„Italiana în afara Italiei”: revista „Italica Belgradensia” a Universităţii din Belgrad

Participanții, printre care și autoarea acestei prezentări, la Masa Rotundă L’Italiano fuori l’Italia: le prospettive della collaborazione interuniversitaria regionale, organizată în data de 28 noiembrie 2018 de Departamentul de Italienistică al Facultății de Filologie al Universității din Belgrad, au avut plăcerea de a găsi în mapele primite numărul 1/2018, îngrijit de Snežana Milinković și Mila Samardžić, al revistei „Italica Belgradensia” publicată de acest Departament. Este vorba de un foarte interesant volum care conține șase articole și două semnalări, pe care le prezentăm pe scurt în continuare.

Articolul lui Michele Rainone, Su una querela per stupro del 1770: norma grammaticale, lingua d’uso e condizionamenti testuali in alcuni documenti burocratici di area pugliese(pp. 7-26) are la bază analiza morfosintactică și textuală a unei plângeri depuse în 1770 pentru un viol comis în Terra di Monteleone, în provincia Foggia. Urmând evoluțiile cele mai recente ale cercetărilor lingvistice în cheie diacronică, analiza se oprește nu numai asupra raportului dintre diversele fenomene, norma grammaticală și întrebuințările contemporane, ci și asupra relației care există între întrebuințările lingvistice și tipologia textuală, pentru a „evidenția că specificitatea unor asemenea scrieri constă în comprezența unor forme și întrebuințări de sens opus, pe de o parte atribuibile limbii administrative, pe de alta italienei semiculților” (p. 7).

Articolul semnat de Francesca Biagini – Marco Mazzoleni, I costrutti preconcessivi in italiano e in russo: uno studio sul corpus parallelo del NKRJa (pp. 27-47), descrie o parte din opțiunile disponibile în limbile italiană și rusă „pentru a exprima o construcție preconcesivă, alcătuită în mod tipic dintr-o structură corelativă paratactică ce codifică un contrast între elementele textuale legate. Datele au fost obținute din corpusul paralel italo-rus al Corpusului național al limbii ruse (NKRJa), căutând traducerea rusească a unor conectori preconcesivi tipici italieni” (p. 27).

Olja Perišić Arsić, în articolul L’uso dei corpora nella didattica della traduzione: l’esempio del verbo serbo prijati e i suoi traducenti italiani (pp. 49-64), se ocupă de traducerea verbului prijati, utilizândo metodă „care constă în folosirea combinată a instrumentelor didactice tradiționale și moderne (corpora)” (p. 49), pe care autoarea a experimentat-o cu studenții de la cursul de Laurea Magistrale al Universității din Torino în anul academic 2016/17. „Scopul analizei a fost acela de a demonstra că folosirea combinată a instrumentelor tradiționale și a corpora pot extinde, în cei care învață, modul de a reflecta asupra limbii, precum și capacitățile lor traductive” (p. 60).

Sandra Milanko, în articolul L’interventismo intellettuale di Massimo Bontempelli tra giornalismo e bellicismo futurista (pp. 65-78), ilustrează dezvoltarea și caracteristicile intervenționismului lui Massimo Bontempelli „ușor de recunoscut în activitatea sa de jurnalist, cu un accent special pe posibilele puncte de întâlnire și de divergențe cu intervenționismul de matrice futuristă” (p. 65).

Nataša Gavrilović, în articolul La parola come costruttrice di mondi al confine degli orizzonti in Microcosmi di Claudio Magris (pp. 79-97), a identificat câteva teme, după părerea sa, „principale, pe care opera le deschide – călătoria, identitatea, timpul, memoria, sub semnul funcției constructive a Cuvântului” (p. 79). Analizând aceste teme, autoarea subliniază „importanța raportului formă/conținut în carte, plecând de la definiția problematică a Microcosmosurilor ca formă” (Ibidem).

Karol Karp, în articolul Il viaggio in Albania. Il tuo nome è una promessa di Anilda Ibrahimi (pp. 99-111), analizează tema călătoriei în acest roman, apărut în anul 2017, al Anildei Ibrahimi, scriitoare migrantă de expresie italiană, născută la Valona în 1972, care locuiește de ani buni în Italia. Romanul se compune din trei părți, fiecare parte fiind dedicată unei alte călătorii. „Protagoniștii se mută din Occident în Albania și ajung în locuri precum Tirana, Kavajë și Valona. Analiza amănunțită cercetează diverse aspecte ale călătoriei, se concentrează asupra motivelor oferite de călători, asupra condiției lor, asupra imaginii noii realități și, de asemenea, asupra actului însuși de a călători” (p. 99).

Extrem de interesante sunt și cele două semnalări. Din detaliata semnalare de 8 pagini, realizată de Marija Mitrović, a volumului Antonelli, Giuseppe; Motolese, Matteo & Tomasin, Lorenzo (a cura di) (2018), Storia dell’italiano scritto IV. Grammatiche  (pp. 115-122), cităm, în traducerea noastră, primul paragraf: „După cele trei volume dedicate, respectiv, poeziei, prozei literare și italienei întrebuințate, apare, în februarie 2018, al patrulea volum din Storia dell’italiano scritto, sub coordonarea lui Giuseppe Antonelli, Matteo Motolese și Lorenzo Tomasin, dedicat gramaticilor limbii italiene. Volumul numără 527 de pagini și e împărțit în 12 capitole elaborate de experți recunoscuți în domeniu. După cum se subliniază în prefață, al patrulea volum are drept obiectiv explorarea filonului principal al gândirii metalingvistice, adică realizarea de gramatici” (p. 115).

Procedăm în același mod și pentru detaliata semnalare de 7 pagini, realizată de Dragana Radojević, a volumului Andreose, Alvise (2017), Nuove grammatiche dell’italiano. Le prospettive della linguistica contemporanea (pp. 123-129): „Cartea Nuove grammatiche dell’italiano. Le prospettive della linguistica contemporanea, a cărei primă ediție datează din martie 2017, se prezintă ca o extindere și o aprofundare a capitolului Strutturalismo e grammatica generativa, din Storia dell’italiano scritto (Vol. IV: Grammatiche), condusă de Antonelli, Motolese și Tomasin. Printr-o analiză comparată a celor mai importante gramatici realizate pe principiile lingvistice contemporane, A[ndreose] ilustrează în manieră clară și exhaustivă progresele realizate de cercetările cele mai recente asupra structurilor limbii italiene. Volumul este împărțit în douăsprezece capitole” (p. 123).


Elena Pîrvu
(nr. 1, ianuarie 2019, anul IX)