Hoepli la 150 de ani: o editură care ne privește! - Orizonturi culturale italo-române

Hoepli, o editură italiană de mare prestigiu și de mare ținută, împlinește la acest sfârșit de deceniu 150 de ani de activitate: prilej minunat pentru un bilanț și pentru o prezentare excelentă pe propriul site, de la fundare la momentul actual, parcurgând deceniu după deceniu realizările marcante în consonanță cu evenimentele vremii și cu cele cinci generații ale familiei care continuă meseria și tradiția fondatorului. Le parcurgem și noi aici înainte de a desluși de ce considerăm că editura ne privește și pe noi, românii.

În decembrie 1870, la încheierea deceniului care văzuse întregirea Italiei, iar nordul peninsulei trăia un avânt economic și cultural nemaiîntâlnit, un elvețian pe nume Johannes Ulrich Höpli venea la Milano unde tocmai cumpărase o librărie în centru, la doi pași de celebrul Dom. Se trăgea dintr-o familie de țărani înstăriți dintr-un sătuc; la 14 ani lucra deja ca băiat de prăvălie într-o cunoscută librărie din Zürich, pentru a se muta apoi în Germania, la Leipzig și Breslau, pe urmă la Triest, iar pentru scurt timp la Cairo, unde guvernatorul Egiptului îl însărcina să-i ordoneze biblioteca. Când sosea la Milano, la 23 de ani, avea prin urmare o remarcabilă experiență de lucru cu cărțile. Iar flerul îi spunea că acela era momentul în care tânăra națiune italiană trebuia să mizeze pe educație și cultură pentru a-și forma generațiile și mentalitatea care aveau să-i asigure progresul la care aspira; iar locul ideal era tocmai acela, Milano. Într-adevăr, după numai un an își italienizase numele în Ulrico Hoepli, iar în completarea librăriei dădea ființă editurii Hoepli, pe numele ei întreg de atunci și de acum “Casa Editrice Libraria Ulrico Hoepli”. Se orienta îndată pe manuale, cu deosebire pe cele dedicate științei și tehnicii, prețioase școlilor de meserii ale vremii. În câțiva ani editura scosese peste 2.000 de titluri care deja începeau să-și lărgească spectrul îndreptându-se și spre clasicii literaturii italiene, spre cărți de călătorie, crea colecții adresate cu precădere femeilor (precum “Biblioteca familiei”) și serii adresate copiilor (traducând și publicând, de pildă, basmele fraților Grimm și ale lui Andersen). Totuși, coloana vertebrală a editurii rămâneau manualele, de agricultură, inginerie, fotografie, chimie, automobilism, mai târziu și de telefonie, în credința că doar educația poate schimba în bine societatea. Cu aceeași gândire, în 1895 apărea dicționarul tehnic italian-german și german-italian, din conștiința că, dacă limba umanioarelor și a relațiilor sociale era franceza, germana se impunea tot mai mult ca limbă a tehnicii.
Secolul XX sporește diversificarea – prin volume de istoria artei (faimoasa serie a lui Venturi) ori atlasuri – dar și tirajele, ajutându-se și de campanii publicitare în ziarele vremii. În preajma primului război mondial apar și titluri de sociologie și politică, dedicate bunăoară emigrației sau unei ipotetice Confederații europene. După Primul Război Mondial editura revine pe primul loc în ce privește literatura științifică și tehnică, iar prestigiul publicațiilor și eficiența difuzării duc la deschiderea unor noi librării în alte orașe ale peninsulei, una chiar în centrul Romei, în largo Chigi, pentru mulți ani un punct de referință al capitalei și care mai târziu avea să devină librăria Rizzoli, iar apoi actuala Feltrinelli. Bătrânul patriarh, fondatorul, se stinge, după o activitate neîntreruptă, în 1935, la 88 de ani, nu înainte, însă, de a dona orașului Milano un Planetarium, de a întemeia Societatea Autorilor, de a deveni librarul și editorul casei regale și de a le încredința editura și librăriile Hoepli nepoților Carlo și Erardo. Carlo Hoepli dă o orientare mai umanistă editurii și un nou impuls publicând autori noi și reviste precum “Sapere e cinema”. Al Doilea Război Mondial aduce cu sine bombardarea librăriilor și depozitelor Hoepli, iar producția de carte scade de la 4.000 la 82 de titluri. După 1945 activitatea reînflorește într-un sediu nou, catalogul se recompletează cu colecțiile istorice ,dar și cu noutăți, printre care, din 1955, masiva enciclopedie Hoepli, care se va încheia, cu cel de al șaselea volum, în 1968. La cei peste 140.000 de termeni colaboraseră 900 de specialiști. În 1958 familia inaugura noul sediu, în strada Hoepli din centrul Milanului, acolo unde se găsesc și astăzi librăria și birourile editurii. Noii urmași, continuatori ai tradiției familiei, alternativ numiți Carlo și Ulrico sau Ulrico Carlo (acesta ales în 1998 președinte al Federației Europene a Editorilor), extind librăria care capătă acum un caracter internațional, în vreme ce publicațiile editurii se specializează tot mai mult pe manuale școlare și universitare, dicționare și publicații tehnice și de specialitate. După anul 2000 se dezvoltă rapid și Marea Librărie Hoepli Online: în anul 2010 websitul www.hoepli.it ajunge deja la un milion de cărți vândute și depășește cinci milioane de accesări anuale. În acest 2020, când se împlinesc 150 de ani de la întemeiere, a cincea generație Hoepli duce mai departe proiectul cultural al fondatorului mizând cu precumpănire tot pe valoarea și puterea educației. Iar această miză ne privește și pe noi românii. Explic imediat.

