Botezul lui Iisus Hristos în câteva picturi italiene din secolele XIV-XVII

IIsus Hristos: „Oricine crede și se botează va fi mântuit, dar cine nu crede va fi osândit”. [1]

Botezul Mântuitorului în Iordan conform evangheliștilor

Conform Evangheliei și tradiției creștine, în jurul vârstei de treizeci de ani [2], Iisus a părăsit casa familiei sale din Nazaret, unde crescuse „în înțelepciune și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”, pentru a-și începe „viața publică”. Primul act al acesteia este tocmai Botezul în Iordan prin lucrarea lui Ioan Botezătorul, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, văr al lui Iisus, așa cum este povestit de Marcu și de ceilalți doi evangheliști (Matei și Luca):
Marcu [3]: „În acele zile Iisus a venit din Nazaret din Galileea și a fost botezat în Iordan de Ioan. Și, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul coborând asupra lui ca un porumbel. Și s-a auzit o voce din cer: «Tu ești Fiul meu iubit, în care am binevoit»”.
Toate relatările evangheliștilor concordă asupra multor detalii ale acestui episod, prezentat ca o recunoaștere a naturii divine a lui Hristos, de Fiu al lui Dumnezeu. Potrivit Bibliei, după Botez, Iisus s-a umplut de Duh Sfânt, a părăsit Iordanul și a fost purtat de acest Duh în deșert, unde a stat retras timp de patruzeci de zile în meditație, înainte de a-și începe viața publică în Galileea. [4] De atunci, acest rit sacramental (primul dintre cele șapte), care constă în afundarea sau în stropirea cu apă în Biserica Apuseană și în scufundarea în apă, în Biserica Răsăriteană a creștinilor, este însoțită de formula trinitară: „Te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” pronunțată de preot când îl creștinează pe copilul sau adultul care va fi iertat de păcatul originar al omului. Odată cu ceremonia de botez, este dat și numele noilor credincioși. În Occident, botezul din primele secole a reprezentat înregistrarea oficială a nașterilor copiilor în arhivele parohiale. Abandonată mai târziu, această practică a fost reluată în secolul al XV-lea, devenind lege după Conciliul de la Trento. [5]

Botezul lui Iisus în iconografia creștină

În iconografia creștină, Botezul lui Iisus în râul Iordan a fost tratat în toate artele și, de asemenea, în mai multe filme despre viața lui Hristos. În artele figurative și mai ales în pictură a fost un subiect preferat de artiștii din toate timpurile, care l-au prezentat în diferite stiluri și maniere, figurile lui Iisus și ale Sfântului Ioan Botezătorul fiind singure sau având alături îngeri, sfinți sau alte personaje, iar scena petrecându-se în aer liber. Inițial, Iisus a fost descris scufundat în apă, pe jumătate gol, cu Ioan Botezătorul turnându-I apă pe cap.

Giotto

Giotto, Botezul lui Cristos (Il Battesimo di Cristo), 1303-1305, frescă, 200x185 cm,
Padova, Capela Scrovegni

Fresca lui Giotto [6] reprezentând Botezul lui Hristos face parte din ciclul Capelei Scrovegni din Padova. Scena este inclusă în Viața lui Iisus din registrul central superior, pe peretele din stânga, spre altar. Mântuitorul, în centrul scenei, cu trupul pe jumătate în apele Iordanului, primește botezul de la Ioan Botezătorul care se află pe o stâncă. În spatele lui, un sfânt în vârstă și un tânăr fără aureolă așteaptă să fie botezați. De cealaltă parte, patru îngeri țin hainele lui Hristos, gata să Îl acopere când iese din apă. Deasupra, într-o explozie de lumină, Dumnezeu Tatăl, cu o carte în mâna stângă, se pregătește să Îl binecuvânteze pe Fiul Său cu mâna dreaptă. Stâncile din fundal, în formă de „V”, lasă un spațiu favorabil deschis pentru a atrage atenția privitorului spre punctul central al scenei. Pentru claritate, chipurile lui Hristos și ale Botezătorului sunt izbitoare, precum și cele ale celor doi ucenici din spatele Lui. Apa care Îl acoperă doar pe Hristos și nu și pe ceilalți prezenți este un element stilistic al tradiției iconografice medievale, pentru a nu Îl arăta pe Iisus complet gol. Armonia cromatică (albastrul cerului în centrul culorilor delicate ale hainelor și prosoapelor, încadrate între stâncile de culori deschise) sunt elementele care impresionează privitorii ca în toate picturile lui Giotto. „Importanța lui Giotto, în artă, nu doar în cea gotică, este comparată, pentru crearea marilor structuri culturale ale lumii occidentale, cu cea a lui Dante Alighieri pentru literatură”. [7]

