Maria Pop, o lideră a mișcării feministe din Oltenia

Maria Pop a fost o altă româncă creativă, cu inițiative reformatoare în educație și în administrație, una din primele lidere feministe din Oltenia, președinta filialelor din Craiova a Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române, a Consiliului Național al Femeilor Române, a Uniunii Femeilor Române, care a rămas uitată de istorici, realizările ei fiind omise și din enciclopedii sau dicționare de personalități feminine.
Originile Mariei Pop trebuie căutate în Oltenia, în familia moșierului Gheorghe (Ghiță) Urdăreanu, care a avut mai mulți copii: Ștefan, Iancu, Pandelie, Nicolae, Elena, Maria, căsătorită cu Ion Titulescu [1]. Elena (Lina) Urdăreanu (1854-1934) s-a căsătorit cu Toma Marocneanu (1834-1908), au trăit la Craiova și au fost părinții Mariei, care a mai avut două surori: Lucia și Margareta (Margot).

(Surorile Marocneanu: Lucia, Margareta și Maria; sursa: Familia Aman, Biblioteca Județeană Octavian Goga)

Maria și-a făcut studiile în Franța, la un pension din Paris, s-a căsătorit cu moșierul Mihai (Mișu) Pop din Craiova, cu care a avut trei copii, Lilette, Radu și Traian, și a desfășurat o amplă activitate filantropică [2]. Și-a început activitatea în anul 1910, lucrând la „Crucea Roșie”. În 1913 a îngrijit soldați români care au luptat în Bulgaria, pentru aceste servicii a primit distincțiile „Avântul Țării” și „Meritul Sanitar clasa 1”. În 1910, conducea spitalul „Crucea Roșie” la Liceul de fete „Elena Cuza” din Craiova, unde a lucrat până în 1916, când s-a refugiat la Iași. Ca soră de caritate a condus timp de doi ani de zile un spital în Iași, unde a depus o muncă deosebită mai ales în timpul epidemiei din 1916-1917, a militat pentru strângerea fondurilor necesare Crucii Roşii şi flotei naţionale [3], a contribuit la organizarea spitalelor de răniți, a fost decorată cu Ordinul „Regina Maria” [4].
La Iași, a colaborat cu celelalte feministe și a contribuit la înființarea Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române (AECPFR) în 1918. Statutele asociației prevedeau alegerea unui cerc de propagandă a idealurilor feministe în fiecare județ, a unui comitet de acțiune, comitet diriginte, organizarea de congrese anuale, adunări generale și ședințe. Dintr-o listă păstrată în fondul familial Meissner [5] la Arhivele Naționale ale României, aflăm că aceste cercuri de propagandă a ideilor feministe au fost create la: București (directoare: Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary, Micaela Catargi), Craiova (președintă Maria Pop), Cernăuți (președintă Claudia Nastase), Câmpulung-Bucovina (președintă Elise Grigoriu), Galați (Maria Castano), Piatra Neamț (Eugenia Popovici, Eufrosina Săvescu), Dorohoi (Eugenia Scriban), Timișoara (Eleonora Nestor), Târgu-Jiu (Elena Caribolen), Bicaz (Silvia Armășescu), Covei - Dolj (Victoria Păsculescu), iar numărul total de membre cotizante era: 1426.

Lista cu cercurile de propagandă a idealurilor AECPFR din România și liderele ei
(Sursa: ANR, SANIC, fond familiar Meisner, dosar XI 100, f. 1)

