Cecilia Cuțescu Storck, o artistă feministă

Cecilia s-a născut la 14 martie 1879, în localitatea Câineni, judeţul Vâlcea, a fost adoptată de bunicii Constantin și Elena Cuțescu, locuind împreună cu ei la Predeal. După absolvirea cursurilor primare, la Școala Centrală din București, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase [1]. A studiat la început în România, în 1897 a plecat la München, iar în 1899 s-a mutat la Paris, unde a frecventat Academia Julian, sub tutela lui Jean Paul Laurens și Benjamin Constant [2].
După terminarea studiilor, ani de zile a pictat și a expus constant în Franța și România. Primele sale manifestări picturale au fost influențate de expresionismul german, remarcându-se prin lucrări temperamentale, pline de vigoare. La București, a făcut parte din Tinerimea artistică, o societate menită să dea un nou impuls artelor din România.

(În imagine, timbrul aniversar cu autoportretul Ceciliei Cuțescu-Storck, datat în jurul anului 1930)

În anul 1909, artista s-a căsătorit cu sculptorul Frederic Storck, care a fost și el profesor la Școala de Belle Arte din București, timp de 30 de ani. Frederic provenea dintr-o familie de artiști, tatăl său, Karl, fiind primul profesor și fondatorul catedrei de sculptură al Școlii de Belle Arte. Cecilia Cuțescu-Storck prelua astfel o valoroasă tradiție legată de arta decorativă urbană și de vocația didactică a acestei familii.
În anul 1916, Cecilia Cuțescu-Storck, în urma unui concurs, devenea prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București, deținând această catedră până în anul 1947, fiind de altfel și prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă, de stat, din Europa. La  cursurile Ceciliei Cuțescu-Storck era studiată și ilustrația de carte, pe lângă arta decorativă sau pictura murală [3]. În această perioadă preia și execută și o serie de picturi murale, decorative, de mari dimensiuni: „Agricultura, Industria, Comerțul” (1916) aflată în holul Băncii Marmorosch, „Istoria Negoțului Românesc” din Aula Academiei de Studii Economice (1933) sau plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal: „Apologia artelor românești”.
Alături de alte două mari artiste ale perioadei, Olga Greceanu și Nina Arbore, Cecilia Cuțescu-Storck a înființat Asociația femeilor pictore și sculptore din România, formând așa-numitul Grup al celor trei doamne, unul dintre scopurile principale ale acestor organizații fiind promovarea femeilor în artă. Din anul 1937, Cecilia Cuțescu-Storck era aleasă președinte a Sindicatelor Artelor Frumoase din România.
În opinia unei artiste feministe, cea a Ceciliei Cuţescu-Storck, precizată în capitolul Feminism din lucrarea sa biografică, era că feminismul ca mişcare socială a apărut la noi între anii 1918-1929 [4]. Militantă pentru drepturile femeii, Cecilia a promovat mișcarea feministă din România, chiar în atelierul său s-au reunit activistele care au fondat Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române, secția București, în 1918. Cecilia își amintea evenimentul și menționa implicarea sa în această asociație feministă:
„La București, asociația a luat ființă în atelierul meu. Aci s-au petrecut întrunirile preliminare, aci ne înflăcărau feministele din acele vremuri eroice, în ale căror suflete ardea lumina orbitoare a ideilor de libertate și de dreptate și pentru femei. «În acest templu minunat de artă și gândire» răsunau cuvintele Ellei Negruzzi, «ne-a fost dat să punem temelia acțiunii pentru eliberarea femeii române»… Mai târziu, când Ortansa [5] și destoinica scriitoare și ziaristă Isabela Sadoveanu conduceau destinele Asociației din București, am fost eu secretara generală, iar după mine a continuat Florica Georgescu, apriga și inimoasa feministă.” [6]
Cecilia a susținut și inițiativele culturale ale asociației Uniunea Intelectualilor Români [7], a făcut parte din juriile organizate la concursurile de țesături tradiționale de către membrele societății Țesătoarea-Regina Elisabeta [8].
Mai mult, inițiativele ei feministe au depășit granițele țării. Astfel, a promovat idealurile feministe ale Alexandrinei Gr. Cantacuzino [9], care, în mai 1923, a iniţiat înfiinţarea Micii Înţelegeri Feminine, o asociaţie a liderelor mişcării feministe din România, Iugoslavia, Grecia, Cehoslovacia şi Polonia. Mica Antantă Feminină a fost o organizaţie balcanică înfiinţată cu scopul obţinerii drepturilor politice ale femeilor şi menţinerea păcii în Balcani. Organizaţia milita pentru eliminarea din legislaţia ţărilor componente a prevederilor care nedreptăţeau femeile [10], încerca rezolvarea problemelor cu care se confruntau femeile, de ordin economic, social şi politic, până la cele de igienă socială şi protecţia mamei şi copilului. Membrele asociației s-au reunit la București în 1923, la Belgrad în 1924 și la Atena în 1925. Un mare succes a avut expoziţia artistelor pictoriţe române la Atena, organizată de Elena Odobescu şi Cecilia Cuţescu-Storck [11].

