Călătoriile Smarei în scrieri și conferințe

Smaranda s-a născut la 5 septembrie 1857, la Târgoviște, fiind  primul copil din cei paisprezece ai pitarului Niţă Andronescu și ai Alexandrinei Vlădescu, sora generalului Vlădescu, mareşal în perioada domniei lui Carol I. Mama Smarandei a fost o femeie pasionată de voiaj, căci Alexandrina Andronescu a călătorit mult prin lume, vizitând muzeele din Austria, Italia, Franţa. Smaranda este descendenta marelui fabulist Grigore Alexandrescu, ea realizând ample studii asupra vieţii, activităţii şi operei sale.
Smaranda Gheorghiu (Petre Gheorghiu, căpitan de geniu a fost al doilea soț) şi-a început cariera pedagogică la Sinaia, după un timp a profesat la Ploieşti, apoi s-a transferat la Bucureşti, unde a predat la școlile: Ferdinand I, Petrache Poenaru, Sf. Silvestru. Activitatea şcolară a desfăşurat-o cu multă dragoste de elevi, iar pentru educaţia acestora, ea a tipărit poveşti şi învăţăminte morale şi educative. Experiența ei în organizarea școlilor în aer liber a fost apreciată de specialiști din țară și străinătate.

(Smaranda Gheorghiu - Maica Smara- în Mărgărita Miller-Verghy, Ecaterina Săndulescu, Evoluția scrisului feminin în România, București, Editura Bucovina, 1935, p. 199)

A participat la diverse reuniuni și congrese naționale și internaționale de educație, precum: Congresul Învățătorilor din România, al VII-lea (1911, la Târgoviște), Congresul  Educației în familie (1913, la Gand), Congresul Internațional al Școlii în aer liber, al II-lea (1931, în Belgia). Smara a susținut numeroase conferințe la  Universitatea din Milano, Odessa, Genova, Plevna, Sofia. În revista „Altiţe şi bibiluri” pe care a fondat-o în 1893, Smara vorbea de tradiţiile portului popular, ale artei torsului şi ale ţesutului, insistând pentru introducerea atelierelor în şcoli, unde elevii să efectueze lucrări practice pentru a deprinde o meserie. Smara îndruma părinţii să ţină seama de aptitudinile copilului în alegerea profesiunii lui.
Activitatea Smarandei a fost complexă și diversă: educatoare, scriitoare, jurnalistă, membră a mai multor societăți culturale ale vremii, conferențiară la nenumărate reuniuni cultural-științifice și social-politice în țară și străinătate, militantă activă în mișcarea feministă a epocii. La Arhivele Naționale se păstrează revista „Dochia”, unde a publicat și Smara. Pseudonimul Maica Smara i-a fost atribuit de amicii ei, Mihai Eminescu şi iubita acestuia, Veronica Micle, care frecventau cenaclul literar condus de Smaranda Gheorghiu, ea fiind prietenă şi confidentă a Veronicăi.

Cuprinsul revistei „Dochia”, an 1, nr. 4-5, august-septembrie 1896 și poezia Smarei, Am uitat, la p. 54

Călătoria a fost marea pasiune a Smarandei Gheorghiu, ea participând la drumeții în diverse locuri din țară, Europa și Asia. „Ca să poți aprecia la adevărata lor valoare asemenea frumuseți, trebuie să ai posibilitatea să le compari cu altele”, considera Smara. Despre aceste călătorii, Smara a scris mai multe broșuri și le-a prezentat în conferințe. A început cu călătorii în stațiunile balneare, în sate și orașe din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat și Transilvania, ajungând să cunoască numeroase zone frumoase ale țării.
În 1890 a făcut prima călătorie în afara țării, la Viena, pe traseul București-Predeal-Brașov-Budapesta-Viena. La Viena a vizitat muzee, prăvălii, parcuri și grădini, a vizionat spectacole de teatru și operă și s-a convins de necesitatea organizării anuale a unor călătorii în toată lumea.
În 1893, a călătorit în Italia, „țara muzicii, a artelor și a poeziei” [1], mai târziu a reușit să publice o broșură cu vizitele sale în Italia.

