 |
|||
 |
|||
|
Femei, ateliere de țesut și gogoși de mătase
Școala-atelier „Regina Elisabeta Ţesătoarea” avea local propriu, cu două ateliere mari (unul în strada Popa Lazăr nr. 8, unde era şi gogoşeria societăţii), înzestrate cu războaie, unelte, maşină Schaft, maşini de tricotat, totodată săli de clase, cancelarie, dormitor, baie, sală de mâncare, bucătărie, spălătorie, curte, grădină de zarzavat, plantaţie de duzi [8]. Scopul acestei şcoli era „să dea învăţământ gratuit la fete de săteni şi femei târgoveţe, în meseria ţesutului” [9], să formeze bune gospodine, maestre de industrie casnică, perfecţionate în arta ţesutului, în lucrări executate după vechile modele, mai ales în culori vegetale. Cursul de țesătorie dura trei ani, maestrele absolvente reîntoarse în comunele lor primeau un război de țesut și o mașină de filat, învăţau sătencele cum să dezvolte cultura gândacilor de mătase, uscarea gogoşilor, trasul borangicului [10]. Şcoala „Regina Elisabeta Ţesătoarea”,autorizată de Ministerul de Industrie şi Comerţ cu decizia Nr. 36871/1910, jurnalul Nr. 1878/1910, oferea cursuri de ţesătorie, sericicultură, vopsitorie vegetală şi chimică, cusături naţionale, alesul scoarţelor româneşti, covoare persane, gospodărie. Examenele finale erau organizate la disciplinele specifice profesiei de ţesător: sericicultură, covoare, ţesut, filatură, tehnologie, cultura dudului şi vopsitorie. În anul 1912, după cinci ani de studii, au promovat primele absolvente ale şcolii, care au primit diploma de maestră, în baza căreia au fost numite maestre de ateliere la sate, iar o parte dintre ele şi-au deschis ateliere pe cont propriu, fiind ajutate de Ministerul Economiei Naţionale. Obiectivele pedagogice ale şcolii erau extinse, astfel materiile prime predate la şcoala ortodoxă „Regina Elisabeta Ţesătoarea” în anul şcolar 1943-1944 au fost numeroase: limba română, limba franceză, aritmetica-geometria, ştiinţele naturale, fizico-chimice, geografia, istoria, tehnologia, religia, igiena, pedagogia, gospodăria, desen geometric şi aplicat, caligrafia, muzica, educaţia fizică, dirigenţia, ţesutul, sericicultura, cultura dudului, filatura, teoria covoare, vopsitoria vegetală [11]. Multe eleve ale şcolii erau recrutate dintre orfanele din război, cărora li se acorda o îndrumare de bune gospodine. Aceste şcolăriţe au format un cor foarte apreciat în anii ’20, care cânta în biserica Popa-Lazăr în zile de duminică şi de sărbători [12]. Profesoare remarcabile ale școlii „Regina Elisabeta Țesătoarea”, cu numeroase inițiative și realizări au fost: Maria Stănescu, prima directoare şi Adela Chiru Nanov, soţia cunoscutului nuvelist Ion Chiru-Nanov. Despre activitatea Adelei Chiru Nanov, maestră a atelierului în anii ’30 [13], s-a scris adesea și în presa vremii: O inovaţie introdusă sub direcţiunea doamnelor cea pricepută e coloratul mătăsei în chip artistic. Unde la „Ţesătoarea“ odinioară nu aveai decât borangic alb, acum poţi comanda orice culoare delicată cu modeste preţuri. Se fac comande din străinătate unde produsele şcoalei noastre sînt foarte căutate [14]. În mare parte, fondurile şcolii proveneau din comercializarea producţiei proprii, activitatea elevelor fiind susţinută, ca dovadă statistica [15] cu covoarele confecţionate de atelierul acestei şcoli, de la înfiinţare până în 1942. În fiecare an, ziarele vremii anunțau expoziția organizată de școala-atelier „Regina Elisabeta Țesătoarea”, de regulă la sfârșitul anului școlar, în luna iunie, dar și cu alte ocazii. La 25 februarie 1912, în ziarul „Universul” apărea anunțul: Expoziţia de ţesături de mătăse şi covoare, a atelierului „Regina Elisabeta Ţesătoarea“, are loc în zilele de la 26 februarie până la 10 martie a. c., orele 10 — 12 a. m. şi 2—6 p. m., în sala bibliotecei Ateneului Român. Expozițiile școlii Țesătoarea au fost vizitate constant de regina Elisabeta, precum şi de alte personalități ale epocii: miniştri Al. G. Radovici şi I. G. Duca, Basile Missir, preşedintele Senatului, d-nii I. C. I. Istrati, Nicolae Butculescu ș.a. În ziarul „Universul”, la 23 martie 1914 s-a scris despre un asemenea eveniment: Corul elevelor, condus de d-na Adela Chiru-Nanov, a primit pe M. Sa cu „mulţi ani trăiască!”, iar d-na Zoe Râmniceanu i-a oferit un admirabil buchet de flori naturale. Carmen Sylva a cercetat apoi minunatele lucrări de stofe ţesute cu borangic, gobeiinurilc şi covoarele româneşti, o lume de nuanţe şi culori în care meşteşugul „războiului dc ţesut se întrece cu frumuseţea motivelor româneşti. M. Sa s’a fotografiat în urmă în mijlocul elevelor şcoalei şi atelierulul. Din iniţiativa româncelor, cu ocazia celei de-a doua conferinţe a Micii Înțelegeri Feminine de la Belgrad, a fost organizată şi prima expoziţie internaţională feminină. A fost o expoziţie de artă populară, deschisă la 1 noiembrie 1924, la Belgrad, cu lucrări manuale ale femeilor: covoare şi vase greceşti, costume, mătăsuri şi broderii româneşti, dantele cehoslovace, broderii, cusături şi costume, covoare din Iugoslavia, lucrări din lemn poloneze. Au participat ţările membre ale Micii Înțelegeri Feminine (Cehoslovacia, Polonia, Grecia, Iugoslavia, România), iar secţiunea română a prezentat în jur de 500 de obiecte lucrate cu acul de femei, care au fost deosebit de apreciate de vizitatori [16]. Ziarul „Pravda”din 31 octombrie 1924 descria expoziţia română astfel: „În secţiunea română îţi fură ochii toaletele scumpe inspirate de motive naţionale. Variate broderii expuse îţi dau posibilitatea să cunoşti broderia română. S-a expus de asemenea şi fotografia mausoleului de la Mărăşeşti” [17]. Ziarul Dimineaţa aminteşte de pânzele societăţii Ţesătoarea, de bluze, şorţuri, poşete perne, de broderii de artă, rochii minunate ale doamnelor Cobilovici şi Fărcăşanu [18].
Despre o altă expoziție a școlii Țesătoarea,în ziarul „Dimineața” a apărut un articol la 28 iunie 1930: Eri dimineaţă s’a deschis în localul şcoalei din str. Popa Lazăr No. 8 Obor expoziţia de fine de an a elevelor „Ţesătoarei“. Funcţionând sub auspiciile unui comitet prezidat de d-na Alex. G. Cantacuzino, şcoala „Ţesătoarea“ are de scop răspândirea industriei covoarelor, scoarţelor, stofelor naţionale. In fiecare an, un număr de maestre pricepute absolvă cursurile acestei şcoale, mergând să îndrumeze la rândul lor în arta străveche a izvoadelor româneşti alte copile în diferite ateliere şi şcoli. Majoritatea elevelor fiind orfane de război, statul şi comuna se interesează în deaproape de mersul şcoalei, ale cărei produse sunt renumite. Astfel în expoziţia inaugurată eri, s’a remarcat mult marele progres şi inovaţiile introduse în ateliere de către harnica directoare d-na Adela Chiru-Nanov, care de atâţia ani conduce cu competinţă şcoala „Ţesătoarea“. Printre altele, revenirea la vopsirea lânei cu culori vegetale, luate numai din plante, asigură covoarelor lucrate în şcoală o trăinicia de nuanţe neîntrecută. Creşterea gogoşilor de mătase, filatul lor, pentru stofele de borangic expuse, se face tot în şcoală. Admirabile bucăţi după motive vechi şi după desene originale ale d.nei Nanov, in stil pur românesc, împodobesc pereţii celor patru săli ale expoziţiei. înconjurând diploma medaliei de aur obţinută de „Ţesătoarea“ la expoziţia din Barcelona, un imens covor oltenesc cu crenguţe şi minuscule pasări atrage privirile tuturor, De asemeni şi scoarţele basarabene cu ramuri de flori ce se înalţă pe fond închis. Carpete, poteci de diferite mărimi, covoare în Karamaniu dovedesc tuturor câtă muncă şi sârguinţă depun elevele Ţesătoarei“. La inaugurarea de eri a asistat un public ales, printre care am notat pe d-nele Berceanu, general Anastasiu, Sarmiza Alimăneşteanu, Nicolaide, G. Georgescu, d-rele Georgescu, d-ra Bureţia, d-nele Arghir, Ghermănescu, Ciuceanu, pe d-nii Dan Berceanu, Cosma, director la primărie Marinescu, G. Dimitriu. Relatări despre expoziția din 1935 a școlii Ţesătoarea în ziarul „Viitorul”: A avut loc, la şcoala Ţesătoarea de sub preşedentia M. S. Regina Maria, deschiderea expoziţiei de covoare şi ţesături româneşti, în localul său din Str. Popa Lazăr Nr. 8. În patru săli spaţioase stau expuse: covoare olteneşti, m unteneşti, basarahene, caram aniuri, lucrate cu multă îngrijire şi de un colorit minunat, odihnitor, colorit vegetal, stofe de mobilă, stofe pentru haine preoţeşti, perdele, diferite ţesături în borangic în 2—24 ițe, de o fineţe