Pentru informare și educare, feministele au ținut numeroase conferințe și au atras de partea mișcării personalități oltene care au militat pentru cauza feminismului. S-au ținut astfel peste 40 de conferințe în orașele principale ale Olteniei precum Slatina, Târgu-Jiu, Severin, iar pentru drepturile femeii au vorbit: avocatul M. Stoenescu – care a pledat pentru dreptul de vot universal, generalul Rudeanu – Rolul femeii în Primul Război Mondial, Nicolae Iorga – a pledat pentru rolul femeii în cultură [6].
Maria Pop a făcut un apel către învățătoarele din Dolj și din întreaga Oltenie de a se alătura acestei mișcări, de asemenea s-a făcut o vie propagandă în rândul parlamentarilor doljeni de a susține în programul lor revendicările feministe. S-a încercat prin intermediul învățătoarelor atragerea sătencelor din mediul rural, cărora li s-au dat o serie de publicații să citească, trezindu-se în ele interesul pentru îmbunătățirea condițiilor grele de viață în care trăiau.
Revenind în Oltenia, fiind lidera filialei Craiova a AECPFR, a conferențiat în 1919 despre înființarea și programul asociației, susținând că: „Nu mai este timp pentru încercări timide, ci de măsuri radicale și pentru a le realiza ne trebuie autoritatea și cuvântul în întrebuințarea veniturilor statului” [7].

Apelul și programul Mariei Pop, președinta filialei Craiova a AECPFR, în care sunt precizate scopurile educative, politice, sociale și culturale ale asociației (Sursa: ANR, SANIC, fond familial Meissner, dosar XI 48, f. 6 față și verso)

Activitatea filialei AECPFR de la Craiova în 1920 a fost prezentată și în presă [8], de exemplu s-a scris despre cele două conferințe organizate de președinta Maria Pop. Prin eforturile Mariei Pop s-au înzestrat orfelinatele cu rufărie şi diverse materiale, s-a creat o şcoală de menaj, s-a destinat un local pentru profilaxia tuberculozei cu toate instalaţiile moderne (a fost președinta Societății pentru profilaxia tuberculozei, filiala Craiova) [9].
După război, a fost o neobosită militantă a feminismului nu numai în Oltenia, ci în toată țara. La 5 februarie 1920, la București a avut loc o reuniune a membrelor AECPFR [10], la Fundația Carol I, prezidată de Maria Baiulescu, reprezentanta Ardealului, cu participarea Ellei Negruzzi, delegata Iași-ului, Maria Pop a Craiovei, Calypso Botez a Bucureștilor ș.a. A luat cuvântul Elena Vasile Goldiș, care a adresat laude pentru activitatea AECPFR.
Pe 4 martie 1923, cu numai câteva zile înaintea depunerii proiectului de constituție în Parlament, Maria Pop a participat, la Bucureşti, la o mare întrunire de protest a femeilor împotriva desconsiderării dezideratelor lor. Ea și ceilalţi vorbitori (I. Teodorescu, Alexandrina Cantacuzino, Elena Manicatide-Venert, Calypso C. Botez) argumentau că adevărata democraţie înseamnă consacrarea prin lege a tuturor drepturilor şi îndatoririlor pentru toţi cetăţenii ţării, fără deosebire de sex [11].
Maria Pop a activat în cadrul mai multor asociații feminine. Astfel, ea a fost desemnată președinta Comisiei pentru Pace din Consiliul National al Femeilor Române, a scris în 1926 o broșură pentru a explica scopul consiliului și lucrările Societății Națiunilor: ,Constituţia şi organizaţia Societăţii Naţiunilor. Broșura a fost împărțită școlilor din întreaga țară pentru a transmite tinerilor ideile pacifiste. De asemenea, Maria Pop a fost aleasă vicepreședintă a Uniunii femeilor române, a luat parte la cel de-al VII-lea Congres al Uniunii Femeilor Române, care s-a ţinut la Braşov, în 1926, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la înfiinţarea Reuniunii Femeilor Române din Braşov – Maria Pop a susținut o conferință despre Emanciparea femeilor şi revendicările feminine – și chiar organizând la Craiova reuniunea acestei societăți în 8-10 septembrie 1931 [12].
Documentele demonstrează participarea Mariei Pop și la congresul AECPFR din București, 12-13 mai 1934:

12-13 mai 1934. Programul congresului AECPFR din București
(Sursa: ANR, SANIC, fond familiar Meissner, dosar XI-27, vol II, f. 61)

