File de patrimoniu în context european: pictura pe sticlă din Banat în secolul al XIX-lea

Lucrarea pe care am prezentat-o la Matera în 2018 în cadrul conferinţei Dialogues in Cultural Heritage a avut ca punct de interes prezentarea şi promovarea picturii pe sticlă din Banat. Am fost determinată în alegerea făcută de dezvoltarea pe care pictura pe sticlă a cunoscut-o în această regiune, precum şi de aplicabilitatea pe care această tehnică o are în perioada contemporană, prin existenţa unor ateliere de profil, a unor proiecte în cadrul cărora se încurajează cunoaşterea şi practicarea picturii pe sticlă în cadrul unor cursuri sau ateliere. Prezentarea a purtat titlul Pictura pe sticlă din Banat în secolul al XIX-lea. Studiu de caz: Sfântul Gheorghe şi balaurul. Am dorit să vorbesc despre acest tip de pictură din mai multe motive.
Primul impuls a fost legat de faptul că pictura pe sticlă din Banat nu a fost îndeajuns de studiată şi de valorificată. Mi-am dorit să fac un pas în acest sens, pentru că, din punctual meu de vedere, această pictură reprezintă o nişă cu mult potenţial. Ea este de multe ori asimilată cu pictura sârbească de acest fel din Banat sau este considerată mult prea similară celei din Transilvania. Aceste perspective nu sunt greşite, ci numai incomplete. Există, într-adevăr, legături foarte puternice la nivel stilistic între icoanele pictate în spaţiile sus-menţionate, ca rod al unui fond cultural şi social comun. Cu toate acestea, pictura bănățeană pe sticlă realizată pentru comunitățile românești are identitate proprie, caracter vernacular și valoare patrimonială distinctă.
Întrucât din 2015 această tehnică reprezintă pentru mine un subiect de interes și de cercetare și am avut la dispoziție câteva colecții locale în baza cărora mi-am dezvoltat aria de interes, am hotărât să particip cu o lucrare pe acest subiect. Scopul meu a fost acela de a scoate dintr-un semi-anonimat minunatele icoane pe sticlă din Banat, de a le arăta specialiștilor din întreaga lume și de a compara fenomenul picturii pe sticlă de la noi cu posibile exemple din alte locuri.
Am parcurs, desigur, bibliografia pe care o am la dispoziţie în limba română: cartea lui Nicolae Săcară, Icoane pe sticlă din Banat, pasajele referitoare la pictura bănăţeană din amplul studiu al Julianei Dancu şi al lui Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, am filtrat informaţii utile din volume ale teoreticienelor Rodica Vârtaciu, Dorina Pârvulescu sau Ana Dumitran. Am consultat bibliografia internaţională pe care am putut-o accesa, am căutat, găsit, analizat şi comparat picturi pe sticlă din colecţia Muzeului de Artă din Timişoara cu lucrări similare aflate în colecții precum: Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timişoara, Muzeul Astra din Sibiu, Muzeul de icoane pe sticlă al părintelui Zosim Oancea din Sibiel și Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj. Am avut parte de susţinerea colegială a unor persoane binevoitoare, precum maica-muzeograf Nicoleta Ploşnea, responsabila colecției Muzeului Catedralei Mitropolitane din Timișoara, doamna conservator a Muzeului de Artă Timișoara, Nuţi Dinuţ, susținătorul muzeului Zosim Oancea din Sibiel – Giovanni Ruggeri şi alţi profesionişti care m-au primit în spaţiile în care sunt expuse sau depozitate lucrările care mă interesează sau mi-au pus la dispoziție informații prețioase și necesare. 
A doua perspectivă pentru care am considerat că ar fi interesant să particip la conferinţă cu o lucrare despre icoanele bănăţene pe sticlă a fost bazată pe similitudinile și diferențele dintre icoanele studiate de mine și cele din colecțiile transilvane și cele sârbești. În Italia am descoperit că pictura iconografică pe sticlă s-a practicat și în Sicilia în secolele XVII-XIX și că există multe similitudini cu imaginile de la noi.
Al treilea motiv pentru care am ales acest tip de pictură a fost unul de natură personală, artistică și de ordin spiritual. Din perspectiva creatorului de artă am fost interesată de sursele autentice ale picturii pe sticlă și am dorit să aflu mai multe detalii pentru a implementa calitățile descoperite în lucrările pe care le realizez. De asemenea, am simțit că poate fi un moment potrivit pentru a vorbi despre patrimoniu și identitatea picturii unui spațiu interesant din punct de vedere social și cultural, un spațiu exemplar pentru raportul dintre cultura Est Europeană și cea din Vestul Europei – Banatul.
Am început să prezint subiectul ales printr-o caracterizare generală a tehnicii picturii pe sticlă, exemplificând cu lucrări din arta decorativă, arhitectură sau artele plastice din Antichitatea Egiptului sau a Romei, folosind imagini potrivite în acest sens. Influenţa pe care Antichitatea Romană a exercitat-o asupra culturilor europene îşi găseşte expresia, printre altele, și în pictura pe sticlă transportată în toate provinciile cucerite de Imperiului Roman. Din această cauză, obiectele decorative, ritualice cele funcționale, precum: vase, sticluţe de parfum, opaițe, picturi memorial sau alte obiecte din sticlă pictată sunt prezente astăzi în muzee din Roma, Napoli, Paris, Copenhaga, sau New York, aşa cum putem observa în Fig. 1, 2 şi 3.

