Fra Angelico, artistul care picta icoanele Maicii Domnului plângând

„Și printre cei serafici, Beato Angelico a fost simbolul întrupării unei picturi, ale cărei scene, precum viziuni sau apariții suave, apar desprinzându-se nu de viața reală, ci din fundaluri aurii, cu razele luminoase ale unui soare în mijlocul unei impresionante bolți albastre. Imaginile Maicii Domnului pe care le-a creat au o candoare fără egal, iar grația și caracterul diafan al corurilor sale de îngeri dezvăluie o simplitate copilărească fără egal." [1]

Giovanni da Fiesole, pe numele său Guido di Pietro (Vicchio în Mugello, cca. 1395 - Roma, 18 februarie 1455) şi cunoscut ca Beato Angelico sau Fra' Angelico [2], a fost un mare pictor italian. Beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea la 3 octombrie 1982 (chiar dacă fusese numit „Beato” imediat după moarte, atât pentru „emoționanta religiozitate a tuturor operelor sale, cât și pentru umanitatea și smerenia sa”), a primit adjectivul „Angelico” [3] de la Fra Domenico da Corella, de la Cristoforo Landino și de la Giorgio Vasari în cartea Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori și arhitecți. Frate dominican, a încercat să unească noile principii renascentiste, precum realizarea perspectivei și atenția asupra figurii umane, cu vechile valori medievale, precum funcția didactică a artei și valoarea mistică a luminii. [4]
Nu se știu prea multe despre familia lui Guido di Pietro: el era fiul lui Pietro și fratele mai mic, Benedetto, a devenit frate ca și el. A studiat arta picturii la Florența, la școala lui Lorenzo Monaco și Gherardo Starnina, de la care a învățat cum să folosească culori strălucitoare și nenaturale și o lumină foarte puternică, ce au dat un caracter mistic scenelor sacre. În unele documente din 1418 artistul este amintit ca „Guido al lui Pietro, pictorul”. Arta miniaturii manuscrise din acea vreme l-a ajutat foarte mult să compună figuri minuscule perfecte, folosind adesea pigmenți scumpi (cum ar fi albastru de lapis lazuli și frunze de aur).
În acel an, înainte de a deveni frate dominican, a pictat o icoană de altar (acum pierdută) pentru capela Gherardini din biserica Sfântul Ștefan (San Stefano al Ponte) din Florența. Ordinul dominican cerea respectarea regulii impuse de sfânt, adică a sărăciei absolute și a ascezei. După ce a pictat o cruce pentru Spitalul Sfânta Maria Nouă (Santa Maria Nuova), Guido a fost cunoscut sub numele de „frate Giovanni de 'frati di San Domenico di Fiesole”, un frate predicator.
Din primele sale picturi fac parte un Sfânt Ieronim (San Girolamo) cu influențe ale lui Masaccio și Tripticul Sfântului mucenic Petru (Trittico di San Pietro Martire), de la mănăstirea maicilor San Pietro Martire din Florența. Învățând inovațiile artistice de la Gentile da Fabriano și de la Masaccio, a reușit să-și creeze propriul stil, cu multe ornamente, detalii prețioase și cu figuri elegante și alungite ca în arta gotică târzie. Din această perioadă datează o Fecioară cu Pruncul (Madonna col Bambino), de la Muzeul Național San Marco, și o Fecioară cu Pruncul şi cu doisprezece îngeri (Madonna col Bambino e dodici angeli) de la Städelsches Kunstinstitut din Frankfurt pe Main.

Beato Angelico şi Lorenzo di Credi, Maica Domnului în tron cu Pruncul Iisus, îngeri și sfinți
(Madonna in trono col Bambino, angeli e santi), 1424-1501, tempera pe lemn, San Domenico, Fiesole

Între anii 1429-1440 era înregistrat la mănăstirea San Domenico din Fiesole ca „frate Johannes Petri de Muscello”. Aici a lucrat trei panouri pentru altarele bisericii Sfântul Dominic (San Domenico) (așa-numita Icoana de altar de la Fiesole (Pala di Fiesole), una dintre primele sale lucrări).

Beato Angelico, Detaliu din Icoana de altar din Fiesole (Pala di Fiesole)
(1424-1425 circa), Fiesole, Chiesa di San Domenico
(operă considerată a fi prima cunoscută a lui Beato Angelico)

Din anul 1430 s-a dedicat celebrelor Bune Vestiri (Annunciazioni) pictate pe lemn. Prima, Buna Vestire astăzi la Prado, destinată bisericii Sfântului Domininc (San Domenico) din Fiesole, prezintă în stil gotic târziu, dar și renascentist, cele cinci povestiri despre Fecioara Maria din predelă, în care Angelico folosește lumina diafană pentru prima dată, pentru a exalta culorile. Buna Vestire cu arhanghelul Gavriil, care o anunță pe maica Domnului că îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, era o temă mult tratată în pictura florentină.