PIERO DELLA FRANCESCA

Piero della Francesca, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo), 1445,
tempera pe lemn, 167x116 cm, National Gallery, Londra

Cunoașterea aprofundată a artei florentine din primele decenii ale secolului al XV-lea - „ordinea compozițională limpede și riguroasă, luminozitatea deosebită a culorilor, structurile spațiale clare ale operelor lui Beato Angelico și Domenico Veneziano” [8] – au făcut din Piero della Francesca unul dintre cei mai mari reprezentanți ai artei umaniste și pre-renascentiste. Abația camaldoleză Sansepolcro, orașul natal și reședința pictorului, a comandat artistului scena de botez a Mântuitorului pentru icoana de la altar. În forma unui dreptunghi, cu un semicerc suprapus peste operă, pictorul a dorit să-i confere în acest fel o structură geometrică foarte precisă și proporțională. Compoziția scenei este perfect echilibrată, cu figurile inserate simetric. De exemplu, un copac îi corespunde Sfântului Ioan Botezătorul, iar celor trei figuri înaripate, un om care se pregătește să intre în apă. În centru se află Hristos, cu picioarele scufundate în Iordan și Sfântul Ioan Botezătorul care Îl botează în timp ce în dreapta lui există un copac (poate un simbol al noii vieți creștine) în spatele căruia sunt trei îngeri care se țin de mână (simbol al Sfintei Treimi [9]). Porumbelul, emblema Duhului Sfânt, zboară deasupra Fiului lui Dumnezeu. Copacul este un nuc, ce amintește legenda despre întemeierea orașului Sansepolcro. Acesta și un om care se pregătește să fie botezat pot fi văzuți în fundal. [10]



ANDREA DEL VERROCCHIO, LEONARDO DA VINCI

Andrea del Verrocchio, Leonardo da Vinci şi alții, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo),
1475-1478, ulei şi tempera pe lemn, 177x151 cm, Galleria Uffizi, Florenţa

Andrea di Francesco di Cione, cunoscut sub numele de Verrocchio, sculptor și pictor celebru, al cărui atelier a fost cel mai important din Florența, a creat (în colaborare cu Leonardo da Vinci și cu alți doi asistenți, conform tradiției vremii), câteva picturi, dintre care cea mai faimoasă este Botezul lui Hristos. Despre opera creată pentru mănăstirea din Vallombrosa de la San Salvi [11] povestește Vasari în marea sa carte [12]: Verrocchio este autorul compoziției și al figurilor lui Hristos și Sfântului Ioan, ale căror mâini au fost pictate, în schimb, împreună cu cele ale lui Dumnezeu, cu porumbelul și cu palmierul, de un pictor mediocru. Lui Botticelli i se datorează probabil îngerul orientat spre stânga, în timp ce lui Leonardo, îngerul în profil, fundalul peisajului și atmosfera scenei, recunoscute de primii istorici, inclusiv de Vasari, ca elemente de mare noutate artistică. Acesta a afirmat că Verrocchio, după ce a văzut îngerul lui Leonardo, s-a descurajat într-atât încât nu a mai vrut să picteze niciodată. [13]