Coperta lucrării Smarei Schițe și amintiri din Italia, București, Tipografia „Speranța”, 1900

Smara a povestit despre călătoria ei cu trenul până la Viena, îmbarcarea la Triest pe o navă spre Veneția, traversarea apelor liniștite ale Golfului Venețian, din nordul Mării Adriatice: „Sub râpe înnegrite, pe coastele verzi și înflorite se răsfiră molatecă, albăstrie și lucitoare: Adriatica... Marea aici seamănă cu o vastă oglindă a cerului, aici cu șiruri de munți albiți de zăpadă, aici cu nemărginirea...” [2]. În vacanța de iarnă din acest an, a continuat drumeția prin Italia, în localitățile Udine, Treviso, Mestre, Florența, a scris despre impresiile trăite la Pompei [3], despre popasul prelungit în Roma.
În ianuarie 1895 a vizitat Parisul, începând cu universitatea Sorbona, continuând cu Pantheonul „templul cel mai important din oraș”, hoinărind prin Place de Concorde, biblioteci, muzee (Louvre), căutând scriitori francezi (poetul și astronomul Camille Flammarion). La începutul lui februarie 1895 a vizitat orașe din apropierea Parisului, palatul Versailles și Trianon. Impresiile de călătorie le-a publicat doi ani mai târziu: Paris. Schițe cu creionul, în Mosaicuri, București, 1897, pp. 113-133.
În vacanța mare a anului 1896, Smara a pornit într-o nouă călătorie spre vestul Europei: a trecut prin Transilvania, s-a oprit Budapesta, Viena, a făcut un popas la stațiunea balneară Ragaz, apoi diverse localități din Elveția.
În toamna anului 1899, la Roma, s-a desfășurat al XIV-lea Congres al Orientaliștilor, sub președinția contelui Angelo de Gubernatis, un apropiat al românilor, care a invitat o numeroasă delegație română: istoricii V. A. Urechia,  Gr. Tocilescu, C-tin Erbiceanu, reprezentați ai guvernului Ioan Kalinderu și V. Maniu, memorialistul Ioan Lucaciu, reprezentanți ai presei române Smaranda Gheorghiu și Luigi Cazzavillan ș.a. Românii au fost foarte bine primiți, prezentați în presă, astfel încât unii spuneau că „la Roma nu mai e Congresul Orientaliștilor, ci serbarea României” [4]. În secțiunea a XI-a, Smara a susținut la 11 octombrie 1899 comunicarea Târgoviște, vechea capitală a României [5], iar la 12 octombrie 1899 delegația română a organizat o festivitate la Columna lui Traian: oficialități italiene, membrii delegației, Smara în costum popular au depus o coroană de lauri din bronz la Columna lui Traian ca omagiu al poporului român. S-au ținut discursuri, iar Smara a susținut cuvântarea Mama Roma și poema ocazională La Columna lui Traian. Pentru acestei inițiative, Smara a primit de la M.S. Regele Italiei Medalia de Argint Bene merenti a instrucției publice [6].
Cucerirea regiunilor polare a suscitat interesul oamenilor din cele mai vechi timpuri, din secolul al XIX-lea fiind atestate și exploratoare femei. Astfel, istoria consemnează expediția soților Novian, Severa și Radu, care au fost primii românii ce au trecut Cercul Polar de Nord, în 1897, şi care au ajuns în insula Spitzbergen din arhipelagul Svalbard (Norvegia) [7].
Cu acest ideal al descoperirii locurilor necunoscute, Smara a pornit din București la mijlocul lunii iulie a anului 1902, pe ruta Sinaia-Bușteni-Predeal-Budapesta-Viena-Praga-Berlin, iar de aici a continuat spre nord [8]. Din Germania, a trecut pe feribot Marea Baltică în Danemarca, la Copenhaga „un paradis” [9], un oraș înfloritor, cu clădiri și monumente care îi aminteau Smarei de Florența. A fost impresionată de Universitatea și castelul Rosemborg, cu colecții de arme, porțelanuri, bijuterii și costume, apoi și-a continuat drumul cu trenul spre Suedia. „Ce splendoare!... În fața mea Sudul, pe de o parte drăgălașul Elsineur, în pacinica Danemarcă, de cealaltă parte Hälsinborg, în grațioasa Suedie, între ele apa mării se întinde ca panglică azurie, pierdută sub norii luminoși... [10] S-a plimbat apoi prin Stockholm, unde a vizitat muzeul național, teatrul, băile populare, două „restaurante feminine”, poșta, panteonul suedez, capela carolină, turnul Mosebache, de unde se putea vedea, spunea Smara, „cea mai măreață panoramă ce-și poate închipui mintea omenească” [11]: 1400 insule muntoase. A continuat călătoria cu expresul Lapland, până la Narvik, un orășel clădit pe coastele estice al Munților Scandinaviei, apoi cu vaporul spre Capul Nord, cu un peisaj grandios și pustietate dezolantă care au șocat-o: „Capul-Nord seamănă cu un zid de apărare, cu o citadelă a pământului împotriva Oceanului, cu o redută  ciuruită de obuze” [12]. A continuat spre Kristiana, trecând prin orașul Hamar, a vizitat pe marele dramaturg Henrik Ibsen.
Despre călătoria sa în Scandinavia, Smara a povestit de mai multe ori, de exemplu într-o conferință la Ateneul Român, la 6 februarie 1905, când a expus și 40 de imagini, apoi la Iași, la 4 iunie 1905, la Constanța [13].