Beato Angelico, Buna Vestire (Annunciazione), 1433-1435, tempera pe lemn, 154-194 cm,
Muzeul Prado, Madrid

Fra Angelico a adus câteva noutăți în compoziție și culori: Maica Domnului stând într-o logie într-o grădină împrejmuită (hortus clausus, simbol al virginității sale), cu figurile lui Adam și Eva simbolizând primii păcătoși care vor fi mântuiți de Iisus, și cu numele de „Eva” transformat în „Ave”, care va deveni salutul sfințit pentru viitoarea Maică a tuturor creștinilor. Celelalte două icoane mari de altar sunt: Buna Vestire de la Sfântul Ioan Valdarno (San Giovanni Valdarno) și Buna Vestire de la Cortona (Annunciazione di Cortona). Alte lucrări pictate între 1431 și 1433 se află în panoul mare al Judecății de Apoi (Giudizio universale), Coborârea de pe Cruce (Deposizione) pentru Icoana (Palla) Strozzi din Sacristia Sfintei Treimi și mica Dare a numelui de Botezătorul (Imposizione del nome al Battista), unde regulile de perspectivă sunt strict respectate. De asemenea, minunate sunt Încoronarea Fecioarei (Incoronazione della Vergine) (de la Uffizi) și cea de la Luvru.

Beato Angelico, Încoronarea Fecioarei (Incoronazione della Vergine),
tempera pe lemn, 112x114 cm, 1432, Galeriile Uffizi, Florenţa

În 1438, frații dominicani s-au mutat de la San Domenico din Fiesole la San Marco din Florența și, după un an, Angelico a terminat fresca bisericii Fecioara cu Pruncul cu Sfinții Dominic și Petru Mucenic (Madonna col Bambino e i Santi Domenico e Pietro Martire) şi cu Icoana de altar de la San Marco (Pala di San Marco).

Beato Angelico, Schimbarea la față (Trasfigurazione), 1438-1440, frescă, 89x159 cm,
Muzeul Național San Marco, Florența

Trăind în perioada extraordinară de înălțare artistică sub patronajul familiei de’ Medici, care a culminat cu Conciliul de la Florența din 1439, Angelico a contribuit la crearea marilor opere ale mănăstirii San Marco. Sub îndrumarea lui Michelozzo, pereții albi ai mănăstirii au fost acoperiți cu frumoase picturi: Icoana Sfântului Marcu (Pala di San Marco) de la altarul principal, patru lunete și o Răstignire (Crocifissione) (în curtea mănăstirii), în refectoriu o altă Răstignire, iar în sala de adunare a călugărilor o Răstignirea cu sfinții (Crocifissione con i santi); chiliile erau decorate cu alte fresce: Buna Vestire, Răstignirea cu Sfântul Dominic și Maica Domnului a Umbrelor (Annunciazione, Crocifissione con San Domenico e Madonna delle Ombre). Fiecare celulă a fraților trebuia să aibă o frescă cu un episod preluat din Noul Testament sau o Răstignire.

Beato Angelico, Răstignirea (Crucificarea) din curtea mănăstirii San Marco, 1442,
frescă, 340-155 cm, Muzeul Național San Marco, Florența

S-au scris multe despre aceste lucrări, dacă au fost toate pictate de Angelico, dar astăzi, având în vedere timpul necesar pentru a termina o astfel de lucrare, unii critici tind să îi atribuie artistului mai puține fresce, în timp ce alții consideră că acestea au fost pictate în stilul său de către discipoli, precum Benozzo Gozzoli. Admirabil exemplu de artă renascentistă, aceste fresce sunt și cele mai faimoase și iubite de Fra Angelico. Rezultat al maturității expresive a artistului, acestea exprimă faptele evanghelice care pot fi bine înțelese deoarece sunt legate de puținele figuri diafane, pe unele fundaluri pustii cu arhitecturi pline de lumină și spațiu. Sfinții dominicani apar adesea în scene ca martori.

