid din inerţie. Hans înaintează până în dreptul lor. Deasupra uşilor scrie TeatralISME. O femeie iese grăbită, făcând uşile să se foiască din nou. Nu pare să îl observe pe Hans, care se fereşte din calea ei. Vedem din spate femeia cum apucă mânerele căruciorului şi începe să-l plimbe câţiva paşi pe trotuar. Camera rămâne fixă, vedem cum opreşte căruciorul brusc, apoi îl întoarce 180 grade, luându-şi avânt şi alergând spre Hans (spre cameră) cu viteză. Bărbatul din cărucior râde. Hans se fereşte din nou, femeia ţinând mânerele căruciorului îl depăşeşte. Hans se lipeşte de fereastra din dreptul uşilor teatrului, în timp ce femeia plimbă cu viteză căruţul şerpuit, de-a lungul trotuarului, ca intr-un fel de dans. Din interiorul teatrului, în dreptul ferestrei, mai multe boluri cu peşti stau aşezate pe pervaz. Îl vedem pe Hans în dreptul ferestrei, pe trotuar, uitându-se în stânga şi în dreapta. Înaintează fără direcţie, se opreşte, înaintează iar, capul deformându-i-se de fiecare data când trece prin dreptul vreunui bol cu peşti. Hans iese din cadru. Uşile se aud cum se deschid. Hans intră. Se îndreaptă spre geamul unde scrie CASA DE BILETE. Geamul este ticsit de afişe ale pieselor de teatru, astfel că vedem doar fanta mică unde se înmânează banii şi se primesc biletele. Nimeni nu pare să fie înapoia geamului. Îl vedem din spate pe Hans cum înaintează. Ajunge în dreptul geamului şi imediat în dreptul fantei, o mână aşează un semn pe care scrie ÎNCHIS. Clarobscur. Duşumele de lemn. Fotolii uzate, scaune, afişe de teatru, lambriuri. Hans se îndreaptă spre bolurile cu peşti. Se apleacă. Camera filmează din exteriorul ferestrei, îl vedem pe Hans oprindu-se în dreptul bolurilor. Capul i se deformează. În ultimul, Hans aruncă ritualic o monedă. Din spate se aude vocea unei femei: Dorinţele rămân, banii vin şi pleacă, domnu'. Hans se întoarce. Pe peretele opus, o femeie întoarsă cu spatele la el aşează pe masă o cutie grea. Pare a fi un tonomat. HANS Femeia, de vârsta a treia, îmbrăcată hippie, agită cu zgomot multele brăţări de pe mână, ca un şarpe sâsâind, îşi şterge palmele de fustă, îşi potriveşte baticul strâns în fundă deasupra capului şi repetă rar: Dorinţele rămân, banii vin si pleacă, domnu'. Hans tace câteva secunde, apoi întreabă curios: HANS Fără să se întoarcă spre Hans, femeia intră şi iese din cadru, aducând tot felul de obiecte de recuzită pe masă. FEMEIA1 Zgomot puternic de uşi. Femeia care conducea bărbatul în cărucior cu rotile intră şi se opreşte brusc. Este terifiată, hainele îi sunt murdare şi părul stă deranjat. FEMEIA2 Hans rămâne pe loc. Femeia1 îşi continuă mişcările, cu spatele. FEMEIA2 HANS FEMEIA2 Disperată, Femeia2 îşi duce mâna la ureche. În păr îi este prinsă o cască Handsfree. Îi cade pe jos, o caută frenetic în genunchi. O găseşte. Şi-o repoziţionează în ureche, neatentă la prezenţa lui Hans. FEMEIA2 Remarcând prezenţa Femeii1, întreabă frenetic. FEMEIA2 Femeia1 îşi continuă mişcarea, zăngănind din brăţări, ca sâsâitul unui şarpe cu clopoţei. FEMEIA1 FEMEIA2 FEMEIA1 FEMEIA2 FEMEIA1 FEMEIA2 FEMEIA1 Femeia2 îşi pune din nou palma în dreptul urechii, continuând să vorbească indistinct despre venirea unui echipaj de ambulanţă. Îl vedem pe Hans cum se apleacă în dreptul bolurilor cu peşti, uitându-se prin ele la mulţimea strânsă afară în jurul bărbatului. Sunet indistinct al femeilor în spate. Hans se apleacă, aruncă o altă monedă în acelaşi bol cu peşte. De data aceasta nu murmură nimic din buze. Hans se întoarce cu spatele la fereastră. Între timp, Femeia1 aranjează în acelaşi ritm diverse obiecte de recuzită pe masă. Femeia 2 cotrobăie într-o cutie mare de carton. Aruncă in spate tot felul de obiecte, jucării, peruci, telefoane, discuri, etc. Găseşte o coardă de sărit şi o bagă în buzunarul paltonului. FEMEIA1 Femeia2 se opreşte, îşi scoate mâinile din cutie, îşi aranjează părul şi face un gest nervos către Femeia1, din mâini, fără să vorbească. Femeia1 o imită cu aceleaşi mişcări şi aparent aceeaşi stare de nervozitate. FEMEIA2 FEMEIA1 FEMEIA2 Îl vedem pe Hans cum se îndreptă spre cele două femei, cu intenţia de a oferi cei doi lei, dar este întrerupt de o uşă din dreapta femeilor care se deschide, în camera intrând pe o placă cu roţi o pasăre uriaşă, împăiată. Pasarea este împinsă pe uşă, nu vedem de cine, către mijlocul camerei. Hans o urmăreşte cu privirea. Femeile nu par să observe, cotrobăind în continuare. Pasarea se opreşte. În acelaşi timp, dintr-un radio, începe să se audă brutal de puternic, ca o lălăială sonoră, „At laaaaaaaast". (Etta James - At last). Femeia1 aruncă cu o carte in boxă. Muzica se opreşte.