1925, decembrie, Atena. Expoziția artistelor române de la Atena, organizată de Elena Odobescu şi Cecilia Cuţescu-Storck (Sursa: ANR, SANIC, fond familial Cantacuzino, dosar 19, f. 9-11)

Cecilia Cuțescu-Storck a participat la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929), unde a obținut Marele Premiu și Medalia de aur, iar la cea de la Paris (1937, la expoziţia internaţională a femeilor pictoriţe, unde artistele Cecilia Cuţescu Storck şi Magda Iorga au vândut tablouri pentru muzeele pariziene [12]) a primit Medalia de aur. I s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Meritul Civil, din Spania, și Cavaler al Legiunii de Onoare, iar 1957, de „Maestru Emerit al artei”. Activitatea ei a fost răsplătită în țară, în anul 1957, cu titlul de Maestru Emerit al Artei.
Implicată în diverse activități ale asociațiilor feministe din epocă, viața Ceciliei nu a fost lipsită de griji, de lipsuri materiale, despre care amintește și ea într-o scrisoare [13] către o altă feministă cu care a colaborat, jurnalista Aida Vrioni:

Marţi, 1 mai 1931,
Bucureşti
Scumpă doamnă Vrioni,

Îmi este destul de penibil să fac această scrisoare, deoarece merg contra inimii mele făcând-o. Trebuie să încetez abonamentul la Revista Scriitoarelor şi Scriitorilor şi aceasta pentru că împrejurările actuale (materiale, curba de sacrificiu la care am fost supusă etc.) toate fac să mă restrâng din toate cheltuielile care nu fac parte din nevoile întreţinerii. M-am hotărât greu, poate mai greu la D-ta decât la celelalte abonamente, dar trebuia să o fac. Mă consolez că am fost cu toată convingerea şi inima mea de la început cu D-voastră, ceea ce rămâne însă pentru totdeauna. Cu cele mai bune sentimente şi cu dorinţa de a veni să te văd în curând.

C. Cuţescu Storck

1931, mai 1, Bucureşti. Scrisoarea Ceciliei Cuţescu-Storck, prin care o anunţa pe Aida Vrioni,
directoarea „Revistei Scriitoarelor şi Scriitorilor Români” că nu poate prelungi abonamentul la revistă
(Sursa: ANR, SANIC, fond personal Vrioni Aida, dosar 79, f. 1, manuscris)

Cecilia și Frederic Storck au făcut dintr-o casă din centrul Bucureştiului un loc discret, unde erau create obiecte de artă, transformată ulterior în muzeu. Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck se află  aproape de Piaţa Victoriei, pe strada Vasile Alecsandri, nr. 16. Imobilul este un monument de arhitectură construit de cei doi artişti între anii 1911 și 1913 şi conservă creaţia unei întregi familii de artişti plastici. Un punct de atracţie este mica grădină sălbatică, loc de meditaţie, unde mici opere completează vegetaţia spectaculoasă, cu aer romantic. Patrimoniul muzeului constituie donația făcută în octombrie 1951 de către Cecilia Cuțescu-Storck și de fiicele acesteia, Gabriela Florica Storck și Cecilia Frederica Storck-Botez, către Sfatul Popular al Capitalei [14].
În România, Cecilia Cuțescu-Storck a reușit să dea greutate artelor decorative, dorindu-și să le ridice la rang de arte majore, fiind în acest sens o deschizătoare de drumuri. În ultimii ani de viață s-a ocupat în principal de asigurarea funcționării muzeului, organizat în propria casă: Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.
Cecilia Cuțescu-Storck a trecut la Domnul în 29 octombrie 1969, la București.
Despre Cecilia Cuțescu-Storck au rămas frumoase pagini în „Revista Scriitoarei”, editată de jurnalista Aida Vrioni, scrise de Agatha Grigorescu-Bacovia și Serafima Brukner:

1928, martie, București. Eseuri despre Cecilia Cuțescu-Storck
scrise de Agatha Gavrilescu-Bacovia și Serafima Brekner în „Revista Scriitoarei”, An II, nr. 5, martie 1928, p. 65-67.

Monica Negru
(nr. 9, septembrie 2022, anul XII)

NOTE

1. Filica Drăghici, Cecilia Cuțescu-Stork, în Femei remarcabile din România și Peru, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2019, p. 80.
2. https://curatorial.ro/arta/portret-cecilia-cutescu-stork-prima-femeie-profesor-de-arte-plastice-din-europa-care-a-lasat-in-urma-una-dintre-cele-mai-frumoase-case-din-bucuresti/
3. Serafima Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck, monografie, București, Anima, 1992.
4. Cecilia Cuţescu-Storck, Fresca unei vieţi, București, Editura Bucovina I. E. Torouțiu, 1943, p. 284.
5. Ortansa Satmary, actriță, sora Ceciliei Cuțescu-Storck.
6. Cecilia Cuţescu-Storck, op. cit., p. 311.
7. ANR, SANIC, fond familial Cantacuzino, dosar 89, f. 37-40.
8. Ibidem, dosar 125, f. 1-7, manuscris.
9. Alexandrina Gr. Cantacuzino, Cinsprezece ani de muncă sociala şi culturală. Discursuri, conferinţe, articole, scrisori, București, Tipografia Românească, 1928, p. 313.
10. Paraschiva Câncea, Mişcarea pentru emanciparea femeii în România, Editura Politică, 1976, p. 129.
11. „Dimineaţa”, 3 februarie 1926, în ANR, fond familial Cantacuzino, dosar 427, f. 149.
12. ANR, SANIC, fond familial Cantacuzino, dosar 236, f. 1-7.
13. ANR, SANIC, fond personal Vrioni Aida, dosar 79, f. 1, manuscris.
14. https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-storck.html