Beato Angelico, Coborârea de pe Cruce (Deposizione dalla Croce),
tempera pe lemn, 176x185 cm, 1432-1434, Muzeul Național San Marco, Florența

Lumina din picturile lui Angelico este metafizică: „Mai mult, dacă (așa cum spunea Brunelleschi) spațiul este o formă geometrică și lumina divină (cum a spus Sfântul Toma din Aquino) umple spațiul, cum se poate nega că forma geometrică este forma luminii?” [5]
În a doua jumătate a anului 1445, Angelico a fost chemat la Roma de papa Eugen al IV-lea, care îi cunoștea opera de la San Marco, pentru că trăise nouă ani la Florența. În Capela Niccolina trei pereți au fost apoi acoperiți cu Povestirile despre protomartirii Stefano și Lorenzo, bolta cu Evangheliștii, iar laturile bolții cu Părinții Bisericii.

Beato Angelico, Consacrarea ca diacon a Sfântului Lorenzo
(Consacrazione di San Lorenzo come diacono),
1447-1448, frescă, Capela Niccolina, Vatican, Roma

La Roma artistul a rămas din 1446 până în 1449 pentru a picta în frescă Povestirile despre Hristos în Capela del Sacramento, din mănăstirea Santa Maria sopra Minerva. În 1447 s-a dus împreună cu alți pictori, cu acordul papei, la Orvieto, pentru a lucra la bolta capelei Sfântului Brizio din Catedrală și în câteva luni a terminat și două pandantive cu Hristos Judecătorul și Profeții (Cristo Giudice e Profeti).

Beato Angelico, Hristos Judecător (Cristo Giudice), 1447, frescă,
Capela Sfântului Brizio (Cappella di San Brizio), Orvieto

Întors la Roma, artistul a decorat Capela Niccolina și a început decorarea biroului papei Niccolò al V-lea, sală din păcate distrusă în timpul unei extinderi a clădirii. După această lucrare, la care a contribuit și Benozzo Gozzoli, asistentul principal al maestrului, care trebuia să se întoarcă la Orvieto, Angelico a revenit la Florența. Era în anul 1450. În Toscana a fost numit prior la San Domenico di Fiesole, în locul fratelui său decedat, și primele lucrări pictate au fost frescele din mănăstirea San Marco: Buna Vestire din coridorul de Nord (Annunciazione del corridoio Nord)și Maica Domnului Protectoare (Madonna delle Ombre) și, poate, chiar și Încoronarea Fecioarei (Incoronazione della Vergine) de laLuvru și Icoana de altar (Pala di Bosco ai Frati), comandată de Cosimo de' Medici. Datarea Dulapului Argintăriei (Armadio degli Argenti) nu este sigură, deoarece are și Buna Vestire și Nașterea Domnului printre tăblițe. Nu se cunoaște exact când a fost pictat Dulapul Argintăriei (Armadio degli Argenti), care conține printre tăblițe și o Bună Vestire (Annunciazione) și Nașterea Domnului (Natività).

Beato Angelico, Dulapul Argintăriei (Armadio degli Argenti), 1451-1453,
tempera pe lemn, primul panou, Muzeul Național San Marco, Florența

Chemat în 1454 pentru a aprecia frescele din Palatul Magistraților (Palazzo dei Priori) de la Perugia împreună cu Filippo Lippi și cu Domenico Veneziano (cei trei mari pictori florentini erau foarte admirați la acea vreme), Fra Angelico a creat tabloul oval Adorația Magilor (Adorazione dei Magi), care a fost completat apoi de Filippo Lippi. Cu un an sau doi mai devreme, artistul s-a dus a doua oară la Roma, pentru a picta alte lucrări în Santa Maria sopra Minerva, un ciclu cu povestiri despre viața Sfântului Dominic (lucrare pierdută, dar care este menționată în manuscrise). Fra Giovanni l'Angelico a murit la Roma la 18 februarie 1455, cu puțin timp înainte de moartea patronului său, Papa Nicolae al V-lea, și a fost înmormântat în biserica Minerva, unde lucrase atât de mult.

Mormântul lui Beato Angelico, biserica Sfânta Maria deasupra Minervei (Santa Maria sopra Minerva), Roma

Două epitafe au fost scrise pe piatra funerară a mormântului său, care se află lângă altarul principal, probabil de Lorenzo Valla. Primul, pierdut, conținea aceste cuvinte:

„Gloria, oglinda, podoaba pictorilor, Giovanni il Fiorentino se odihnește în acest loc. Religios, a fost un călugăr al ordinului Sfântului Dominic, el însuși un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Ucenicii săi plâng moartea unui atât de mare învățător, pentru că cine va mai găsi un penel ca al lui? Patria și ordinul său regretă dispariția unui distins pictor, care nu a avut egali în arta sa.”