Coperta lucrării O româncă spre Polul Nord a Smarei,
București, Tipografia ziarului „Universul”, 1932

Smara a călătorit și spre Orient, în anul 1911 a vizitat Odessa, cu vaporul a ajuns în Istanbul, apoi s-a plimbat prin Atena, Cairo, Alexandria, Tel-Aviv [14].
Smara a continuat să călătorească și în anii ’20, astfel la începutul anului 1925, a călătorit în Cehoslovacia și a povestit despre această experiență în lucrarea sa Schițe și amintiri din Cehoslovacia. A parcurs ruta București-Predeal-Brașov-Sibiu-Cluj-Baia Mare-Satu Mare-Budapesta-Bratislava-Brno-Praga. La Praga a vizitat zeci de muzee și biblioteci, fiind interesată în special de modelul educației locale, activitatea școlilor, azilelor, maternităților, instituțiilor filantropice, a remarcat larga răspândire a școlilor de meserii. La 9 februarie 1925, Smara a fost primită în audiență la Ministrul Afacerilor Externe, Edvard Beneș, iar în seara zilei de 10 februarie a fost sărbătorită printr-un banchet organizat în palatul primăriei orașului Praga. Smara a ținut trei prelegeri Despre frumusețile și bogățiile țării noastre prin care a transmis gazdelor informații culturale despre România [15]. 

Coperta lucrării Smarei Schițe și amintiri din Cehoslovacia,
București, Institutul de Arte Grafice „Convorbiri literare”, 1925

Chiar și după trecerea anilor, pasiunea pentru călătorii a rămas vie la Smara, care și-a restrâns însă drumețiile la spațiul românesc. Maica Smara a decedat la 26 ianuarie 1944, iar la ceremonia înmormântării, desfăşurată la Cimitirul Bellu, în ziua de 28 ianuarie, au participat o serie de personalităţi și numeroși prieteni.  În memoria Smarei s-a ridicat în Parcul Cişmigiu din Bucureşti un bust pe care este inscripţionat Maica Smara Educatoare a poporului, scriitoare (1857-1944).

Monica Negru
(nr. 12, decembrie 2024, anul XIV)

NOTE

1. Smara, Schițe și amintiri din Italia, București, Tipografia „Speranței”, 1900, p. 9.
2. Ibidem.
3. Ibidem, pp. 27-32.
4. Ibidem, p. 47.
5. Smara a prezentat acest studiu în conferința din 17 decembrie 1898, la Ateneul Român și a publicat o broșură, Schițe din Târgoviște, București, Tipografia „Gazetei Țăranului”, 1899.
6. Smara, Schițe și amintiri din Italia, p. 60; „Adevărul”, An XIII, nr. 3750, 4 ianuarie 1900, p. 2.
7. Radu Novian, Școala și Biserica în Norvegia, ediția a II-a, București, Atelierele  grafice I. V. Socecu, 1904.
8. Smara, O româncă spre Polul Nord, București, Tipografia ziarului „Universul”, 1932, p. 6.
9. Ibidem, p. 10.
10. Ibidem, p. 17.
11. Ibidem, p. 28.
12. Smara, Conferinte și discursuri, București, Editura ziarului „Universul”, 1905, p. 364.
13. Petre Gheorghe Bîrlea, O româncă spre Polul Nord – Pe urmele Smarandei Gheorghiu, București, Editura Sport-Turism, 1888, p. 119.
14. Ibidem, pp. 162-170.
15. Ibidem, p. 160.