Îngerul lui Leonardo: Detaliu

Leonardo a pictat chipul dulce al îngerului în profil, în „stilul său caracteristic de „sfumato” („nuanțat”), dar și „vălurile transparente de ulei care au unificat planurile peisajului în profunzime și au îndulcit trupul lui Hristos”. Al său este și peisajul voalat din stânga. Dacă stilul lui Verrocchio se caracterizează prin linearitate și contururi ascuțite care investighează anatomii și expresii, cel al discipolilor săi, Leonardo și Botticelli, este plin de delicatețe și de naturalism. Precizia detaliilor derivă din influența picturii flamande și din practicarea aurăriei. [14] Lucrarea are o compoziție triunghiulară, în partea de sus fiind vasul cu apă în mâna Sfântului Ioan Botezătorul, iar la bază linia care unește picioarele lui și ale lui Hristos cu cele ale îngerului îngenuncheat. În centru, figura lui Hristos conferă scenei și o „mișcare de rotație”, accentuată de poziția îngerilor din stânga și a lui Ioan Botezătorul din dreapta. De sus, mâinile lui Dumnezeu Tatăl trimit Porumbelul Duhului Sfânt înconjurat de raze divine. Peisajul din fundal este deschis spre o vale largă traversată de un râu și de stânci abrupte. Cele două păsări zburătoare reprezintă un contrast puternic, porumbelul alb (Duhul Sfânt, forța binelui) și o pasăre de pradă neagră (forța răului).



GIOVANNI BELLINI

Giovanni Bellini, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo), 1500-1502,
tempera pe lemn, 400x263 cm, Vicenza, Biserica Sfintei Coroane (Chiesa di Santa Corona)

Născut într-o familie de renumiți pictori venețieni, Giovanni Bellini și-a început activitatea în atelierul tatălui său Jacopo, lucrând alături de fratele său, Gentile. În primele picturi (anterioare anului 1460 și în cele apropiate de maniera tatălui său), energică definire grafică – influența lui Mantenga (care picta atunci la Padova) – „este mută într-o reprezentare a relației emoționale intime dintre figuri și peisajul vast”, dominat de un sentiment de „tăcere religioasă”. Botezul lui Hristos [15] se numără printre primele sale lucrări și arată o așezare liniștită a figurilor în spațiul care le înconjoară, cu lumină și aer (ceea ce sugerează că ar fi primit un posibil ajutor de la tânărul Giorgione, atunci poate elev al lui Bellini, după cum a menționat Vasari). Lucrarea are o compoziție destul de tradițională, cu Iisus în centru orientat spre privitor și cu Ioan Botezătorul, în stânga, botezând-l pe o stâncă, în timp ce în dreapta așteaptă trei figuri îngerești îmbrăcate în haine de culori aprinse (alegoria celor trei Virtuți Teologale); [16] Deasupra, între heruvimi și serafimi, apare figura lui Dumnezeu Tatăl, trimițând porumbelul Duhului Sfânt asupra Fiului. Cele trei figuri feminine amintesc de prezențele angelice impuse de tradiția iconografică alături de Hristos botezat. Linia aurie a zorilor dimineții pe fundal marchează granița dintre terestru și divin. Aici omul nu este „centrul de ordonare al unui univers pe care îl domină, ci fibra unui întreg cu care trăiește în armonie”. [17] Unii critici au atribuit îngerul în roșu mâinii lui Giorgione. Coliba din dreapta sus simbolizează Vechiul Testament, în timp ce castelul din stânga, în vârful dealului, Noul Testament. Conform aceleiași tradiții iconografice, „apa râului se oprește la picioarele lui Hristos, pentru a împiedica oglindirea altor ființe în ea, întrucât nu poate exista mai mult de o singură figură divină”. Un alt element simbolic este micul papagal roșu, simbol al Patimilor Mântuitorului. Frumusețea deosebită a picturii de altar este dată de delicatețea tonurilor peisajului și cerului, care îndulcește contururile figurilor înfășurându-le, așa cum se va întâmpla în nuanțele picturilor de Giorgione și Tiziano Vecellio. „Aceeași modulație luminoasă, acum puternică, acum slabă, acum nu foarte prezentă, subliniază axa divină care pornește de la figura sculpturală a lui Iisus ajungând la figura eternului, care își ia poziția și fizionomia”. [18] Peisajul este larg și odihnitor. Din cer coboară o lumină caldă care acoperă văile din jurul Iordanului. Perspectiva creată și amestecurile cromatice se datorează culorii „care capătă densitatea unei respirații ce provine din adâncuri”. Personajele, în dimensiuni naturale, îl aduc pe spectator în cadrul scenei, „într-un minunat echilibru între spectacolul naturii și contemplarea misterului”. [19]



