|
|
Feminism, horticultură, apicultură: Steliana Ciortescu
 Deși s-au păstrat diverse surse despre numeroasele și valoroasele inițiative ale Stelianei Ciortescu – lideră a comitetului parohial Cărămidarii de Jos a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (SONFR), fondatoare și directoare a Școlii horticole de fete, prima femeie apicultoare și horticultoare cu diplomă din România –, amintirea ei a rămas doar în arhive, presă, iar la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” din Iași se păstrează lucrarea ei: Sat model județean de cultură rurală [1]. Astăzi, cu ajutorul unei strănepoata a Stelianei Ciortescu, încercăm să strângem izvoare și să facem cunoscute realizările unei femei deosebite din România interbelică.
Din cercetările strănepoatei și informațiile descoperite în Monitorul Oficial nr. 204, din 1 septembrie 1932, Steliana Ciortescu s-a născut la 6 ianuarie 1878 în București, a fost căsătorită cu Marin Ionescu, care a decedat, a avut domiciliul în Capitală, Splaiul Dimitrie Bolintineanu, nr. 27 bis [2].
În imagine, Steliana Ciortescu în copilărie (fotografie din arhiva unei descendente)
Nu se păstrează date referitoare la studiile sale, dar multe surse amintesc de inițiativele ei în educație, în special în domeniul agriculturii. Interesată în mod deosebit de horticultură și apicultură, Steliana s-a înscris și a absolvit cursuri de specialitate, poate chiar în străinătate, obținând dreptul de a profesa în domeniu. În Monitorul Oficial, 8 martie 1924, este menționată ca învățătoare la Lucăcești, alte surse o prezintă cu meseria de horticultoare (cu diplomă) la ospiciul Mărcuța, la Școala Horticolă de Fete de la București. Având în vedere activitatea ei specială în sfera apiculturii, în mod sigur ea a absolvit cursuri de specialitate, chiar și în Franța [3].
Coperta lucrării Stelianei Ciortescu: Sat model județean de cultură rurală
Steliana Ciortescu a fost deosebit de activă pe plan social și cultural, s-a integrat și a promovat idealurile asociațiilor feministe SONFR, Consiliul Național al Femeilor Române, Liga drepturilor și datoriilor femeii, chiar și ale Societății Teozofice din România (cu Fanny Seculici, președinta asociației a călătorit și a participat la congresul teozofilor de la Adyar - Madras, India, în decembrie 1925) [4]. Deci, a cunoscut și a colaborat cu multe femei din elita culturală a epocii, precum Alexandrina Cantacuzino, lidera SONFR, Eugenia de Reuss Ianculescu, președinta Ligii drepturilor și datoriilor femeilor, Fanny Seculici (inițiatoarea Societății de Teozofie), dar și cu Smaranda Gheorghiu (Maica Smara) – a participat la sărbătorirea a 60 de ani de activitate culturală și publicistică a Smarei [5].
Documente din fondul SONFR o menționează pe Steliana Ionescu (Ciortescu) ca membră SONFR din București. Această asociație a înfiinţat în Capitală – 75, iar în judeţe – 58 de comitete parohiale. Menirea acestor comitete parohiale era de a lucra pentru îndeplinirea scopurilor Societăţii în enoriile respective, precum şi de a interesa pentru aceasta cercuri tot mai largi ale populaţiunii [6]. Conform Statutelor SONFR, art. 17: Comitetele parohiale, din capitală şi filiale, trebuie să aibă aprobarea prezidentei generale pentru a putea funcţiona. Ele vor fi sub supravegherea comitetului central (aderând integral la statutele societăţii) şi vor lua aprobarea comitetului central pentru întrebuinţarea sumelor adunate în scopurile societăţii. Întreaga lor conducere şi gestiune financiară sunt supuse aproării şi controlului comitetului central.