Membrele AECPFR au stabilit contacte cu feministe din alte state, au participat la adunări internaționale, au popularizat realizări ale femeilor din România și s-au inspirat din experiența altor asociații. Încă din 1920, AECPFR s-a afiliat la Alianţa Internaţională pentru Sufragiul Femeilor (The International Woman Suffrage Alliance), participând la congresele sale prin delegate precum: Elena Meisner, Izabela Sadoveanu (preşedintă a secţiunii Bucureşti), Maria Pop şi altele [13]. Astfel, în zilele 2-8 mai 1920, au fost la Madrid, unde a avut loc al VIII-lea Congres internațional al Alianței internaționale pentru sufragiul femeilor, cu participarea a 26 societăți naționale afiliate – Australia, Belgia, Bulgaria, Canada, China, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie, Ungaria, Islanda, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Elveția și Statele Unite ale Americii [14].
În 1934, 1200 de femei au fost radiate de Primăria oraşului Craiova de pe listele electorale, iar Maria Pop, în numele filialei AECPFR din localitate, a contestat la judecătoria urbană a orașului corectitudinea întocmirii listelor electorale. Acţiunea ei a fost respinsă şi procesul a ajuns înaintea Curţii de Apel din Craiova, care a decis reintroducerea pe listele electorale a tuturor femeilor cu drept de vot, eliminate în mod ilegal [15].
În fondul familial Meissner, păstrat la Arhivele Naționale ale României, se găsesc mai multe scrisori, cărți poștale, telegrame care au fost scrise și au circulat între feministele Elena Meissner, Maria Baiulescu, Maria Dimitriu-Castano, Calypso Botez, Ella Negruzzi, Maria Pop, Alexandrina Cantacuzino ș.a. În aceste numeroase scrisori sunt menționate obiective, probleme, activități, realizări și eșecuri ale acestor feministe, în cadrul AECPFR, sau în alte asociații (Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, Consiliul Național al Femeilor Române, Casa Femeii ș.a.). De exemplu, această carte poștală a Mariei Pop trimisă Elenei Meissner, președinta AECPFR:

Carte poștală trimisă de Maria Pop Elenei Meissner
(Sursa: ANR, SANIC, fond familial Meissner, dosar XI-29, vol. I, f. 252 față și verso)

„Craiova, 12 iunie 1935,
Stimată doamnă Meissner,
Ești cea mai delicioasă președintă de pe lume: să te îndeletnicești cu analiza și radiografia și să te mai gândești să mă inviți din nou să-ți complic existența la Iași. Prea ești drăguță și dacă mă hotărăsc să fiu la Iași pe 22 cur. desigur că drept la d-ta vin, cu bucuria de a descinde în minunata casă din str. Buzdugan și cu un rar sentiment de înțelegere deplină cu cei doi stăpâni ai ei. Sunt într-adevăr mișcată că insiști.
Aș putea, dacă ți-ar conveni, să țin o conferință feministă pentru asociație sâmbătă seara sau după amiaza, fiindcă duminică dacă vin trebuie să vin la întrunirea Național-Țărănistă și să mă întorc seara la București. Dar poate că nu se potrivește lumea femeii cu conferințe și nu au succes. În orice caz, îți mai scriu.
Și te îmbrățișez cu vechea mea slăbiciune pentru d-ta. Cele mai bune amintiri d-lui Meissner și gazdelor D-tale.
Maria Pop” [16]

