Din corespondența unor scriitoare

În fondul Aida Vrioni de la Arhivele Naționale ale României se păstrează scrisori și cărți poștale ale unor scriitoare din anii interbelici, care se remarcă printr-un spirit foarte personal şi preţioase informații despre viața culturală. Unele scrisori le-am publicat în 2021, în culegerea de documente Din scrierile uitate ale Aidei Vrioni, volumul I Memorii și corespondență, iar altele au rămas inedite.
Aida Vrioni a activat ca redactor al „Revistei Scriitoarei” (1926-1928) – fondată de Adela Xenopol -, respectiv al „Revistei Scriitoarelor şi Scriitorilor Români” (1929-1943), a făcut parte din comitetul de conducere, a fost directoare din 1931 până în decembrie 1940 şi în ultima perioadă de apariţie a periodicului: ianuarie 1942 – decembrie 1943 [1]. Din comitetul de conducere al acestei reviste au mai făcut parte: Mărgărita Miller-Verghy, Hortensia Papadat-Bengescu, Claudia Millian, Liviu Rebreanu (preşedintele Societăţii Scriitorilor Români), Ion Peretz, Ion Pillat, Adrian Maniu. În acest comitet au activat şi Nichifor Crainic, Agatha Grigorescu-Bacovia, Constantin Rădulescu-Motru, Radu Gyr, Ion Minulescu. 

În imagine, Aida Vrioni (ANR, Colecţia Documente Fotografice I 7732, poza 5)

La Arhivele Naţionale se păstrează corespondenţa Aidei Vrioni cu membrii familiei sale (sora – Elena, soţul – Ştefan, fiica – Viorica), prietenii şi colaboratorii din ţară: Alexandrina Cantacuzino, Mărgărita Miller-Verghy, Hortensia Papadat Bengescu,  Alice Gabrielescu, Coca Farago, Cecilia Cuţescu Storck, Constantin Mille, Camil Petrescu, Ecaterina Săndulescu, Tudor Arghezi, Alice Voinescu, dar şi din străinătate: Jindra Huskova [2], Ljuba Kassarova [3], Blanche Duhamel [4]. Dintre aceste scrisori am remarcat în special cele ale unor scriitoare care au colaborat continuu cu Aida Vrioni și au publicat în „Revista Scriitoarelor”/„Revista Scriitoarelor și Scriitorilor Români”, și anume: Hortensia Papadat-Bengescu, Mărgărita Miller-Verghy și Alice Gabrielescu.
Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a fost o prozatoare, romancieră şi nuvelistă valoroasă din perioada interbelică. A colaborat constant cu Aida Vrioni, a făcut parte din comitetul de conducere al „Revistei Scriitoarelor şi Scriitorilor Români”, unde a şi publicat fragmente din jurnalele şi romanele ei: Nory feminista, Drumuri ce nu se văd, Am vrut să bat pe tata, Dejun câmpenesc, Jubilar, Adolescenţă. La arhive se păstrează și acte de corespondență dintre cele două scriitoare: o carte poștală a Hortensiei Papadat-Bengescu și o scrisoare inedită a Aidei Vrioni:

Cu un gând amical și cu impresii de artă, pe care știu că le-am împărtăși,
                                                            Hortensia Papadat-Bengescu [5]

