Cele mai frumoase „Madone” ale picturii italiene din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea

În primul rând, aș dori să subliniez pregătirea, pasiunea și spiritul critic, alături de un profund simț uman, pe care autoarea le transmite prin această serie, care a început în anul 2021, odată cu apariția primei sale cărți Viața și Pasiunea de Hristos în pictura italiană din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea.
Volumul, rezultat al studiilor și cercetărilor efectuate timp de 20 de ani de autoare, a fost prezentat pentru prima dată în cadrul unui eveniment virtual în ziua de 5 mai 2021 și se referă la momentele cruciale ale vieții lui Isus, precum Buna Vestire, Botezul, Schimbarea la Față, Răstignirea, Punerea în mormânt, Învierea și Înălțarea, văzute prin ochii marilor maeștri ai picturii italiene precum Giotto, Simone Martini, Beato Angelico, Benozzo Gozzoli, Filippo și Filippino Lippi, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Antonella da Messina, Piero della Francesca, Mantegna, Giovanni Bellini, Correggio, Perugino, Masaccio, Raffaello Sanzio, Caravaggio, Tiziano Vecellio, Tintoretto, Paolo Veronese și alții.
Lucrarea actuală (scrisă în italiană, tradusă de autoare în românè și publicată, ca și prima, de editura Eikon) se concentrează asupra celor mai frumoase „Madone” ale picturii italiene din secolele XIV-XVII, punând în centrul atenției cititorului reprezentările fascinante ale Madonei create de cei mai mari și mai sensibili artiști care au trăit între Umanism și Renaștere, inclusiv Michelangelo, Raphael, Antonello da Messina, Leon Battista Alberti și Piero della Francesca.
Textul oferă o prezentare clară și sinceră a unora dintre cele mai cunoscute imagini ale Sfintei Fecioare, parte a moștenirii italiene din secolele XIV-XVI, atât picturi în ulei, cât și fresce din biserici. Aceste lucrări, prin frumusețea și puritatea lor, aspiră să ajungă la forma înaltă a icoanelor, dialogând cu tradiția bizantină și cu întreaga artă sacră europeană.
Pe lângă structura concisă a textului, imaginile sunt selectate cu mare atenție și umanitate, și sunt analizate de autoare nu numai din punctul de vedere al temei principale, ci și din a ceea ce am putea defini ca temă secundară. Aceste detalii includ elemente precum coroane, mătănii, flori, fructe, păsări sau obiecte, a căror semnificație este legată de Patimile lui Hristos și de Unitatea Bisericii.
Analiza nu se limitează la o abordare unidirecțională, ci se extinde la alte sectoare, perioade istorice și culturi. Textul este scris într-un mod clar și liniar cu scopul de a fi înțeles de toată lumea, ajutând să facă cunoscute arta și punctul de vedere al autorarei unui public mai larg. Aceasta arată că opera Otiliei Doroteea Borcia nu este doar istorico-artistică sau conceptual-religioasă ci este și puternic stilistică. Autoarea, pe lângă faptul că este scriitoare, poetă și traducătoare, este și profesor.
Pe lângă personajele și elementele picturii, textul evidențiază și interpretează și culorile în raritatea și prețiozitatea lor, oferind direcții de vizitare a operelor de artă și descriind evenimentele esențiale care le-au caracterizat.
„Cele mai frumoase „Madone” ale picturii italiene din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea” permite cititorului să călătorească prin secole de istorie, cultură și civilizație italiană, transmițând un mesaj profund care depășește materialitatea operei de artă, adăugând limbii și culturii italiene sensul de rod al cunoașterii, al adevăratei credințe și sensibilități religioase.
Cartea este structurată pe diferite secțiuni, prezentând protagoniști ai Umanismului și Renașterii precum Leon Battista Alberti, Piero della Francesca, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti și Raffaello Sanzio. Urmează o descriere detaliată a „Madonelor” pictate de Leonardo da Vinci și de Raffaello Sanzio, evidențiind cele mai semnificative lucrări ale fiecărui artist.
Concluziile stabilesc perioada primelor reprezentări ale Fecioarei în secolele II-III, cu noțiuni de artă bizantină care au creat diferite tipuri iconografice ale Fecioarei. Autoarea subliniază rolul și importanța lui Leonardo da Vinci și a lui Raffaello Sanzio în istoria artei și confirmă teoria conform căreia istoria picturii mariane continuă să se îmbogățească cu lucrări în diferite stiluri și maniere.
Bibliografia și sitografia sunt elaborate pentru fiecare capitol, iar notele autoarei îmbogățesc textul, lărgind perspectiva cititorului în diverse alte domenii de cunoaștere.
Valoarea cărții este îmbogățită și mai mult de prefața scrisă de Angelo Manitta, profesor și președinte al Academiei Internaționale Il Convivio și de postfața semnată de Magda Cârneci, scriitoare și critic de artă, care confirmă calitatea și complexitatea textului.

Nicoleta Silvia Ioana
(nr. 1, ianuarie 2024, anul XIV)