Iubirea, etern vie poveste: „Colonada” de Dana Gheorghiu

Colonada, foarte recentul roman al scriitoarei timișorene Dana Gheorghiu, propune  teme, motive literare, soluții știute, însă nu perimate, surprinzându-l, în plus, pe cititor cu un final răsplătitor. Final ce își revendică privilegiul de a fi considerat un ecou al binecunoscutului adagiu dostoievskianꓽ „Frumusețea va salva lumea”. Poate fi iubirea altceva decât podoaba cea mai miraculoasă a existenței? Din iubire purced cele două ipostaze fundamentale ale vieții (maternitatea, paternitatea), tot iubirea duce la zămislirea splendorilor artistice felurite. Autoarea este un sagace iscoditor al sufletului omenesc, are ochi balzacian, în sens larg.
Trama cărții e aparent simplă, banală: 40 de foști colegi de clasă benchetuiesc – la trei decenii de la absolvirea liceului –  în orășelul-stațiune Buziaș, spre a face un bilanț unic legat de rotunjirea vârstei de 50 de ani, numai câțiva mai având de așteptat câteva zile până la acel prag unic, fericit pentru unii, în schimb, neliniștitor pentru toți.
 Personalizează romanul Danei Gheorghiu raportarea frecventă și binevenită la marea literatură și cinematografie, la semnificativa pictură universală ce-i sunt predilecte. Primează capodopera narativă a  lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa Ghepardul ecranizată genial de Luchino Visconti, nu lipsesc aluziile la Caragiale, Thomas Hardy, Fellini, Marc Chagall. Cum sunt  prezente și  domenii aparent minore precum fotografia, moda, parfumeria, muzica de promenadă, dansurile de societate, filmele muzicale cu Gianni Morandi  lacrimogene, având final beatitudinal pentru spectatorul nepretențios.
Indubitabil se conturează concluzia că majoritatea eroilor cărții se încadrează nu în clasa gheparzilor, aristocrați în diverse accepțiuni ale noțiunii, ci în aceea a șacalilor, a viețuitoarelor târâtoare ori fojgăitoare. Se salvează Laura, intelectuală fără strălucire, dominată de soțul grosolan, Iolanda, adică doctorița cu apetențe de raisonneur, pe alocuri, apoi lucida Alexandra, cuplul care se înfiripă sub ochii noștri alcătuit din Iuliu și Gloria.
Atinsă de o infirmitate deambulatorie dobândită într-un accident rutier, doctorița balneolog e sora cu șapte ani mai mare decât știrista de televiziune Pia cea sarcastică, oarecum aplatizată de banalitatea cotidiană, însă atentă observatoare a faunei umane venite să petreacă două-trei zile departe de lumea dezlănțuită a marilor centre urbane.
Personajul ce leagă acțiunea romanului este timpul, văzut și prin prisma Colonadei, cândva, simbol de eleganță și ocrotire, acum, aproape de pragul prăbușirii  iminente. Necruțătorul actant ce scapă prin fugă de orice disperată încercare de a-l determina să se oprească sau măcar să-și încetinească alergarea rânduită de Creatorul lumii își pune amprenta pe obiecte, vieți omenești, uzanțe. Teama de îmbătrânire îi terorizează pe mai toți, groază ce întrece frica de moarte care a strivit Evul de Mijloc.
Nici  timișeanul Buziaș nu avea cum să se sustragă eroziunii trecerii celei mari, clădirile, cazinoul, izvoarele cu ape minerale și termale, dimpreună cu vestita galerie traforată de iscusiți tâmplari localnici și aduși din alte colțuri ale imperiului strivitori de popoare hrănind  vise de libertate. Generații de vilegiaturiști și de oameni suferinzi Au zărit-o pășind agale pe sub acoperișul Colonadei, apoi au ascultat poveștile despre frumoasa împărăteasă melancolică Sissi, atunci când poposea zile, săptămâni, respirând aerul ozonat de emanațiile apelor tămăduitoare și filtrate de arborii marelui parc secular, unde creștea tot mai semeț platanul contemporan cu Napoleon Bonaparte.
Autoarea nu ratează oportunitatea de a-i pune în gură lui Radu poveștile ajunse din generație în generație despre șederea preț de șase zile a  kaiserului Franz Jozef, aducătoare de mii de oaspeți militari și civili din protipendadă, precum și poporeni în straie bănățene. Petrecerile se țineau lanț, seară de seară, după manevrele militare desfășurate diurn pe colinele Silagiului. Cum să lipsească o legendă de amor?
Nefericita iubire între frumoasa de 17 ani și blondul ofițeraș de cavalerie austriac va supraviețui prin năluca Rosaliei Moss, vizibilă numai unor îndrăgostiți ajunși la ceasul înserării, în  vecinătatea Colonadei. Între aleși este pururi ingenua Gloria. Îi dă crezare numai Iuliu.
Tragică fatală coincidență, la numai trei zile după plecarea spre Viena, este răpusă, la Geneva, de pumnalul unui anarhist confuz mereu imprevizibila Sissi. Regretată sincer la Buziaș, la Băile Herculane, unde revenise, adesea, cu bucurie și speranță de alinare.  
Acțiunea cărții este perfect circulară. Prima și ultimele pagini prilejuiesc întâlnirea, regăsirea cititorului cu două din eroinele literare ale Danei Gheorghiu: Gloria și Alexandra. Li se alătură Iuliu, bărbatul idealist, răbdător depozitar de afecțiune, generozitate.  
Nu putea lipsi din paginile cărții personajul detestabil. Poreclit Boss, este căsătorit cu visătoarea Laura, asumată perdantă. Bărbatul e egoist, ahtiat după  bani și adulatori, arogant, bădăran, colecționar de aventuri fără orizont.
Dau adâncime și rezonanțe speciale narațiunii platanul bisecular, neastâmpăratele veverițe iubitoare de nuci, alune, oaspeți darnici.
Conchidem că romanul proaspăt ieșit de sub teascurile editurii timișorene Mirton este și un implicit  elogiu al prieteniei durabile, născute și cimentate încă de pe băncile liceului. Este un necesar, chiar vital truism concluzia pedagogilor: atât de dificila etapă a adolescenței poate fi depășită fără seisme excesiv de puternice tocmai cu ajutorul colegilor deveniți prieteni de nădejde. O lectură cu folos pe care o recomandăm cu convingere.

Viorica Bălteanu
(nr. 3, martie 2023, anul XIII)