Ziua mamei, o inițiativă istorică a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române

Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române (SONFR) a fost o asociație culturală, întemeiată în mai 1910 de femei educate și active, care a funcționat în anii interbelici în București și în alte numeroase localități din toată România. Lidere reprezentative ale asociației au fost: Zoe Romniceanu, Maria Glogoveanu, Ecaterina Cerchez, Elena Odobescu, Irina Butculescu, Esmeralda Manu, Elena Seulescu, Elisabeta Manu, Zoe Rosetti Bălănescu, Margot Oromulu, Elena Meissner, Adela Xenopol, Olga Sturdza Mavrocordat, Sofia Meteș, Lucreția Murășianu și multe alte doamne.

În imagine, Mama şi copilul – document păstrat la Arhivele Naționale ale României, în fondul Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române. (ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 66, f. 1)

Prințesa Alexandrina Cantacuzino, președinta activă a SONFR, a fost o personalitate reprezentativă a feminismului românesc şi internaţional în primele patru decenii ale secolului XX. A fost printre primele feministe din România, care a susţinut şi a luptat toată viața pentru emanciparea economică, legislativă, politică a femeilor. Ea a sprijinit şi cu fonduri proprii educaţia şi evoluţia femeii române, de exemplu, a finanţat 33 şcoli de fete, cămine pentru băieţi şi fete [1]. Din perspectiva Alexandrinei Cantacuzino, femeia este „o mamă conştientă…, îngerul păzitor al vetrei” [2]. Femeia este nu numai mama tuturor, ci şi depozitara tradiţiei, a înţelepciunii. „Dacă criza intensă prin care trecem şi care atinge tot cuprinsul vieţii noastre naţionale are ca substrat o slăbire a familiei, avem datoria, tocmai pentru întărirea acestei vieţi familiare, să dăm femeii preocupări mai înalte, să o chemăm să împartă toate răspunderile, să renunţăm la femeea-păpuşă, la femeia obiect de lux, la femeia eternul copil, care crede că poate trăi numai din munca bărbatului, la femeia minoră, care nu-şi dă seama bine de nevoile reale ale vieţii.” [3]
Membrele SONFR au activat constant pentru îndeplinirea scopului asociației: „pregătirea culturală morală, socială şi religioasă a noilor generaţii” [4], au susținut deschiderea de biblioteci, școli – comerciale, de țesătorie, institute de fete – acordarea de burse pentru copiii săraci sau orfani. Ele s-au ocupat în anii interbelici şi de organizarea unor serbări, dedicate unor evenimente naționale, culturale, religioase. De exemplu Duminica Ortodoxiei, care se organiza în toată ţara, de comitetele filiale şi parohiale (se ţineau predici, cuvântări şi erau depuse flori la mormintele eroilor).
O altă inițiativă a SONFR a fost organizarea sărbătoririi Zilei Mamei, pentru prima dată în ţara noastră în anul 1928. Astfel, la 27 mai 1928, la Ateneul Român, membrele SONFR, în prezenţa Principesei-Mamă Elena, au organizat prima serbare închinată mamei.

Afișul serbării „Ziua Mamei” la București, 27 mai 1928.
(ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 66, f. 4)

Așa cum ne arată documentele arhivistice, serbarea a fost deschisă de o cuvântare a Mariei Glogoveanu, secretara generală a SONFR, a continuat profesorul Caracostea, care a susţinut studiul Mama în literatura română, iar Liviu Rebreanu şi-a citit nuvela Bibi. Elevele au  recitat mai multe poezii, printre care şi poezia Cântecul Mamei de Victor Eftimiu. Membrele SONFR au organizat și un concurs de poezii dedicate mamei, tocmai cele câștigătoare fiind recitate la această serbare.
Evenimentul a fost prezentat și de presă, de exemplu în ziarele „Dimineața” și „Universul”:

Articol despre  serbarea „Ziua Mamei” de la Ateneul Român,
în ziarul „Dimineaţa” din 30 mai 1928
(ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 66, f. 58v)

Ziua mamei a fost sărbătorită nu numai la Bucureşti, ci şi la Giurgiu [5], Roşiorii de Vede [6], unde membrele SONFR au reușit să antreneze interpreți, profesori, elevi, și să desfășoare serbări cu muzică (fanfare, coruri, dansuri), poezii, conferințe.

Programul serbării „Ziua Mamei” la Roşiori de Vede, din 27 mai 1928
(ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 66, f. 28)

Programul serbării „Ziua Mamei” din 9 mai 1929 la Ateneul Român
(ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 75, f. 63)

Programul serbării „Ziua Mamei” la 18 mai 1935, în Tecuci
(ANR, SANIC, fond  SONFR, dosar 1142 , f. 3)

Documentele atestă că și în România rurală, de exemplu femeile din satul Bălănoaia, județul Giurgiu, au reușit să desfășoare o serbare închinată mamei și copilului, pe 16 mai 1938 [13].