FEMEIA1 Boxa începe să cânte din nou restul cântecului, cu pocnituri şi pârâituri. Femeia1, vădit enervată, întreabă. FEMEIA1 Femeia2 se îndreaptă de spate, îşi aranjează în jurul gâtului o sfoară cu pene, ca de cabaret, cu atitudine sictirită. Îl vedem pe Hans imobil, doar buzele cum i se mişcă, repetând aceeaşi întrebare ca a Femeii2, dar fără să i se audă vocea. (Îl vedem pe Hans vorbind cu vocea Femeii2) FEMEIA2 Femeia1 se îndreaptă şi ea de spate şi o atitudine în oglindă. FEMEIA1 Isterică, Femeia2 întreabă din nou gesticulând. Îl vedem din nou pe Hans imobil, fără expresie, doar buzele cum i se mişcă, repetând aceeaşi întrebare ca a Femeii2, dar fără să i se audă vocea. (Îl vedem pe Hans întrebând cu vocea Femeii2) FEMEIA2 FEMEIA1 Femeia1 apucă o râşniţă veche, i-o arată ostentativ şi începe să învârtă din manivelă. Femeia2 caută nervoasă în buzunarul hainei, scoate câteva bancnote, le aruncă înspre Femeia1, apoi îi smulge râşniţa şi o aruncă cu furie în spate. Râşniţa loveşte Pasarea, o doboară şi se opreşte la picioarele lui Hans. Hans se apleacă, aşează bancnotele ţinute în mână în gaura râşniţei şi începe să întoarcă din manivelă. Pe peretele din faţa lui, cel în dreptul căruia Femeia1 stă întoarsă de la început, încep să se proiecteze imagini în avans a ceea ce tocmai urmează să se întâmple sau tocmai s-a întâmplat. Imagine1: Pasarea împăiată în cădere, imagine in motion. Imagine2: Femeia2 sărind cu faţa schimonosită prin uşile batante, ţinându-se de pălărie. Este în săritură spre trotuar. Imagine3: Grup de oameni strânşi în jurul unui cărucior gol. Imagine4: 4 brancardieri fugind cu o targă, făcându-şi loc în mulţime. Întoarsă în continuare cu spatele, Femeia1 întreabă. FEMEIA1 Îl vedem pe Hans din nou imobil, cu ochii ficşi, tranchilizat, doar buzele i se mişcă, repetând acelaşi răspuns ca al Femeii1, fără sa i se audă vocea. (Îl vedem pe Hans vorbind cu vocea Femeii1) FEMEIA1 Muzica Ettei James se aude progresiv mai tare, însă într-un ritm foarte lent, cu o vâscozitate sonoră. Hans continuă să învârtă de manivelă. Arată ca un soldat de plumb, fără nicio altă mişcare decât cea a învârtitului de manivelă. Imaginile curg încet pe perete. Din cadrul aceleiaşi uşi din dreapta Femeii1-lateral, pe plăci cu roţi sunt împinse până în mijlocul camerei alte păsări, manechine, gramofoane, obiecte mari de recuzită. Acestea se aglomerează, se împing unele pe altele, se doboară reciproc, se formează grămezi. Hans învârte din manivelă încet. Etta James se aude progresiv mai tare. Femeia1 zăngăne din brăţări, cu spatele la Hans, cotrobăind în continuare prin cutii. Vedere de pe trotuar, a ferestrei, a bolurilor cu peşti de pe pervazul din interior şi a încăperii în care se află Hans şi Femeia1.
Sandra Bazavan | ||