ANDREA MANTEGNA

Andrea Mantegna, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo), 1506, tempera de cazeină și aur pe pânză,
228x175 cm, Biserica Sfântului Andrei (Basilica di Sant’Andrea), Mantova

Lucrarea lui Andra Mantenga cu tema Botezul lui Hristos nu a fost bine păstrată, deoarece pictura s-a șters în multe zone, astfel încât apare pânza maro de dedesubt. Cu toate acestea, se pot vedea personajele sale: Iisus în centru primind botezul și Sfântul Ioan Botezătorul, care stă în dreapta pe o piatră, deasupra aflându-se porumbelul Duhului Sfânt. Iisus pare să facă un gest de binecuvântare față de Ioan. În stânga un alt personaj, probabil un înger, ține haina lui Hristos sub braț, în timp ce în dreapta un personaj neidentificat ține în mână o găleată. Fundalul este compus din dealuri, dintr-o stâncă falnică ce se conturează în dreapta și din doi copaci fructiferi (portocali în dreapta și lămâi în stânga). Impresionează „faldurile mantiei lui Hristos, al cărei clarobscur accentuat conferă o remarcabilă plasticitate sculpturală”. [20]



LUCA SIGNORELLI

Luca Signorelli, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Gesù), 1507, tempera pe lemn,
2,44x1,60 cm, Colegiul San Medardo, Arcevia

Pentru Colegiul San Medardo din Arcevia [21], Luca a lucrat scena centrală a altarului Botezul lui Hristos. Aceasta a fost semnată pe o bandă, executată cu rafinament. Pictura, de un naturalism intens în realizarea peisajului, prezintă o grație picturală puțin „artificială” a corpului gol al lui Hristos și a celor două figuri din fundal, a pliurilor mantalei roșii aprinse a Botezătorului. Scena, încoronată de Tatăl Etern, este flancată de două coloane cu Buna Vestire și șase sfinți și de treapta de altar. Luca pare să fi extras cele două mici figuri din „Botezul” maestrului Piero della Francesca și din celebrul bronz roman „Spinario” (Băiatul care își scoate spinul din picior), de la Muzeele Capitoline. La fel ca în poliptic, există un „amestec foarte elegant” între gotic și renascentist, între cadrul luxuriant cu „faimosul arc răsucit venețian” și „limbajul modern și colorat” al lui Luca. „O mare inovație o reprezintă frumoasa eșarfă cu dungi înguste multicolore care a devenit brâul exotic al lui Hristos”. [22]

TIZIANO VECELLIO

Tiziano Vecellio, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo), 1511-1513, Musei capitolini, Roma

„Artist inovator și poliedric, maestru al culorilor fundamentale împreună cu Giorgione”, Tiziano Vecellio a fost unul dintre puținii pictori italieni care deținea propriul său atelier, cu o producție foarte bogată de portrete ale celor mai puternici oameni ai vremii, principalii săi clienți. Arta sa se baza pe „primatul desenului”, pe utilizarea personală a culorii. [23] Tițian a folosit puterea expresivă a culorii materiale și apoi, în deplină maturitate, a abandonat caracterul însorit și somptuos al culorii Renașterii, pentru a-și asuma „dinamismul manierismului, cu un joc liber în variațiile cromatice în care culoarea a devenit mai ductilă, mai sensibilă la efectele luminii”. [24] Structura picturii dedicate Botezului lui Hristos este alcătuită din trei personaje dispuse de-a lungul unei linii diagonale: în centru, Iisus, în Iordan, cu trupul gol și cu o pânză albă peste șolduri, într-o atitudine de devotament și umilință, primește botezul lui Ioan Botezătorul, așezat mai sus pe malul râului, cu un genunchi pe pământ și cu șoldurile acoperite de o mantie violetă, sub care se poate vedea pielea de oaie. În partea dreaptă jos, în prim-plan, la eveniment asistă „un bărbat îmbrăcat în negru, prezentat în profil: părul și barba sunt gri, aproape albe, și poartă două verighete, pe inelarul și pe degetul mic de la mâna stângă. Este comandatarul și proprietarul picturii, spaniolul Giovanni (Juan) Ram, poate un negustor, care a locuit la Veneția la sfârșitul secolului al XV-lea”. [25] Prin urmare, opera poate fi datată între sfârșitul anului 1511 și 1513, tot pe baza comparației cu alte lucrări ale lui Tițian [26], executate mai târziu, unde sunt preluate și dezvoltate unele elemente ale Botezului lui Hristos.