Galleria De Cristoforis Milano, primul sediu al librăriei-editură Hoepli

Librăria Internaţională Hoepli, Milano

Știm cu toții cu câte eforturi și cu ce rezultate căznite reușește literatura și, în general, cultura română să-și croiască drum în alte limbi; cunoaștem programele de finanțare ale ICR-ului care, grație prestigiului unor româniști, traducători de valoare, izbutesc să convingă edituri străine de mâna a doua să publice literatura română clasică și contemporană în tiraje modeste. Și e minunat că o fac, iar când o fac, scriitorii noștri ies la iveală din ceața provincialismului, iar aura străinătății se răsfrânge și asupra staturii lor naționale. Câți dintre literații noștri, câți dintre noi, cititori români cu ambiția de a ne face cultura cunoscută în lume, ne gândim însă la rolul pe care îl are, în aspirația noastră spre universalitate, predarea limbii române străinilor? Ei bine, editura Hoepli ne face de câțiva ani, fără tam-tam, cu profesionalism și inteligență, enormul serviciu de a oferi instrumentele pentru învățarea limbii române de către italieni, cea mai sigură cale de a construi contacte culturale de lungă durată. În proiectul său educațional Hoepli își dedică o mare parte din activitatea editorială materialelor legate de învățarea limbilor străine, nenumărate limbi străine. Editura e atentă, desigur, la cererea pieții, pe de o parte, la noile metode de predare, pe de alta, dar e atentă mai ales în a-și selecta și apropia specialiști competenți dispuși să se dedice muncii migăloase, îndelungate, nespectaculoase, dar de un înalt profesionalism, pe care o cer asemenea materiale. Un asemenea specialist, în fericita sa întâlnire cu editura Heopli, este Valentina Negrițescu: profesor de elită, cu dublă specializare, italiană și română, care de ani buni trudește pentru realizarea unor instrumente indispensabile pentru a făuri punți între aceste două limbi. Drumul, deschis de regretata profesoară Ileana Bunget cu manualul Comunicare in romeno. Corso di lingua romena per italiani (Hoepli, 2010), a fost apoi nu doar urmat ci chiar bătut de Valentina Negrițescu și colaboratorii ei: în 2011 Hoepli publica I verbi romeni (de Valentina Negrițescu și Davide Arrigoni), complement fericit al gramaticii românești în curs de elaborare și care avea să apară în 2014, Grammatica d’uso della lingua romena. Teoria ed esercizi (autori Valentina Negrițescu și Nicoleta Nesu); urma, în 2015, Grammatica romena. Morfologia, sintassi ed esercizi (de Valentina Negrițescu și Davide Arrigoni) pentru ca anul 2016 să vadă apariția importantului dicționar bilingv italian-român și român-italian Dizionario Hoepli Romeno, în marea serie a dicționarelor bilingve Hoepli, construit în ani de trudă migăloasă de Valentina Negrițescu singură: 576 de pagini, peste 30.000 de termeni, cu indicații și inserturi fonetice și morfologice, având în apendice un breviar de conversație și tabele cu numere, greutăți și măsuri, monede, exprimarea timpului etc. Valentina Negrițescu, mulți ani lector de limba română la Milano, după o remarcabilă carieră de profesoară de italiană în România, este modelul de lucrător tăcut și competent care a înțeles să-i aducă țării sale marele serviciu de a-i răspândi limba într-o mare cultură străină și, iată!, printr-una din editurile de elită ale acesteia. Iar de-acum Heopli pare să nu ne mai scape din ochi de vreme ce anul 2020 reia seria românească cu un nou curs de limba română, Bine ați venit!, de Harieta Topoliceanu.
Spuneam la început că editura Hoepli ne privește. Da, ne privește cu ochi italieni grație unor româniști cărora trebuie să le fim recunoscători, dar mai ales trebuie să-i cunoaștem.