Al doilea epigraf, pe piatra funerară de marmură, unde este reprezentat pictorul în costum dominican, spune:

„Aici se odihnește venerabilul pictor Fra Giovanni din Ordinul Predicatorilor. Să nu fiu lăudat pentru că am părut un alt Apelle [6], ci pentru că ți-am dat toate bogățiile mele, o, Hristoase, ție. Pentru unii operele supraviețuiesc pe pământ, pentru alții în cer. orașul Florența m-a născut pe mine, Giovanni.”

Arta sa a fost urmată de Benozzo Gozzoli și de Filippo Lippi (prietenul său), de Pietro della Francesca și de Melozzo di Forlì, care au învățat de la el modul de a trata lumina. Citat după moartea sa în De Vita et Obitu B. Mariae [7], cartea dominicanului Domenico da Corella ca: Angelicus pictor [...] Johannes, nu Jotto, nu Cimabove minor, artistul a fost luat ca model de adepții lui Savonarola, pentru superioritatea sa datorată religiozității sale. Giovanni Santi i-a pus numele într-o poezie alături de cel al altor artiști: Pisanello, Gentile da Fabriano, Filippo Lippi, Pesellino [8] și Domenico Veneziano, în timp ce Leandro Alberti i-a dedicat tot atâtea pagini laudative într-un volum publicat în 1517, din care Giorgio Vasari s-a inspirat în scrierea biografiei sale în lucrarea Viețile (le Vite) din 1550.
În secolul al XIX-lea, viața spirituală a lui Fra Angelico, devenită romantică și legendară, s-a răspândit în toată Europa. În 1955, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la moartea sa, „trupul său a fost exhumat și a început recunoașterea canonică a moaștelor. Cu motto-ul propriu Qui res Christi gerit din 3 octombrie 1982 [9], Papa Ioan Paul al II-lea i-a acordat prin indulgență ordinului dominican dreptul de sărbătorire a Liturghiei și a slujbei în cinstea lui Angelico [10] și sâmbătă, 18 februarie 1984, în Santa Maria sopra Minerva, Fericitul (il Beato) a fost proclamat Patron pe lângă Dumnezeu al artiștilor, în special al pictorilor. [11]

Otilia Doroteea Borcia
(nr. 10, octombrie 2021, anul XI)

NOTE

1. George Lăzărescu, Italia – Cultura e civiltà, Pro Universitaria, Bucureşti, 2007, p. 103
2. Fericitul (Beato), Fratele, Călugărul (Fra), nota trad.
3. angelic, precum un înger, nota trad.
4. mai mulți filosofi și teologi scolastici medievali dezvoltaseră o „teologie a luminii”.
5. Giulio Carlo Argan, Istoria artei italiene, Sansoni, Florența, 1977, p.146. Mulți filozofi și teologi ai scolasticii medievale se ocupaseră de motivul „metafizicii luminii”, legat de conceptul de Lumină transcendentă, Lumină eternă și divină; printre ei, pe lângă Sfântul Toma de Aquino, și Sfântul Bonaventura și Roberto Grossatesta.
6. Fiul lui Apolo
7. Viața și moartea Sfintei Maria
8. Francesco di Stefano
9. Cine poartă umanitatea lui Hristos – scrisoarea apostolică dată de propriul eveniment, pe w2.vatican.va.
10. Qui res Christi gerit - Littera apostolica motu proprio data, su w2.vatican.va. URL consultato l'8 novembre 2015.
11. Prima masă votivă în timpul căreia Beato Angelico este proclamat hram al artiștilor, pe w2.vatican.va. Adus la 8 noiembrie 2015.
12. Fratele Angelic și vremea sa (Fra Angelico e il suo tempo), studiu critic îngrijit de Giulio Carlo Argan, Fabbri Skira, Italia, 1965, pag. 10.



BIBLIOGRAFIA

George Lăzărescu, Italia – Cultura e civiltà, Pro Universitaria, Bucureşti, 2007
Stefano Orlandi, Beato Angelico, Firenze, 1964
Giulio Carlo Argan, Storia dell'arte italiana, Sansoni, Firenze, 1977
Giorgio Vasari, Le vite de' più eccellenti pittori, scultori e architetti, Newton Compton Editori, 1997
Giorgio Bonsanti, Beato Angelico. Catalogo completo, "Biblioteca d'arte", Octavo-Franco Cantini, Firenze 1998
Luciano Berti, Beato Angelico, "I maestri del Colore", Fabbri Editori, 1964