Claudiu Isopescu, o viață de om în slujba ateneului roman

Dacă în primul articol ne-am reamintit sau poate că am luat la cunoștință cine a fost Claudiu Isopescu, în acesta de față vom rememora ce a făcut profesorul bucovinean la început de veac XX, timp de circa 30 de ani, în oraşul de la care am moştenit cu orgoliul numele.

La recomandarea lui Nicolae Iorga şi a lui Ramiro Ortiz, Claudiu Isopescu devine bursier al Şcolii Române de la Roma între 1924-1926, în revistele căreia debutează. Din1925, la propunerea lui Nicolae Iorga, el devine lector de limbă şi literatură română la Universitatea din Roma, unde va lucra pînă la sfârşitul vieţii (conferenţiar din 1929, profesor titular din 1936).
La Universitatea din Roma el a fost primul care a predat limba română: „Eu n-am găsit nicio tradiţie pentru cultura noastră aici, a trebuit să înfiinţez învăţământul de româneşte, aici la Roma unde nu existase înainte”. [1]. 

Astfel  Claudiu Isopescu a reuşit exact ceea ce Tagliavini doar încercase, şi anume să fie autorizat „prin votul unanim al Consiliului Facultăţii de litere din 21 ianuarie 1926” de către prof. Del Vecchio, rectorul Universităţii in Roma, prin adresa nr. 5865/926, să ţină un curs de limbă şi literatură română în faţa unui auditoriu numeros.
Prin cererea nr. 65008/12. NOV. 1925[2],Claudiu Isopescu solicită autorizaţia de a desfăşura lecţii de limba română la Facultatea de Litere a Universităţii „La Sapienza” și primește un răspuns favorabil.
„În urma votului unanim al Consiliului Facultăţii de Litere din 21 ianuarie 1926, Dl. Prof. Del Vecchio, rector al Universităţii din Roma, m-a autorizat cu adresa nr. 5865/926 să ţin un curs de limba şi literatura română în faţa unui auditoriu numeros.”

Întrucât se afla deja la finalul primului semestru, prin adresa nr. 05858/11 MAR.1926, Isopescu solicită o amânare şi reconfimarea autorizaţiei pentru anul 1926/7 și primeşte un răspuns favorabil.
Prin scrisoare, datată 26-6-26, prof. Isopescu mulţumeşte autorităţilor şi, cu reconfirmarea totalei sale disponibilități, se pregătește pentru primul curs care avea să dea naștere unei frumoase tradiții continuată în prezent de Angela Tarantino, fostă studentă a atenului roman și actualmente profesor asociat, titulară a cursului de limbă și literatură română.

Așadar prima lecţie de limba română este anunţată „urbi et orbi” şi va avea un succes extraordinar.

„Inaugurare curs de limba română, miercuri la orele 18.00, sala nr. 20. Tema: Poezia populară românească. Celelalte cursuri vor avea loc în zilele de luni, miercuri şi vineri, la orele 18.00.”
şi
„Inaugurarea cursului de limbă română în Ateneul Roman. Miercuri data de 15 a.c. la orele 18.00, în sala nr. 20 a Universităţii va avea loc inaugurarea primului curs de limba română, care se va desfăşura în Ateneul Roman. Prof. Claudio Isopescu va susţine tema: „La poesia popolare romena”

Inaugurarea cursului a fost un adevărat succes, diplomatic în primul rând, esenţial pentru acordurile ştiinţifice care stăteau la baza convenţiilor culturale dintre România şi Italia. Despre acest eveniment au scris aproape toate ziarele din Roma, multe publicaţii din provincie, precum şi ziarele [3] din ţară.
Orgolios și fericit de entuziasmul studenților italieni pentru cultura română, tânărul profesor bucovinean prezintă rezultatele primilor doi ani de activitate într-o scrisoare datată 17 octombrie 1928 și adresată Rectorului Federico Millosevich., prin intermdeiul căreia aflăm că în mai puţin de doi ani a desfășurat 116 lecţii şi, de asemenea, că studenţii săi, foarte interesați de cultura română, participau cu seriozitate alături de profesorul lor la promovarea acesteia în Italia prin intermediul traducerilor pe care le efectuau sau al cercetărilor desfăşurate în cadrul elaborării tezelor de licenţă.