Roman - Pyxis - Walters 4776 - View A.jpg
Fig.1 Cutie cilindrică, pyxis, obiect de lux folosit pentru a păstra cosmetic sau bijuterii, realizat din sticlă policromă cu foiţă de aur. Obiectul a fost găsit în Israel, Ierusalim, datat în secolul I i.Hr, are dimensiunile 4.9×4 cm şi în prezent se află în colecţia The Walters Art Gallery din Baltimore. Fotografia vasului este în domeniul public

 

Santa Giulia Museum in Brescia Crucea regelui Desiderus, pictura pe sticla din sec 3
Fig.2  Miniatură, Galla Placidia alături de copii, pictură pe sticlă aurită. Obiect de provenienţă romană datat în secolul III în Alexandria, Egipt. Miniatura se află acum în colecţia muzeului Santa Giulia Museum din Brescia, Italia. Fotografia vasului este în domeniul public

File:Gladiateur Begram Guimet 18117.jpg
Fig.3 Vas roman cu gladiator pictat, obiect găsit în Begram, Afghanistan, datat aprox. 52-125 AD. Obiectul se află acum în colecţia muzeului Guimet din Paris. Fotografia vasului este în domeniul public

Cazul icoanelor pe sticlă, reprezentate fie sub forma vitraliilor Vest Europene, fie sub forma icoanelor de dimensiuni mici și medii practicate în zonele Est Europene, este o împletire tehnică şi metaforică între folosirea calităților luminii filtrate de sticlă și a culorilor și formelor pictate de meșteri.
Această practică pătrunde şi se afirmă în spațiul nostru pe filiera culturii Imperiului Habsburgic, influențată de pictura pe sticlă specifică Boemiei și Bavariei. Aflate în cadrul colecţiilor şi muzeelor locale și zonale, obiectele din sticlă pictată sunt mărturie a raporturilor culturale şi comerciale între Vestul și Estul Europei. Muzeul de Artă din Timişoara deține obiecte de sticlă pictată realizate în atelierele din Boemia în cadrul colecţiei de Artă Decorativă (Fig. 4, 5, 6).

inv

inv

inv

Fig.4 Pahar cu picior, cu decor cu buline şi flori gravate, pictat în Boemia (1850-1880) Inv. AD 424, fotografie realizată de Liviu Tulbure. Obiectul face parte din subcolecţia sticlă-metal a colecţiei de Arte Decorative a Muzeului de Artă din Timişoara aflată în gestiunea conservatoarei Nuţi Dinuţ.

Fig.5 Carafă, cristal, decor romb, inimi şi pătrate, roz Pompadour; provine dintr-un transfer de la Sfatul Popular Deta; Boemia (1850-1880); Inv. AD 433 fotografie realizată de Liviu Tulbure. Obiectul face parte din subcolecţia sticlă-metal a colecţiei de Arte Decorative a Muzeului de Artă din Timişoara aflată în gestiunea conservatoarei Nuţi Dinuţ.

Fig.6 Carafă verde, cu lobi albi, opal, motive aurii, Boemia (1850-1880), provine dintr-un transfer de la Sfatul Popular Deta. Nr. Inv. AD 435, fotografie realizată de Liviu Tulbure. Obiectul face parte din subcolecţia sticlă-metal a colecţiei de Arte Decorative a Muzeului de Artă din Timişoara aflată în gestiunea conservatoarei Nuţi Dinuţ.