La 10 aprilie 1929, Maria Pop a semnat alături de celelalte lidere feministe din țară memoriul adresat guvernului, în care revendicau dreptul de vot pentru femei: „Exercițiul dreptului de vot nu constituie o meserie... ci o datorie cetățenească de a participa la conducerea și la supravegherea bunului comun, țara în care trăim” [17]. După aplicarea legii administrației din 1929, a fost aleasă în funcţia de viceprimar al Craiovei.
Sub auspiciile Reuniunii femeilor Române, Asociaţia pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române” şi Asociaţia femeilor universitare a avut loc, în zilele de 8, 9 şi 10 septembrie 1936, în sala de festivităţi a cazinoului din Constanţa, al 14-lea Congres anual, de astă dată sub preşedinţia de onoare a M.S. Regina Maria. În cadrul congresului, Maria Pop a ținut un discurs despre educaţia femeii de la ţară, arătând că din cauza lipsei de cunoştinţe, igienă, proastei alimentări etc., ţăranca româncă nu corespunde aşteptărilor şi grelelor sarcini. Arată cum această situaţie are grave consecinţe asupra viitorului ţării şi dovedeşte aceasta cu marele procent de scutiţi şi amânaţi medical la ultimele încorporări. A subliniat că în ţară sunt 10.000 medici, dintre care o mie la sate şi 9.000 la oraşe, adică un medic pentru trei sute de orăşeni şi un medic pentru 15.000 ţărani [18].
Sora Mariei, Margot, căsătorită Oromolu [19] (Mihai Oromolu a fost guvernatorul Băncii Naționale a României în anii 1922-1925), a fost și ea o lideră feministă, președinta filialei Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române din Craiova, care a avut un rol important în organizarea și realizările mișcării feministe din Oltenia: a deschis un institut de fete, grădinițe de copii, biblioteci, cantină, tabără pentru elevi.
Maria Pop și-a continuat activitatea și în anii de dictatură: în 1939, la un an de regim autoritar a lui Carol al II-lea, în Legea electorală a fost introdus pentru prima dată dreptul femeilor de a participa la alegerile senatorilor şi dreptul de a fi alese. Astfel, ultimele două sesiuni din '39 şi '40, conduse pe rând de Nicolae Iorga şi respectiv Constantin Argetoianu, au consemnat prima femeie senator, Maria Pop, aleasă în Colegiul agricultorilor din Dolj [20]. Totodată, în epoca regimului comunist, în februarie 1948, Maria Pop apare și pe listele noului Comitet Central al Uniunii Femeilor Democrate din România [21].
Prin Maria Pop și alte femei active, mișcarea feministă din Oltenia în anii interbelici a fost o realitate, cu obiective și realizări obținute pe plan medical, educațional, cultural și politic.

Monica Negru
(nr. 7-8, iulie-august 2022, anul XII)

NOTE

1. Olga Gigurtu, Amintiri și icoane din trecut, Craiova, Scrisul Românesc, 1935.
2. Georgeta Ghinea, Bancherii de odinioară ai Craiovei. Familia Popp, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, nr. XIII, Craiova, 2012, pp. 96-105.
3. I. P. Țuculescu, Siluete proeminente, București, Editura Atheneu, 1940, p. 295.
4. Dorina Tomescu, Smaranda Bilț, Maria Mișu Pop – reprezentantă a mișcării feministe românești în perioada interbelică, în revista Muzeului Național de Istorie a României, XII, 2000, pp. 357-364.
5. ANR, SANIC, fond familial Meisner, dosar XI 100, f. 1, manuscris.
6. Cf. link.
7. I. P. Țuculescu, op. cit., p. 291.
8. „Acțiunea feministă”, An I, nr. 20, p. 4.
9. Ștefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948), vol. II, p. 174.
10. „Acțiunea feministă”, An I, nr. 23, 1920, p. 3.
11. Ștefania Mihăilescu, op. cit., vol. I, pp. 41-42.
12. Ibidem, p. 341.
13. Dorina Tomescu, Smaranda Bilț, op. cit., în revista Muzeului Național de Istorie a României, XII, București, 2000, pp. 357-364.
14. „Acțiunea feministă”, An I, nr. 20, p. 2.
15. O mare victorie feministă a A.E.C.P.F.R. de la Craiova, în „Cuvântul femeilor”, anul II, nr. 31, din 19 martie 1934.
16. ANR, SANIC, fond familiala Meissner, dosar XI-29, vol I, f. 243 față și verso.
17. Dorina Tomescu, Smaranda Bilț, op. cit., p. 360.
18. Ștefania Mihăilescu, op. cit., vol. II, p. 278.
19. ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 851, f. 6, manuscris.
20. Diana-Mihaela Păunoiu, Maria M. Popp, reprezentantă a mişcării feministe din Oltenia. Prima femeie senator din România, în volumul dedicat Conferinţei Internaţionale „Women’s Top Place in XXI Century through Education”, Bucureşti, 2011, pp. 86-88; Gazeta femeii, anul VIII, nr. 87-88, din 10 iulie 1939.
21. „Scânteia”, nr. 1048, 19 februarie 1948.