Adresa filialei Bălănoaia în care se precizează desfășurarea serbării Ziua Mamei și a copilului
(ANR, SANIC, fond SONFR, dosar 692, f. 13, manuscris)

Membrele SONFR au reușit să organizeze serbări de Ziua mamei chiar și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu în Braşov, la 5 mai 1943 [14]. De asemenea, membrele SONFR din toată ţară au pregătit concursuri, expoziţii (de exemplu, târgul de industrie casnică rurală din 1940, expoziţia de scoarţe, ţesături şi cusături româneşti din iunie 1941), bazare şi loterii (anual), colecte şi chete publice cu scop educativ, concerte religioase. Diferite serbări erau organizate anual şi în şcolile patronate de această societate, precum: serbarea datinilor, a patronului şcolii, împărţire de daruri în spitale, şezători cu profil educativ şcolar, şezători pentru răniţi.

Într-un discurs radiofonic, Alexandrina Gr. Cantacuzino sublinia din nou rolul social, educativ și național al femeii-mame: „Mama în Occident şi-a păstrat prerogativele, ea este încă mentorul familiei, nimeni nu-i discută acest drept dat de Dumnezeu. La noi, în trecut, mama, ţăranca sau domniţa a fost geniul bun al neamului. Ea ne-a păstrat fiinţa, ea, cu o duioşie fără pereche, a menţinut în vicleşugul vremurilor, vatra românească. Ea a fost într-adevăr, în toată puterea cuvântului, un suflet în acţiune şi n-a încetat a păstra aceeaşi însuşire, curaj, dibăcie, intuiţie, iubire nestrămutată de neam şi ţară, spirit de jertfă, îngăduinţă.
Pe ea o vedem în logofeteasa Văcărescu, înflăcărind pe pandurii lui Tudor Vladimirescu; pe ea o găsim în doamna Maria Brâncoveanu, crud răpusă de păgâni cu fii săi la Ţarigrad, pentru credinţa sa nestrămutată către lege şi neam; pe ea o întruchipează într-un chip atât de minunat Ilinca, soţia lui Constantin postelnicu Cantacuzino şi fiica lui Radu Şerban Basarab Voievod, care striga, când sosise ceasul răzbunării, vrăjmaşilor săi neîmpăcaţi care-i omorâseră soţul: «Iertaţi-i, iertaţi-i, nu vrem sânge pentru sânge!»
Dar cine a păstrat acestui neam, sub atâtea stăpâniri străine, dulcele său grai, care de veci ne-a unit pe toţi? Cine ne-a păstrat mândrul nostru port, decât bunica cu fuiorul, torcând neîncetat şi grăind la colţul vetrei despre craii din poveşti, despre fetele mult frumoase şi vitejii neîntrecuţi? Cine ne-a păstrat în toate colţurile unei ţări sfâşiate timp de veacuri, minunatele cusături, care sunt astăzi fala noastră? Cine alta decât ţărăncuţa noastră, cea mândră dintre toate zânele lumii?
Ceea ce caracterizează pe românca de orice treaptă socială este că ea este, înainte de toate, mamă. Mândria ei îi sunt copiii. Românul nostru, cu tovarăşa sa, răspund de obiceiul străinului care îi întreabă: «Da, domnule, sunt bogat, am 7 copii». În nici o ţară legătura dintre mamă şi fii săi nu este mai strânsă decât la noi. Legendele şi poeziile noastre cele mai duioase sunt acelea ce cântă iubirea de mamă.” [15]

Monica Negru
(nr. 3, martie 2021, anul XI)

NOTE

1. Elena Bogdan, Feminismul, Tipografia Huniade, Timişoara, 1926, p. 73, 74.
2. Alexandrina Gr. Cantacuzino, Cinsprezece ani de muncă sociala şi culturală. Discursuri, conferinţe, articole, scrisori, Tipografia Românească, Bucureşti, 1928, p. 29.
3. Alexandrina Gr. Cantacuzino, Rostul femeii în viaţa socială şi politică, Conferinţă ţinută la Asociaţia feministă din Galaţi la 6 aprilie 1926, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1927, p. 5.
4. Arhivele Naționale ale României (ANR), Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale (SANIC), fond Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR), dosar 80, f. 4.
5. Ibidem, dosar 66, f. 59.
6. Ibidem, dosar 66, f. 28.
7. Ibidem, dosar 85, f. 62, 66.
8. Ibidem, dosar 739, f. 5-6.
9. Ibidem, dosar 1142, f. 42.
10. Ibidem, dosar  97/1932-1933, f. 87.
11. Ibidem, dosar 119, f. 3.
12. Ibidem, dosar 924, f. 18.
13. Ibidem, dosar 692, f. 12 față-verso.
14. Ibidem, dosar 265, f. 33.
15. ANR, SANIC, fond familial Cantacuzino, dosar 187, f. 36-45, manuscris.