remarcabilă. Şcoala este condusă, cu multă pricepere, de d-na Adela Chiru-Nanov, care nu se mulţumeşte numai a dirija şcoala şi atelierele, ci d-sa desenează, colorează vegetale, inventează modele, după cari es m inunatele covoare. În expoziţie se mai pot vedea albumele de modele ale elevelor şi albumele speciale pentru ţesături și covoare executate cu artă, pentru combinarea estetică a culorilor. Şcoala Ţesătoarea în internatul său, adăposteşte copile din toată țara, care capătă o îndrumare serioasă în arta industriei casnice, scoţând bune maestre, bune gospodine. Mai toate lucrările acestei expoziţii s’au reţinut de către adevăraţii amatori de artă românească. La inaugurare au luat parte d-nele Ana Lahovary, Zefira col. Voicuilescu, Hortensia Cosma,membre în comitetul Societăţii Tesăfoarea. D-nele V irginia Donescu, Maria G. Davidescu, Alexi g-ral Vereanu, Victoria col. Gogulescu, Alex. Amiral Cătuneanu, Sofia g-ral Anastasia, Maria col. Teodorii, Marietta B. Stefănescu, Smara Gheorghiu, Alex. Floarea Viky C. Otin, Fl. Gr. Georgescu, L. Ploesteanu, Hortensia col. Septilici, Fufrosina Cretulescu (...) şi d-rele Carmen Tacit, Mira Paloşeanu, Th. Gheorghe, Maga Georgescu, Mica Georgescu, Demetrescu, etc., d-nii O. Bozianu ad-tor delegat al Şcoalei Ţesătoarea, dr. Tincu, ing. Chiru-Nanov, ing. Ivan Drumeştean, etc. Asistenta a felicitat pe harnica directoare d-na Adela Chiru-Nanov. Expoziţia rămâne deschisă până la 30 Iunie a. c. [19] Iar despre expoziția din 1936 aflăm din ziarul „Neamul românesc” [20]: Eri, la. orele 1 după amiază, s’a deschis Expoziţia de sfârşit de an a şcoalei de ţesătorie „Regina Elisabeta” ,de sub înalta ocrotire şi direcţiune a M. S. Reginei Maria, în localul şcoalei din str. Popa Lázár No. 8. Serbarea a început printr’o cuvântare a d-nei Adela Chiru Nanov, directoarea „Ţesătoarei”, care a arătat rostul şi însemnătatea acestei şcoli practice, din care au eşit atâtea harnice ţesătoare şi maestre de ţesătorie. Sunt expuse ţesături şi scoarţe româneşti, cele mai multe după desenele originale álé d-nei Chiru-Nanov, admirate de toată lumea. În 1937, Liga naţională a femeilor române a rezervat în expoziţia sa un stand Ţesătoarei, despre care s-a scris în ziarul „Dimineața”, în mai 1937: Se poate vedea aici un admirabil covor, executat de eleve după inspiraţia d-nei Nanov. Vopsit cu culori vegetale, se revine cu mult succes la iscusinţa femeilor noastre de altădată. D-na Adela Nanov este socotităca una din cele mai mari cunoscătoare în domeniul ţesătoriei şi al vopsitului vegetal. La expoziţia din piaţa Brătianu şcoala mai expune alături de covoare basarabene şi olteneşti ţesături de borangic, vesminte preoţeşti şi pentru mobile, croşetaturi etc. E o întrecere de lucruri frumoase şi trainice ce trebuesc văzute.
Numeroase documente emise după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial dovedesc că şcoala „Ţesătoarea” a continuat să funcţioneze, astfel că în 1947 a organizat un nou concurs şi expoziţie de scoarţe [24]. Juriul concursului a fost condus de profesorul universitar şi muzeograful Tzigara Samurcaş. El a adresat aprecieri Aretiei Tătărescu, preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor din Gorj, pentru inovaţiile aduse scoarţelor olteneşti, iar Adelei Chiru Nanov, directoarea şcolii „Regina Elisabeta”, pentru frumuseţea scoarţelor lucrate de elevi. Juriul a acordat premiul I pentru haine preoţeşti atelierului din Gorj al Aretiei Tătărescu [25].
1. Vezi Statutele Societăţii Ţesătoarea în ANR, SANIC, fond Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, dosar 443, f. 47v. |
||
Una dintre asociaţiile feministe care promovau şi valorificau arta tradiţională românească a fost societatea de binefacere Ţesătoarea [1], care s-a înfiinţat la 27 ianuarie 1905, cu sediul în Bucureşti, din inițiativa reginei Elisabeta, având deviza: Viitorul ţării îl ţese femeia [2]. Scopul acestei societăţi era încurajarea şi dezvoltarea în România a culturii gândacilor de mătase, a ţesătoriei mătăsii şi comercializarea produselor, iar din consiliul de administrare făceau parte miniştrii Agriculturii şi Domeniilor, al Finanţelor, al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. 