Conform procesului-verbal din 13 mai 1910, păstrat în cadrul fondului SONFR, la Arhivele Naționale ale României, comitetul parohiei Cărămidarii de Jos s-a constituit chiar din 1910, anul întemeierii asociației feministe SONFR, iar Steliana Ciortescu este menționată în calitate de președintă, preotul Dimitrie Popescu fiind vicepreședinte, iar Maria Marinescu casieră. Într-un proces verbal din 13 iunie 1919, Steliana Ciortescu apare menționată ca membră, președintă fiind Irina Bărbulescu, iar vice-președinte preotul Gh. Păunescu [7].
Proces verbal semnat de membrii comitetului parohial Cărămidarii de Jos
(Sursa: ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 559, f. 88, manuscris)
Iar dintr-un tabel cu persoanele care s-au înscris în acest comitet, aflăm și profesia, respectiv adresa acestor persoane: Steliana Ionescu a fost menționată ca menajeră, cu adresa în strada Plugari, nr. 19 [8].
Comitetul parohial Cărămidarii de Jos a reușit să deschidă una din primele școli de adulți, care a fost inaugurată la 27 ianuarie 1913, cu discursurile preotului paroh Păunescu și Stelianei Ionescu, lidera comitetului parohial, cu participarea unor artiști de la Teatrul Național (dra L. Ghimbașanu, dnii Bulandra și I. Băjescu-Oardă) și corul Seminarului Central [9].
Programul inaugurării școlii de adulți a parohiei Cărămidarii de Jos
(Sursa: ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 564, f. 22)
Steliana Ionescu (Ciortescu) și-a îndeplinit rolul de lideră a acestui comitet, se pare că a avut o importantă contribuție la organizarea acestei școli de adulți, așa cum se poate vedea și din scrisoarea ei adresată secretarei SONFR:
SONFR
Parohia Cărămidarii de Jos
Nr. 2. IV. 1914
Doamnă Secretar a
Comitetului Central
Vă rog să bine-voiți a da atenție bine-voitoare propunerii, ce prin prezenta am onoarea a vă face.
Școala-de-adulți ce statutul prevede și care n-a luat ființă, pe mine mă preocupă întrucât o văd singurul mijloc educativ al populației de jos, care are nevoie de educație. Această școală ce în Cărămidari de Jos a fost inaugurată în iarna anului 1912 – 1913 din scurta ei viață, dacă n-a folosit atâta altora, a folosit însă foarte mult, mie, ca experiență, și problemei educative. Nu sunt nici profesoară, nici preot, dar fac parte dintre educatorii cei fără de arginți, fără diplome ai Marelui Educator al omenirii al cărui ordin îl poartă orice femeie de bine, care constituie și sprijină Societ. Ortodoxă.
Vă rog dar, doamnă Secretară, să fiu admisă a expune propunerea unui fel de școală, la cea dintâi adunare a Comit. Central care va avea loc în cursul acestei luni, sau cea viitoare.
Școala ce eu propun cere puțină bună voință și chetuială de loc, dar sprijin din partea societății și celor în drept.
Dacă voi avea onoarea de a fi admisă cu această ocazie voi cumpăra și două cruci și aș fi foarte mulțumită dacă le-ași găsi la îndemână.
