Reprezentarea gravidităţii în arta secolului XX

De-a lungul secolelor, puţine au fost reprezentările sarcinii în artele vizuale. Picturi precum Portretul Arnolfini (1434) al lui Jan Van Eyck reflectau nu atât graviditatea cât modelele europene ale epocii, precum rochiile voluminoase din materiale catifelate. Iar atunci când artiştii pictau scene cu femei însărcinate, graviditatea era indicată de mâna unei femei care se odihnea deasupra abdomenului sau era redată prin scene idealizate.
„Până la recuperarea corpului feminin prin feminismul celui de-al doilea val în anii 1960 și 1970, reprezentările veridice ale sarcinii erau rare în artele vizuale”, a scris Lydia Figes pentru „Dazed”, în 2020. „Din cauza confuziilor înrădăcinate care legau sexul de păcat în tradiția creștină, întruchipările vizuale ale corpului femeii însărcinate erau oarecum tabu. Știm că bărbaţii artiști au omis adesea complet semnele sarcinii, aşa cum a făcut Joshua Reynolds când a pictat portretul Theresei Parker în 1787”.

În societatea  contemporană, reprezentările sarcinii se regăsesc constant în mass-media şi cultura pop. Reinterpretând Naşterea lui Venus a lui Boticelli şi fotografia lui Annie Leibovitz cu o femeie însărcinată în şapte luni – Demi Moore, Beyoncé s-a impus nu numai ca regină a muzicii pop, ci şi ca regină a autoportretului sarcinii. Ea a creat un precedent eclatant pentru femeile care reprezintă portretul sarcinii pe care o poartă. Cadrele realizate de artistul Awol Erizku cu Beyoncé au focalizat o serie de imagini reprezentative din istoria artei, religie şi simbolismul matern, de la reprezentările Madonei cu Pruncul la picturile idealizate ale zeiţelor din Renaştere.

Beyoncé, Fotografie Awol Erizku

În secolul XX, lucrările unor renumite femei-artist precum Paula Modersohn-Becker, Barbara Morgan, Alice Neel, Sally Mann, Nan Goldin sau Chantal Joffe înfăţişează sarcina cu onestitate, dincolo de delicatețea obișnuită cu care a fost reprezentată istoric de bărbaţii artiști.

PAULA MODERSOHN-BECKER

Paula Modersohn-Becker, Self-portrait at 6th wedding anniversary (1905)
tempera pe pânză, Muzeul Paula Modersohn-Becker, Bremen

Barbara Morgan (1900-1992), fotograf american și cofondator al revistei de fotografie „Aperture”, era cunoscută pentru fotografiile dansatorilor moderni precum Martha Graham din anii 1930. În 1945, ea a făcut fotografia Pregnant (Sarcina), o reprezentare corporală, primordială, brută, a maternității, care reflectă, în mod provocator, corpul feminin complet nud. De mare impact estetic, întruchiparea „maternității” realizată de Barbara Morgan a dat prioritate compoziției formale a fotografiei înainte de a surprinde esența sarcinii.
Artista a trecut la fotografie după nașterea copiilor ei. „Mi-am dat seama că, atunci când pictam, uitam complet de toate celelalte. Copiilor noștri li s-ar fi putut întâmpla ceva dacă aș fi continuat să fiu total implicată în pictura mea. Știam că trebuie să fiu mai întâi mamă și, prin urmare, nu aș mai putea avea timp să pictez”.
Barbara Morgan a creat un precedent pentru femeile artiste și fotografie, un mediu potrivit pentru o mamă ambițioasă și artistă deopotrivă.