În anul 1929, solicită şi primeşte un răspuns favorabil, în urma căruia i se conferă „recunoaşterea oficială de a preda Limba şi Literatura română, cu titlu gratuit, care îi este conferită în fiecare an la propunerea Facultăţii de Litere şi Filosofie, aprobată de Senatul Universitar şi de Consiliul de Administraţie”  până în anul 1936.
Recunoaşterea Catedrei de limba română de la Roma s-a făcut printr-un acord bilateral cu valoare juridică. Conform informaţiilor din textul acestuia, profesorul Isopescu, care ţinea încă din 1926 un curs de limba şi literatura română la Universitatea din Roma, a fost numit profesor titular la 29 octombrie 1936, după ce în prelabil se semnase la Roma, la 28 aprilie 1936,această Convenţie între Italia şi România privind nominalizarea profesorului Claudiu Isopescu ca titular al catedrei de limbă şi literatură română pe lângă Universitatea din Roma.
În şedinţele din 2 decembrie şi 18 decembrie 1936, Camera Deputaţilor şi Senatul italian aprobă Decretul-Lege privind numirea lui Claudiu Isopescu ca titular al catedrei de limba şi literatura română.
Prin această convenţie catedra de la Roma dobândeşte un statut similar cu catedra de limbă italiană şi literatura italiană, ocupată de profesorul Augusto Garsia de la Universitatea din Iaşi.

Nicoleta Silvia Ioana
(nr. 1, ianuarie 2022, anul XII)

NOTE

1. Claudiu Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine del Cinquecento, I, “Diplomatarium italicum”, I, 1925, pp. 378-505.

2.         „ Domnule Rector,
Subsemnatul, având în vedere reorientarea culturii române către spiritul pur latin al frumoasei limbi italiene, care se predă pe pământul, care îşi trage frumosul nume de la Roma, în toate cele patru universităţi (Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi), în Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, în multe şcoli şi institute comerciale, precum şi anumite licee militare, şi având în vedere că în Italia nu s-au desfăşurat până acum lecţii de limba română (catedre sau cel puţin lectorate de limba română există numai în Anglia, Franţa, Germania, Ungaria, Cehoslavacia şi Polonia), are onoarea de a cere autorizaţia de a ţine, în cadrul Facultăţii de Litere, lecţii de limbă română, în speranţa de a trezi în sufletul noii generaţii italiene un mai mare interes pentru România, ţară asupra căreia Italia şi-a exercitat influenţa sa intelectuală şi economică.
Subsemnatul a absolvit examenul de bacalaureat (iulie1912), la profilul limbi clasico-moderne de la Liceul din Suceava, a terminat studiile sale academice la Universitatea din Bucureşti, obţinând în iulie 1919 diploma de licenţă cu „magna cum laude” şi în data de 19 octombrie 1919, a fost declarat profesor „extraordinar” de limbi moderne în  Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. În iunie 1920 a susţinut şi a trecut examenul de stat, în urma căruia a fost numit cu data de 1 septembrie 1920, profesor titular de limbi moderne în Liceele Matei Basarab şi Gheorghe Şincai din Bucureşti. În timpul anului universitar 1922/23 a fost asistent la catedra de limbă şi corespondenţă italiană din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. În anul 1924, Facultatea de Litere din Cernăuţi îl invită, în urma participării cu lucrarea în manuscris, Dante e lo spirito filosofico (încă netipărită), în calitate de asociat al Şcolii Române din Roma pentru o perioadă de doi anii.
Subsemnatul a publicat în ziare şi reviste româneşti articole referitoare la cultura italiană şi la pirandelialism (Junimea literară, 1925, 1-3, pp.15-23) şi la Edmondo De Amicis (Junimea literară, 1925, 5-7, pp.161-172). În Italia a publicat articole despre raporturile intelectuale italo-române, în ziarele „Il Popolo d’Italia” şi „La Rivolta Ideale” şi în revista „Leonardo”(mai 1925); în revista „La Vita Italiana” următoarele articole: I Romeni al di là del Dniester (XIII, pp. 15-22) şi La Fondazione culturale romena „Principele Carol” (XII, pp.170-173). A publicat apoi o lucrare intitulată Alcuni documenti inediti della fine del Cinquecento în „Ephemeris Daco-romana”, II, Roma, Libreria di Scienze e lettere, 1924, pp. 460-500. Peste puţin timp va vedea lumina tiparului lucrarea Documenti inediti riguardanti la storia dei romeni (mai-decembrie 1595) de aproximativ 300 pagini. Până la sfârşitul acestui an va publica alte două lucrări despre documente inedite deja copiate (60 pagini doar documentele). A cules, de altfel, un bogat material tipărit, în latină şi în italiană, pentru lucrarea Riflessi di storia romena nel Cinquecento e nel Seicento in Italia, care însă nu poate fi finalizată la Roma, din cauza lipsei studiilor necesare publicate în română.

 Subsemnatul este la dispoziţia Rectorului pentru a documenta la cerere toate aceste informaţii.
Roma, 10 noiembrie 1925,
Cu cele mai distinse salutări,
al dstră devotat- Claudio Isopescu,
Piazza Risorgimento 14, I”