Bucureşti, joi 29, 1929

Scumpa mea,

Am primit chiar acum scrisoarea d-tale. Clementine scrie aşa de clar şi de repede, încât prefer să-i dictez, decât să te mai necăjesc cu nenorocita mea caligrafie. Veştile bune sunt că Cella a fost o săptămână la Bran, la Regină, şi că i-a cerut din partea mea un articol pentru numărul din septembrie, pe care Regina l-a promis. Martha Bibescu nu e în Bucureşti, dar sper s-o prind pentru mai târziu.
A doua veste bună este că Tautckhline [8] a luat angajament să ne facă 20 de abonaţi, pe care să-i încaseze chiar ea, acelaşi angajament mi-l iau şi eu, îndată ce te vei întoarce. Mă duc în persoană la 25 de prieteni, de la care nu vin fără 25 de lei în buzunar.
A treia nuvelă bună e că persoana care trebuia să-mi plătească ipoteca în octombrie mi-a plătit chiar acum. Încât nu mai am nici o grijă de partea asta.
A patra nuvelă bună e că în chestiunea pensiei mele am aranjat cât se putea de bine la Ministerul de Instrucţie, ducându-mă aproape zilnic, în faţa frumoasei d-tale case. Cred să termin cât de curând şi la Ministerul de Finanţe în chestiunea pensiei.
A cincea nuvelă bună e că mă simt foarte en forme şi că am început să-mi dictez romanul (Prinţesa în crinolină), al cărui erou se cheamă Florin.
Acum iată şi nuvele mai puţin bune: am fost bolnavă de două ori de când ai plecat, probabil din pricina căldurii, dar acum sunt bine de tot.
A doua nuvelă rea: n-a fost chip să prind până acum iscălitura lui Mirtho [9], căci lipseşte din Bucureşti şi am rămas cu aprobarea verbală. Samoilă nu mai poate umbla după el, căci e plecat la Berlin, dar din fericire umblă pentru mine şeful de cabinet de la Instrucţie. Ştii că de asta depinde între altele şi soarta Revistei?
A treia nuvelă rea: n-am putere să vorbesc cu Mitropolitul, la care am o chestiune gravă, cu toate că mi-a dat audienţă, dar am aflat prea târziu, neavând telefon.
A patra nuvelă rea e că n-am putut să mă duc la Predeal, la nepoata dnei Brăiloiu, unde eram invitată pe toată vara, neputând suporta altitudinea de 1000 de metri. Bineînţeles, m-aş fi oprit mai întâi la d-ta.
A cincea nuvelă şi cea mai rea dintre toate e că n-am să pot veni să te văd, cum aş dori, pentru că sunt prizonieră aici după cum vezi. Şi Doamne, mult mi-ar fi plăcut să stau cu Dta sub brazi, fie şi cu trei şaluri pe mine, să vorbim, să citim, să-mi cânţi. Ce schimbare de la pensiunea Varom la Dta. Dacă, dacă, dacă o vrea Dumnezeu să termin favorabil înainte de întoarcerea dumitale, n-ar fi imposibil să-ţi pic pe o zi, două, dar vezi singură că nu pot încă hotărî nimic.
Am citit câteva cărţi admirabile, una absolut extraordinară: A l’Ouest Rien de Nouveau. Sper că ai citit-o, e o carte dintr-o mie şi, cum e Florinel e pasionat, sper că o fi cumpărat-o, aş cumpăra-o şi eu, care m-au apucat idei de economie, căci m-am cam lansé în cumpărări de mobile, şi am făcut chiar drăguţ această odaie în care sper să nu mucezesc mult timp – câte inimi a sfărâmat Viorel [10] şi câte capete a întors? Dar drăguţa ei mamă, ce conquêtte [11] a mai făcut?
Te sărut foarte frumos şi pe Viorel de asemeni, pe dl. Florin ar trebui să fiu supărată că, desigur, trece des pe lângă casa mea fără să sune: Dimancea [12] este la Balcic şi face cură de pârleală.
Încă odată sărutări                              Zâna cea mică