Primiți vă rog, doamna Secretară, expresia cea mai afectuoasă de stimă și respect ce vă păstrează
Steliana M. Ionescu
Prezidenta filialei Cărămidari-de-Jos
Splaiul D-trie Bolintineanu 27 [10]
În calitate de lideră a comitetului parohial Cărămidarii de Jos, Steliana Ionescu a participat și la reuniunile anuale ale SONFR, de exemplu la a cincea adunare generală a asociației, în sala Senatului din Capitală, din 24 mai 1915, fiind menționată în procesul verbal al ședinței:
„10) Doamna Steliana Ionescu citeşte raportul filialei Cărămidarii de Jos. Domnia sa propune ca societatea să organizeze 3 conferinţe de morală pe an: una la Crăciun, una în carnaval şi alta la Paşti.” [11]
Pe plan profesional, Steliana Ciortescu a participat la Congresul horticultorilor, în august 1923, ca horticultoarea ospiciului Mărcuţa și a arătat rolul femeii în progresul acestui domeniu. A menționat iniţiativa Consiliului Național al Femeilor Române de înfiinţare a unei şcoli de horticultură [12].Această primă şcoală horticolă de fete din România s-a deschis în Bucureşti (şoseaua Kiseleff, Nr. 18), scopul ei fundamental fiind educaţia fiicelor invalizilor şi a orfanilor de război, pregătirea de fermiere care să aibă cunoştinţe de pomicultură, horticultură, creşterea animalelor şi contabilitate [13]. Programul de învăţământ cuprindea: cultura legumelor, a florilor, a pomilor roditori, a albinelor şi viermilor de mătasă, croitoria, rufăria, bucătăria, noţiuni de limba română, geografie, aritmetică şi contabilitate, religie, educaţie, igienă, medicină populară etc. Elevele înscrise trebuia să fie absolvente a 4 clase primare (vârsta de cel puţin 14 ani) şi li se asigura întreţinerea în şcoală. Scopul şcolii e a înlesni fetelor învăţământul ştiinţific al grădinăritului şi gospodăria, spre a fi bune lucrătoare şi maestre horticole. Învăţământul dura 3 ani şi 1 an de practică, iar înscrierile se făceau la direcţia şcolii, la d-na Steliana Ciortescu, şos. Kiseleff, nr. 18 [14].
Din lucrarea Stelianei Ciortescu, Sat model județean de cultură rurală, pp. 9, 10
În 1924, Societatea de Horticultură din România a organizat un ciclu de conferinţe horticole, urmate de aplicații practice pe teren. Ele s-au desfășurat duminica, între orele 10-12 dimineaţa, începând de la 16 martie până la 15 iunie. Duminica, 13 aprilie 1924, s-a predat despre: Primele semănături în grădină, Alcătuirea unei grădini de legume, Pregătirea pământului, Cultura căpşunilor, iar conferenţiarii au fost d-na Steliana Ciortescu şi dl. Zenobie Bucur [15].
Tot din presă, din ziarul „Dimineața”, aflăm că Steliana Ciortescu a contribuit în 1924 și la întemeierea societății „Țăranca”, a văduvelor de război sărace. În ziar se menționa: „D-na Steliana Ciortescu directoarea prime scoli de horticulture a femeii române face un tablou dureros al năpăstuirilor văduvelor de război, care înjurate de jandarmi se văd numai cu promisiuni zadarnice şi în cea mai mare mizerie. Îndeamnă femeile la unire pentru obţinerea de pământ...” [16] La 9 iunie 1925, a avut loc în sala „Teatrului Popular” adunarea generală a societăţii văduvelor din război „Ţăranca“, iar în ziarul „Universul” s-a scris: „Aspectul sălii era impresionant prin marele număr de femei venite din toate colţurile satelor, cu broboadele lor cernite, de văduve de eroi morţi pe câmpul de luptă. Prezidează d-na Pepenaru care ţine o cuvântare foarte inimoasă. D-na Steliana Ciortescu directoarea şcolii de horticultură şi d-na Galla Tudor sfătuind pe văduve la unire, bună înţelegere si perseverenţă în lupta ce duc pentru căpătarea pământului” [17].