PAOLO VERONESE

Paolo Veronese, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo), 1561, ulei pe pânză,
204x102 cm, Biserica Sfântului Mântuitor (Chiesa del Santissimo Redentore), Venezia

Caracterizat printr-un „clasicism devenit sensibil și subtil pictural prin experiența manieristă”, Veronese a pictat o lume „decorativă și somptuoasă”, în care „aspectele naturaliste sunt sublimate într-o măreție ornamentală”, ca în numeroasele Cine de o „splendidă policromie a nenumăratelor și grandioaselor aranjamente scenografice”. [27] Pictura dedicată de pictor Botezului lui Hristos, păstrată în Biserica Preasfântului Mântuitor (Santissimo Redentore) din Veneția, a fost comandată de Bartolomeo Stravazzino, pictat mai jos cu fiul său Giovanni, adorându-l pe sfântul cu același nume, care îl botează pe Hristos. Inițial opera fusese amplasată într-un oratoriu dedicat Botezătorului, dar a fost așezată ulterior în biserica ridicată de Andrea Palladio. În urma demolării capelei, pânza a fost transferată în sacristia bisericii; aici a fost aproape uitată până când a fost recuperată și complet reevaluată de către criticii secolului al XX-lea pentru cromatismul ei. Figurile lui Hristos și ale lui Ioan Botezătorul sunt foarte elegante: în scenă accentul este pus pe gestul de botez efectuat de Sfânt, „care se așază în așa fel încât să fie foarte vizibil norul luminos care arată prezența Duhului Sfânt”.



GUIDO RENI

Guido Reni, Botezul lui Iisus (Il Battesimo di Gesù), 1623, ulei pe pânză,
263,5x186,5 cm, Vienna, Kunsthistorisches Museum

Pictura lui Guido Reni cu scena Botezului lui Hristos se întinde pe trei niveluri distincte. În față, Hristos se apleacă sub vasul botezului, pe care Ioan Botezătorul îl varsă cu mâna dreaptă ridicată. Stând pe malul Iordanului, Ioan are un genunchi ușor îndoit, ca și când s-ar pregăti să îngenuncheze. Sub arcada formată din aceste două figuri care se confruntă cu umilință, doi îngeri sunt văzuți ținând în mâini hainele lui Hristos. În spatele figurilor, copacii, norii și cerul albastru profund se combină pentru a crea „un sentiment de distanță de nedefinit de la care Duhul Sfânt plutește sub forma unui porumbel”. Întreaga scenă, în structura și culorile sale, este de o simplitate totală. Actul botezului este complet lipsit de culori strălucitoare. „Luminozitatea sclipitoare a celor două figuri dezbrăcate le face să se deosebească puternic cromatic de pământ și de fundal, unde totul este dominat de puritatea solemnă a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru”. În același timp, toate figurile sunt strâns legate ca „o expresie a devoțiunii spirituale complete pe care Reni este capabil să o transmită ca niciun alt artist”. [28]

FRANCESCO ALBANI

Francesco Albani, Botezul lui Hristos (Il Battessimo di Gesù), 1620, ulei pe pânză,
428,5x224,5 cm, San Giorgio, Capela Cingari şi Fabbri