20 august 1931 

Scumpa mea Zână mare,

Cu mare plăcere am primit scrisoarea d-tale acum o săptămână. Mă aflam în vilegiatură la vară mea Ghika, în str. Schitu Măgureanu, unde am petrecut opt zile de delicioasă linişte materială şi tihnă sufletească. Baie dimineaţa, tolăneală pe divanuri, Kiki şi cu mine cu lucru în mână, Clementina citindu-ne romane de aventuri, mâncare pe gustul meu, balcoane cu vedere la Cişmigiu, ce vrei mai bine?
Contrar promisiunii mele, în acea săptămână nu ţi-am scris deloc, acum îmi reiau promisiunea, dar trimit scrisoarea tot prin Sony Bocy [13], căci nu ştiu dacă ai primit prima mea scrisoare, cu toate că am trimis-o recomandată.
Am scris de mult lui Lili, cerând un fragment pentru numărul din septembrie, nu mă îndoiesc că-l vom avea, poate că mi-l aduce fidelul Ştef, când s-o întoarce.
Sunt încă destul de ocupată cu traducerea cărţii Reginei, nu pot să fac mai mult decât cinci pagini pe zi şi sunt peste 400, aşa încât de-abia am făcut sfertul. Mă apucasem cu mult entuziasm de ideea de a lua parte la concursul din Londra, dar mi s-a întâmplat iarăşi un clenci în chestiunea pensiei, a trebuit să iau avocat. Mi-au pierdut acolo un act important, trebuie alte alergături la Minister ca să scot un dublicat [14], şi eu când n-am linişte în suflet nu pot scrie, aşa încât cred că voi renunţa la concurs.
Sper că petreci ceva mai bine decât mine, aici nu ies cu săptămânile, nici măcar în grădină, căci ploile care au adus temperatura la un grad ideal, transformă într-o mlaştină grădina, care n-are pic de pietriş. Nu ştiu cum a zburat această vacanţie, în definitiv destul de plăcută, şi nu m-aş consola s-o văd pierind, dacă n-aş şti că sfârşitul ei mi te aduce îndărăt. Cum mai mergi cu toaletele, conchetele [15] şi primirile??
Ai văzut pe Linicha Drăgoşescu sau pe cineva din prieteni? Dulceaţa de zmeură a fost delicioasă şi nu ştiu de care să-ţi mulţumesc mai mult, de bunătatea zmeurei, sau de drăguţenia sufletului care s-a gândit să mi-o trimită. Frosa are multe de povestit şi are (sic!) să-ţi placă impresiunile ei din jurnalul de bord. Ai mai scris ceva nou pentru revistă? Eu am în gând câteva lucruri, dar foarte lungi, care nu ne vor putea servi. Chestiunea care m-a torturat doi ani se rezolvă în septembrie, astfel încât voi da drumul izvorului literar şi m-am învăţat să nu scriu o vorbă fără s-o arăt întâi d-tale. Între noi s-a născut o prietenie de un caracter familiar, duios şi intelectual foarte special fără care mi-aş mai putea închipui viaţa şi pentru care mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi.
Îmi eşti foarte preţioasă şi dragă şi mi se pare că ne cunoaştem de când lumea.
Clementina aşteaptă din zi în zi să plece Victor cu o colonie şcolară. Mai bine nu-i promitea, decât s-o poarte aşa cu vorba, de asemeni şi pe Geli a purtat-o cu vorba până acuma, i se promisese să meargă lângă Braşov, dar nici acuma n-are răspunsul definitiv.
Speranţa mea de a veni la Sinaia a cam căzut în apă, de când cu încurcătura în chestiunea pensiei. Mă duc în zilele astea la Cantacuzen, căci sper cu ajutorul lui să obţin o rezolvare grabnică. Am făcut şi intervenţii în chestiunea Pangal [16], de la care aştept zilnic răspuns. Dacă una din aceste două s-ar hotărî mai curând, poate ar fi speranţă să zbor până la D-ta. Ce frumoasă e Sinaia în septembrie! Spune-mi, cam când ai de gând să vii? Îmi pare foarte bine că ai închiriat etajul de sus. Păcat că nu se găseşte un englez nebun să închirieze vila pe tot anul, aş vrea eu să fiu acel englez nebun, ce cărţi aş mai scrie în aşa linişte, terminând cu această prostie mare.
Te sărut cu multă dragoste, mult dor şi multă nerăbdare, să-mi scrii curând.
Zâna cea mică
Tot dorul ce ne mână către D-ta şi dragostea de tot ce e frumos şi bun la Zâna cea bună şi dragă, asemenea şi puiului ei mic şi drag,

Clementine şi Gelli

Vai Aiduță dragă, tare ești drăguță mâncaoar mama! Va să zică chiar când ești înconjurată de cei mai de aproape ai D-tale, tot ai un locșor gol în inimă dacă nu e și Zâna cea albă. Nu fetița dragă, n-am să pot veni, căci trebuie să mă duc luni la avocat și mi să fac prea multe drumuri prin frig. Cella [17] mi-a trimis ordin formal ieri să nu vin la concertul ei, căci e prea ger pentru una ca mine. Tare m-a înduioșat scrisoarea D-tale, mi-ai amintit pe iubita mea Zoe [18], numai ea era ca D-ta pentru mine. Poate vin luni, după avocat, la dejun la D-ta, așa îți convine?
            Cu multă, multă dragoste,
                                                                                    Zâna cea mică
            Zână ești adorabilă și unică în afecțiune.
                        Cu tot dragul ce vi-l poartă, Gelli