În ziarul „Universul”, An XLVI, nr. 19, luni, 23 ianuarie 1928, p. 6 a fost publicat articolul Femeia și apicultura, semnat de Steliana Ciortescu, hoticultoare și membră în Societatea Centrală Apicolă:
Toate ocupaţiunile şi sporturile — cari se credea a fi numai ale bărbaţilor — le-au cucerit şi femeile. Aceasta dovedeşte că sufletul şi spiritul nu au sex. Ţăranca mânuie şi plug şi sapă şi furcă şi nu există mişcare şi activitate ca ea se poate zice că femeia nu o poate face. Albinăritul este o ocupaţie plăcută şi distractivă. Dacă munca uşoară te distrează, atunci albinăritul pentru femeie este recomandabil. În Japonia femeile fac această muncă. În mănăstirile de maici de la noi sunt stupării moderne. Şi ce elegantă e o apicultoare, cu pălăria mare, cu voal şi cu mănuşi, de cari se poate dispensa, dacă e stăpână pe sine şi pe albine, căci ele nu atacă pe cei ce le iubesc, ci numai pe hoţi, chiar când sunt de-ale lor. Mă întreb: doamnelor şi domnişoarelor învăţătoare şi institutoare nu le-ar folosi un stup, doi? Mai ales acolo unde, dacă munca nu te mângâie şi nu te distrează, profesoratul e o suferinţă?
ăranca deşteaptă şi inimoasă n-ar imita numai croiala rochei cucoanelor din jurul ei, ci şi stupii. Cu atât mai mult, că este atâta nevoie de miere, mierea fiind şi o hrană în zilele de post, dând un oţet natural şi o băutură plăcută la zile mari, care între ţăranii din străinătate e foarte apreciată. Cu bolovanul de ciară, strâns pe nebăgate de seamă, atâtea nevoi se pot împlini de la târg, pentru iarna care vine atât de aspră. Vin de ţăranca, ouă, pui, lapte, dar dă de mâncare; albina nu cere de mâncare, ea dăruieşte, numai s‘o iubeşti. Societatea centrală de apicultura, str. Barbu Delavrancea 25, Bucureşti, este hotărită să ajute pe toate femeile cari vor să înveţe apicultura. În intenţiunea ei este şi creiarea unei stupini model, unde femeile şi fetele, în serii de câte 10-15-20 zile, să poată deprinde apicultura. Vrem să vedem dacă vom fi înţeleşi de femeile noastre şi dacă vom fi încurajați de către cei în drept.
Se pare că, în timp, Steliana Ciortescu s-a specializat tot mai mult pe apicultură, fiind membră în Societatea Centrală de Apicultura care, cu autorizaţia ministerului agriculturii, a deschis un curs de apicultura gratuit, peutru 20 elevi de ambele sexe, în etate de 18-50 ani. Cursurile au început la 26 noiembrie 1928, au fost predate de membrii comitetului, care vor vorbi despre albine şi albinărit, stup şi stupină, ș.a., au adus şi material necesar. În primăvară se dorea organizarea de lecţii practice şi excursii la stupinile din jurul Capitalei, pentru a se vedea metodele de manipulare şi modelele de stupi. Iar vara, cursuri de o lună, la o fermă a statului. Se preciza că înscrierile se fac zilnic, la sediul Societăţii Centrale de Apicultură, prin d-na Steliana Ciortescu, Splaiul Dimitrie Bolintineanu 27 bis. [18]
La 9 noiembrie 1930, s-a desfășurat congresul național apicol, iar după terminarea congresului, Societatea Centrală de Apicultură din România a organizat adunarea generală anuală, alegându-se următorul comitet de acţiune: preşedinte Gr. Al. Giossan, vice-preşedinţi: N. Florian şi Steliana Ciortescu, membrii ing. A. Bulighin. Frederic Drotleff, C. Georgescu, I. Vondra, C. Oprescu şi Gr. Medianu [19].
Steliana Ciortescu a continuat să activeze și în domeniul horticulturii, în februarie 1936 a participat la a 23-a adunare generală anuală a Societății horticultorilor din România, sub preşedinţia ing. Ernest Grințescu şi în prezența a peste o sută de horticultori, de toate ramurile și din toată ţara. Steliana Ciortescu a cerut horticultorilor să folosească la desfacerea produselor lor elementele româneşti pregătite şi, în special, absolventele şcolii horticole de fete de la Grozăvești [20].