Lucrată pentru Biserica Sfântului Gheorghe (San Giorgio), marea icoană [29] a fost cedată Academiei de Arte Frumoase în 1823 de către proprietarii capelei, familiile Cingari și Fabbri; face parte din capodoperele lui Albani de pictură sacră, un exemplu al cadrului clasic solemn învățat în lunga ședere romană, grație studiului direct al antichității și vizionării operelor de maturitate ale lui Annibale Carracci și ale lui Domenichino. Criticul de artă Malvasia [30] a numit această icoană: „o operă lucrată în cea mai rafinată manieră modernă, care nu a servit niciodată ca normă sau ca model pentru altcineva” făcându-l din nou pe Cantarini să o admire, pentru că prevedea poate că acel model va fi foarte valoros în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și în primele decenii ale secolului următor, alături de lucrările lui Pasinelli, Creti și Graziani. În prim-planul imaginii, Iisus se află pe malurile râului Iordan, aplecat în fața Sfântului Ioan Botezătorul care îl botează cu apă. Deasupra celor doi protagoniști apare porumbelul, simbol al Duhului Sfânt. Mai sus, cerurile se deschid pentru a i-I arăta lui Dumnezeu pe Fiul Său iubit. În jurul lui Iisus și al Sfântului Ioan Botezătorul există mai multe coruri de îngeri care îl asistă pe Dumnezeu Tatăl. Tabloul este îmbogățit de o ramă din lemn aurit.

CONCLUZII

De la gotic la umanistic și renascentist, la manieristic și baroc, cu metode și stiluri diferite, pictorii italieni au dedicat Botezului lui Iisus numeroase lucrări care pot fi încă admirate în capelele și catedralele, în palatele Italiei, dar și în muzeele din întreaga lume. Importanța acestui moment din viața Mântuitorului în istoria creștinismului și a civilizației explică numărul mare de artiști care l-au descris în lucrări celebre. Giotto a pictat această scenă împreună cu celelalte care fac parte din Legenda de Aur de pe pereții Capelei Scrovegni din Padova. Strălucirea pe care a dat-o figurilor lui Hristos și a lui Ioan Botezătorul apare și în pictura lui Pietro della Francesca; în scena pictată de Verrocchio împreună cu elevii săi, delicatețea chipului îngerului de lângă Iisus pictat de Leonardo continuând să-i impresioneze și astăzi pe privitori. Influențele artei flamande s-au adăugat iconografiei tradiționale în pictura unor artiști, în armonia cromatică și spațială a scenariilor bogate create de Giovanni Bellini. Amprenta dramatică a clarobscurului lui Mantegna și manierismul dinamic în variațiile cromatice ale lui Tițian sunt doar câteva dintre calitățile evidente ale acestor opere foarte apreciate. Icoana lui Luca Signorelli este pictată cu tușe delicate, fiind de un naturalism intens în peisajul și grația picturală a trupului gol al lui Hristos și a celor două figuri din fundal, precum și în reprezentarea mantiei de un roșu aprins a lui Ioan Botezătorul. Paolo Veronese l-a așezat atât pe Iisus, cât și pe Ioan Botezătorul în ipostaze elegante. Figurile protagoniștilor scenei Botezului se bucură de o luminozitate sclipitoare în opera lui Guido Reni, precum și în cea a lui Francesco Albani, autor – pentru a-l cita pe criticul Malvasia – al „tabloului celei mai rafinate arte moderne care a devenit normă și model și pentru alți artiști”. [31]

Otilia Doroteea Borcia
(n. 1, ianuarie 2022, anno XII)

* Acest text în traducerea românească a autoarei este extras din volumul Otilia Doroteesa Borcia, La Vita e la Passione di Cristo nella pittura italiana dal Trecento al Seicento, Editura Eikon, București, 2021, pp. 114-120; 134; 141-150.