În Transilvania, minunea icoanei Maicii Domnului de la Nicula de la 15 februarie 1699 (pictată în 1681) a determinat apariţia primului grup de iconari locali. Se spune că în 1699 icoana Maicii Domnului a lăcrimat, eveniment care a generat schimbarea statutului mânăstirii de la Nicula din simplu locaș de cult în loc de pelerinaj. În acest context, pelerinii își doreau să cumpere icoane asemănătoare cu modelul căruia veneau să i se închine, formând, în acest fel, o primă piață de desfacere a acestor obiecte de cult.
Atât în Transilvania cât şi în Banat s-au realizat icoane pe teme clasice, specifice discursului vizual creștin ortodox Est European, precum: Maica Domnului cu Pruncul (ex. Fig.8), Sfântul Haralambie, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Sfântul Gheorghe (fig.9), dar și variante dedicate sfinților locali sau regionali, precum Sfântul Prooroc Ilie cu Arhanghelul Mihail și Sfânta Parascheva (ex. Fig. 7) sau icoane cu tematică apuseană, catolică, precum: Sfântul Martin, Ioan Botezătorul şi Iisus copil (sau Ioan cu mielul şi Iisus cu globul), Inima lui Iisus sau Inima Maicii Domnului. Despre autorii acestor picturi, numiți și „molări”, teoreticianul Nicolae Săcară spune că „s-au ocupat şi cu pictarea icoanelor pe lemn şi pânză, iar unii dintre ei e posibil să fi lucrat şi pe sticlă, deoarece, datorită situaţiei materialului, majorităţii clasei ţărăneşti îi erau inaccesibile lucrările pe lemn destul de costisitoare.”
Parte componentă a identității și patrimoniului nostru cultural, aceste picturi sunt purtătoare ale unor mesaje și valori profunde. În cadrul conferinței de la Matera am adus în discuție ca studiu de caz icoana Sfântului Mucenic Gheorghe din colecția Catedralei Mitopolitane din Timișoara (fig. 9).
Pictarea icoanelor pe sticlă în Banat și în Transilvania stă sub semnul unei istorii culturale asemănătoare. Somptuozitatea detaliilor decorative, frecvența elementelor inspirate din pictura cultă barocă şi rococo, cromatica puternică și complexă, eleganța și maturitatea desenului de contur, dovedesc faptului că pictura pe sticlă din Banatul secolului al XIX-lea depășește limitele decorativismului etnografic şi se plasează într-un dialog de forță creativă cu pictura cultă a timpului.
Icoanele bănăţene pe sticlă evocă episoade narative din viața sfinților într-o modalitate tradițională și inovatoare în același timp. Ca și în urmă cu două secole, aceste picturi sacre continuă să inspire, să dea speranță, să uimească, să atragă spre rugăciune și apropiere de valorile creștine, să aducă bucurie estetică, să perpetueze o tradiţie teologică.
În acest sens, am considerat că prezentarea picturilor pe sticlă menționate poate constitui un punct de interes pe 4 din cele 8 axe strategice ale conferinţei Dialogues in Cultural Heritage din Matera, și anume: 3. Interpretarea și prezentarea patrimoniului cultural; 6. Responsabilitate asupra siturilor dedicate restaurării; 7. Accesul la Patrimoniul Cultural, între tradiție și inovație; 8. Educaţie şi/pentru Patrimoniu. Astfel, participând în cadrul conferinței cu prezentarea Pictura pe sticlă din Banat în secolul al XIX-lea. Studiu de caz: Sfântul Gheorghe şi balaurul, am îndeplinit rolul de voce a picturilor pe care le iubesc și în care cred.

 

11.JPG

1.jpg

fig.1.JPG

Fig.7 Sfântul Prooroc Ilie, autor necunoscut, icoană bănăţeană pe sticlă, secolul al XIX-lea, colecţia Catedralei Mitropolitane din Timişoara

Fig.8 Maica Domnului cu Pruncul, autor necunoscut, icoană bănăţeană pe sticlă, secolul al XIX-lea, colecţia Catedralei Mitropolitane din Timişoara

Fig.9 Sfântul Mucenic Gheorghe, autor necunoscut, icoană bănăţeană pe sticlă, secolul al XIX-lea, colecţia Catedralei Mitropolitane din Timişoara




Andreea Foanene
(nr. 7-8, iulie-august 2018, anul VIII)



Bibliografie selectivă:

Cobzaru Dumitru, Ieromonah, Nicula. Monografia Mânăstirii “Adormirea Maicii Domnului”, Nicula 1998.
Dancu, Juliana; Dancu, Dumitru,  Pictura ţărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975.
Walter, Christopher, The Warrior Saints in Byzantine Art and Tradition, Ashgate Publishing, 2013.
Pârvulescu, Dorina Sabina, Iconostasul tradițional în Banat, PentadVisual, Timișoara 2001.
Săcară, Nicolae, Icoane pe sticlă din Banat, Timişoara, 2005.
Vârtaciu, Rodica, Centre de pictură românească din Banat secolul al XIX-lea, Ed. Eurobit, Timişoara, 1997.
Ouspensky, Léonide, Lossky, Vladimir, The meaning of icons, p.137.St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1999.