Presa a continuat să scrie despre inițiativele Stelianei Ciortescu: la 5-7 iunie 1936, a participat la prima expoziție de trandafiri din București, cu plante atârnătoare, care a fost deschisă de Principele Nicolae și vizitată de Regina Maria și Regele Carol al II-lea [21], la congresul agricol din martie 1937, unde a revendicat să se înfiinţeze școli agricole de fete, cooperative feminine în sate, pentru ca sătencele să-şi desfacă acolo marfa lor, fără să mai fie silite să facă zeci de kilometri pe jos până în oraş [22]. În martie 1940, ziarele amintesc de adunarea generală a societăţii „Propăşirea agriculturii”, unde Steliana Ciortescu a fost realeasă în consiliu [23]. În toamna anului 1943 a apărut lucrarea Horticultura Românească, cu diverse studii, inclusiv, Grădina botanică din Lisabona a Stelianei Ciortescu [24].
Din cercetările strănepoatei s-a descoperit data decesului Stelianei Ciortescu - 30 ianuarie 1952 și locul înmormântării: cimitirul Bellu [25].
Acest studiu este unul introductiv, inițiativele, munca și realizările Stelianei Ciortescu au fost ample și diverse, sperăm să salvăm și să popularizăm cât mai multe din sursele acestei biografii excepționale.
Monica Negru
(nr. 5, mai 2024, anul XIV)
NOTE
1. Steliana Ciortescu, Sat model județean de cultură rurală, București, Editura Tipografia I. N. Copuzeanu, 1931.
2. Monitorul Oficial nr. 204, 1 septembrie 1932, p. 7890: „...d-na Steliana Petre Dumitru zisă Steliana P. Ciortescu, fostă Marin Ionescu, văduvă, casnică, cu domiciliul în Bucureşti, Splaiul Dimitrie Bolintineanu Nr. 27 bis...”
3. „Dimineața”, An XLVII, nr. 31, vineri, 8 februarie 1929, p. 8.
4. Steliana Ciortescu, op. cit., p. 29.
5. „Universul”, Anul al 54-lea, nr. 315, luni, 15 noiembrie 1937, p. 5.
6. ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 494/1911, f. 61-62.
7. Ibidem, dosar 574, f. 8.
8. Ibidem, dosar 559, f. 89, manuscris
9. Ibidem, dosar 564, f. 21.
10. Ibidem, dosar 570, f. 235 f., v., manuscris.
11. Ibidem, dosar 14/1913-1916, 1924, f. 9, registru, manuscris.
12. „Dimineata”, An XX, nr. 6039, 29 august 1923, p. 6.
13. ANR, SANIC, fond familial Cantacuzino, dosar 176, f. 35-37.
14. „Glasul Bucovinei” din 8 februarie 1924, nr. 1470, p. 3.
15. „Dimineața”, An XXI, nr. 6235, marți, 18 martie 1924, p. 4.
16. „Dimineaţa”, An XXI, nr. 6328, miercuri, 25 iunie 1924, p. 3.
17. „Dimineaţa”, An XXI, nr. 5554, miercuri, 10 iunie 1925, p. 5.
18. „Universul”, An XLVI, nr. 276 bis, marți, 27 noiembrie 1928, p. 6.
19. „Universul”, An XLVIII, nr. 283, vineri, 14 noiembrie 1930, p. 5.
20. „Epoca”, nr. 2108, joi, 13 februarie 1936, p. 3.
21. „Albina”, An 39, nr. 24, vineri, 19 iunie 1936, p. 375.
22. „Universul”, An 54, nr. 62, joi, 4 martie 1937, p. 4; „Viitorul”, Anul XXIX, nr. 8743, p. 4.
23. „Universul”, An 57, nr. 88, sâmbătă, 30 martie 1940, p. 6?
24. „Universul”, An 61, nr. 36, duminică, 6 februarie 1944, p. 6.
25. Certificat de deces Steliana Ciortescu, Seria D 12, nr. 953613, București, sector 4, din 31 ianuarie 1952.
|
|