NOTE

1. În Evanghelia lui Marcu (16,16).
2. Luca spune textual: „Iisus când a început avea circa treizeci de ani.”
3. Matei 1,9-11.
4. Antonio Borrelli, Sfinți, fericiți și martori (Santi, beati e testimoni), www.santiebeati.it/dettaglio/2016
5. În Italia, înregistrarea la parohii a funcționat până când oficiul de „stare civilă” a fost înființat după proclamarea Regatului Italiei.
6. faimosul pictor și arhitect din secolul al XIV-lea format în atelierul lui Cimabue, activ în Florența, Roma, Padova, Assisi, care a lăsat capodopere nepieritoare în multe catedrale, biserici și muzee.
7. Giulio Carlo Argan, Istoria artei italiene, I (Storia dell’arte italiana, I), Sansoni Editore, Firenze, 1988, p. 326.
8. Enciclopedia artei (Enciclopedia dell’arte) Garzanti, Italia, 2002.
9. Simboluri și alegorii (Simboli e allegorie), Dicționarele artei (Dizionari dell'arte), ed. Electa, 2003, p. 112
10. Pietro Allegretti, Piero della Francesca, collana I classici dell'arte, Milano, Rizzoli/Skira, 2003, pp. 90–91.
11. o comună lângă Florența, cfr. Milena Magnano, Leonardo, culegerea Geniile artei (collana I Geni dell'arte), Mondadori Arte, Milano, 2007, p. 46.
12. care a fost confirmată de radiografiile din 1954.
13. «[Pentru] Andrea del Verrocchio [... care] făcea o pictură pe lemn în care Sfântul Ioan îl boteza pe Hristos, Lionardo lucra un Înger, care ținea niște haine; și, deși era tânăr, l-a pictat în așa fel încât l-a reușit mult mai bine decât figurile lui Andrea. Acesta a fost motivul pentru care Andrea nu a mai dorit niciodată să atingă culorile, indignat de faptul că un copil știa mai multe decât el.” Giorgio Vasari, Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori și arhitecți, Viața pictorului și sculptorului florentin Lionardo da Vinci (1568).
14. Gloria Fossi, Uffizi, Giunti, Firenze, 2004, p. 286.
15. păstrat în Biserica Sfânta Coroană de la Vicenza și semnat pe piatră, în partea de jos „IOANNES / BELLINVS”.
16. „Botezul lui Hristos” de Giovanni Bellini împrumutat de orașul Vicenza expoziției Grajdurilor Quirinale dedicate marelui pictor venețian - Municipalitatea Vicenza.
17. Biserica Sfânta Coroană (Santa Corona), Vicenza, Guida storico-artistica, Antiga edizioni, 2013, p. 87.
18. Simona Ciofetta, Botezul lui Hristos (Il Battesimo di Cristo) de Giovanni Bellini în Sfânta Coroană (Santa Corona) din Vicenza. Patronat și devotament privat, în Veneția, Secolul al XVI-lea (Venezia, Cinquecento), 2, 1992, pp. 61-63.
19. Ibidem 18.
20. Alberta De Nicolò Salmazo, Mantegna, Electa, Milano 1997, p. 46.
21. Arcevia (un oraș italian din provincia Ancona din Marche), centru istoric bine cunoscut încă din secolul al XVI-lea (pentru cetatea sa de nepătruns, care aparținea familiilor Chiavelli, a lui Braccio da Montone și Francesco Sforza, amintită ca „Propugnaculum Ecclesia”) este și un oraș de artă (pentru că păstrează capodopere renascentiste precum Polipticul din San Medardo și Botezul lui Hristos de Luca Signorelli, lucrări de Giovanni, Andrea și Fra Mattia della Robbia și, printre altele, de Simone Cantarini, Giovanni Battista Salvi cunoscut sub numele de „Il Sassoferrato” – Piatra ferecată - și altele). Faimoase sunt bisericile precum cea din San Medardo (reconstruită în 1634) și castelele (Nidastore, Piticchio și Castelul Loretello), cfr. Wikipedia, enciclopedia liberă.
22. Icoana de altar de Luca Signorelli - Recensioni - Arte - Repubblica.it.
23. Cecilia Gibellini (a cura di), Tiziano, I Classici dell'arte, Milano, Rizzoli, 2003, p. 128.
24. Enciclopedia dell’arte Garzanti, ed. 2002, p. 1215.
25. Mauriziobianchi.blogspot.com, Botezul lui Hristos – Pictori din sec. al XVII-lea (Battesimo di Gesù – pittori del XVII secolo (1600)).
26. Alegoria celor Trei vârste ale omului (l'Allegoria delle Tre età dell’uomo) (Edimburgo, National Gallery of Scotland), o pictură din 1512 în care personajul de la stânga este asemeni lui Ioan Botezătorul, Nu mă atinge (il Noli me tangere) (Londra, National Gallery) și Iubire Sacră și Iubire Profană (l'Amor Sacro e l’Amor Profano)(Roma, Galleria Borghese).
27. Enciclopedia dell’arte Garzanti.
28. Mauriziobianchi.blogspot.com, Botezul lui Isus – pictori din sec. al XVII-lea (1600) (Il Battesimo di Gesù – pittori del XVII secolo (1600).
29. comandat de negustorul Matteo Gnetti care în 1617 devenise proprietarul capelei și în 1619 hotăra cu părinții Serviti asupra subiectului care urma a fi pictat.
30. Cesare Carlo Malvasia, autor în 1678 al unei istorii a artei și artiștilor bolognezi sub influența operei lui Vasari. El a scris o carte care a apărut cu o dedicație pentru Ludovic al XIV-lea, carte trimisă la Academia Regală și la curte, care a fost apreciată în Franța, dar nu și în Italia, unde a provocat multe controverse pentru corectările făcute textului lui Vasari și pentru redimensionarea manierei „romane” a lui Annibale Carracci în favoarea artei bologneze. cfr. Dicționarul biografic – Treccani.
31. Mauriziobianchi.blogspot.com, op. cit.