Barbara Morgan, Pregnant (1945), Heritage Auctions, HA.com

ALICE NEEL 

Artistă americană expresionistă, Alice Neel (1900-1984) a pictat subiecte care reflectă „interesul copleşitor pentru umanitate”. Dezvoltându-şi propriul stil distinctiv de portretizare, Neel a surprins stările psihologice ale modelelor sale cu un puternic realism și dinamism al culorii. În perioada când locuia la New York, în anii 1960, a început să picteze femei însărcinate. Astfel, în 1964 a creat lucrarea Pregnant Maria (Maria însărcinată). Portretul lui Alice Neel întruchipează femeia așezată pe un pat după modelul celebrei Venus din Urbino a lui Tiţian sau al cunoscutei Olympia a lui Manet – picturi  care au modelat un canon istoric al nudului feminin idealizat. Subminând genul prin subiectul sarcinii, portretul lui Alice Neel rămâne extrem de erotic, demonstrând în același timp că subiectul ei feminin este stăpân pe sine, calm și încrezător în timp ce se confruntă direct cu scrutarea privitorului. În acest fel, artista a încălcat tradiția reprezentării corpului feminin nud în istoria artei occidentale.

Alice Neel, Pregnant Maria (1964) © The Estate of Alice Neel

SALLY MANN

Sally Mann (n. 1951) este un fotograf de renume care a devenit sinonim cu sudul american, dar și cu reprezentarea candidă a vieții, cel mai adesea prin femei și copii. Cunoscută pentru portretele sale tulburătoare, obiectivul lui Sally Mann nu se îndepărtează de subiectele tabu. Opera sa întruchipează confruntarea curajoasă a vieții și a morții, ciclurile vieții umane, situând maternitatea în centrul practicii sale. La mijlocul anilor 1980, ea a realizat At Twelve: Portraits of Young Women, o serie de portrete fotografice alb-negru imaginate ca un studiu al fetelor în copilărie. Într-o fotografie, ea a surprins o fetiță de 12 ani care își îmbrățișa mama gravidă în curtea casei. Imaginea puternică a intimității feminine surprinde relația unică dintre mame și fiice, prezentând în același timp sarcina în mod onest, ca fiind şi incomodă și împovărătoare.

Sally Mann, din seria At Twelve, Jenny and Leslie, 8 Months Pregnant (1983-1985)

NAN GOLDIN

Considerată drept fotograful „cel mai onest şi fără compromisuri”, Nan Goldin (n. 1953) realizează o formă de „portretizare socială” care respinge abordările tradiționale ale acestui mediu de lucru, cea mai cunoscută fiind seria în format de 35 mm intitulată Balada dependenței sexuale. Descrisă drept ‘downtown Opera’ („Opera din centrul orașului”), seria lui Nan Goldin cuprinde 700 de fotografii sub formă de instantanee ale experiențelor sale din New York, Berlin și din alte părți, în anii 1970 și 1980.
Fotografiind în timpul unei noi ere progresiste, Nan Goldin a sondat lumile profane, transgresive și ascunse ale centrelor urbane. Ea a documentat faimoasa comunitate ‘drag queen’ din New York, abuzul de droguri, precum și criza provocată de SIDA care a afectat o mare parte din America de Nord la sfârșitul anilor 1970 și 1980.
Îndepărtând orice urmă de maternitate idealizată sau sentimentală, fotografia lui Nan Goldin intitulată Rebecca în baia rusă prezintă un nou tip de femeie postmodernă, a cărei sarcină pare să fie doar un factor auxiliar în viața, identitatea și locul acesteia în lume. O altă subversiune a temei fertilităţii apare în fotografia șocantă intitulată Ectopic pregnancy scar, New York City (Cicatrice sarcină ectopică, New York City) (1980), care a arătat implicațiile tenebroase ale reproducerii feminine.

Nan Goldin, Rebecca at the Russian baths, NYC (1985). Arhiva Copyright Nan Goldin

CHANTAL JOFFE

Chantal Joffe, Self-Portrait Pregnant (2004)

Maria Magdalena Pătrăşcan-Ghizdavet
(nr. 6, iunie 2021, anul XI)

Sursa imaginilor: dazzeddigital.com


Articol realizat în cadrul cercetării pentru teza de doctorat Maternitatea în Artă, a drd. Maria Magdalena Ghizdavet (Pătrăşcan), coordonator ştiinţific prof.univ.dr. Dacian Andoni, Şcoala Doctorală de Arte, Facultatea de Arte şi Design, IOSUD-Universitatea de Vest din Timişoara.