BIBLIOGRAFIE ŞI SITOGRAFIE

Il Vangelo di s. Marco, s. Mateo, s. Luca
Pietro Allegretti, Piero della Francesca, collana I classici dell'arte, Milano, Rizzoli/Skira, 2003.
Giulio Carlo Argan, Storia dell’arte italiana, 1, Sansoni Editore, Firenze, 1988.
Daniele Benati,Annibale Carracci, Catalogo della mostra Bologna e Roma 2006-2007, a cura di Benati D. e Riccomini E., Milano, Mondadori Electa, 2006.
Antonio Borrelli, Sfinți, fericiți și martori (Santi, beati e testimoni), www.santiebeati.it/dettaglio/2016.
Simona Ciofetta, Il "Battesimo di Cristo" di Giovanni Bellini in Santa Corona a Vicenza. Patronato e devozione privata, in Venezia Cinquecento, 2, 1992.
Pierluigi De Vecchi ed Elda Cerchiari, I tempi dell'arte, volume 2, Bompiani, Milano, 1999.
Gloria Fossi, Uffizi, Giunti, Firenze, 2004.
Cecilia Gibellini, Tiziano, I Classici dell'arte, Milano, Rizzoli, 2003.
Milena Magnano, Leonardo, collana I Geni dell'arte, Mondadori Arte, Milano, 2007.
Alberta De Nicolò Salmazo, Mantegna, Electa, Milano, 1997.
Giorgio Vasari, Le vite dei più eccellenti pittori, scultori e architetti, a cura di Jacopo Recupero, i Classici Rusconi, 1966.
Stefano Zuffi, Il Cinquecento, Electa, Milano, 2005.

*** Simboli e allegorie, Dizionari dell'arte, ed. Electa, 2002.
*** Dizionario Biografico – Treccani.
*** Chiesa di Santa Corona, Vicenza, Guida storico-artistica, Antiga edizioni, 2013.
*** Enciclopedia dell’arte Garzanti.

http://it.wikipedia.org/wiki/Battesimo_di_Cristo.
http://www.lorenzolottomarche.it/il-battesimo-di-cristo-154449/
www.repubblica.it. La pala di Luca Signorelli - Recensioni - Arte - Repubblica.it.
Mauriziobianchi.blogspot.com, Battesimo di Gesù – pittori del XVII secolo (1600).