Sculptorul Constantin Lucaci. Bustul lui Brâncuși din Craiova și fântânile cinetice

Constantin Lucaci, sculptor cu o bogată și apreciată activitate artistică, s-a născut în 1923 la Bocșa Română, Caraș Severin (d. 2014). După finalizarea studiilor de sculptură în cadrul Institutului de Artă Nicolae Grigorescu din Bucureşti şi Accademia di Belle Arti „Pietro Vanucci” din Perugia, a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din Cluj-Napoca
L-am cunoscut pe Constantin Lucaci  în 2010 la Carrara, unde venise să-l viziteze pe fostul său student, sculptorul Dan Istrate, care lucra și locuia acolo.
Am schimbat câteva impresii despre oraș ca așezare urbanistică și artă în spațiul public. Era vorbitor de italiană și curios să afle amănunte despre viața unui sculptor în Carrara. M-a invitat la atelierul său din București, în Pangrati, lângă televiziunea Română, unde m-am şi dus în vara următoare.
Atelierul era plin de lucrări din inox șlefuit. Erau atât de multe că abia te puteai strecura printre ele pentru a le descoperi pe toate. Am remarcat uneltele de lucru, o parte dintre ele inventate de el. Unelte de tăiat, îndoit, șlefuit inoxul, alături de desene, schițe, ciocane, electrozi, perii de sârmă, hârtii abrazive, flexure și burghie, care creau o scenografie complexă în care recunoșteai practicile artistice specifice sculpturii, procesul creative și opera finită.
Lucrările sale de sculptură au fost apreciate de specialiști și public, fiind amplasate în numeroase spații urbane. În anul 2007 s-a inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci”, muzeu aflat sub egida Vaticanului, situat în Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria.
În 2012 a fost inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci” din orașul Bocșa, localitatea natală a maestrului. Muzeul expune un număr de 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate orașului Bocșa.
Artistul a lucrat în diferite materiale, utilizând tehnici diferite şi fiind un bun cunoscător al practicilor artistice specifice sculpturii.
În perioada 1960-1970 realizează lucrări figurative ca, de exempl,u Icar I 1962, granit, Portret 1964, granit, Portret 1963, ghips, Icar II 1963, marmură, Primăvara 1966, marmură sau Brâncuși 1960, granit.

Sculptura Bustul lui C. Brâncuși cu dimensiunile 200x60x60 cm este amplasată în Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova.  Referitor la această lucrare consider că există o apropiere de stilul și modul de lucru al sculptorului Ivan Ivan Meštrović, născut în 1883 în satul Vrpolje din Croația (d. în 1962 în South Bend, Indiana)
Ivan Meštrović a beneficiat de o bursă la Viena, fiind admis la Academia de Arte Frumoase, unde a studiat cu Edmund von Hellmer și Otto Wagner. În 1905, artistul a avut prima sa expoziție cu Grupul Secession din Viena, fiind influențat vizibil de stilul Art Nouveau. Operele sale au devenit rapid populare și a început să câștige suficient pentru a călători cu lucrările sale la mai multe expoziții internaționale. În 1908 s-a mutat la Paris, iar sculpturile din această perioadă i-au adus recunoașterea internațională. Sculptorul a devenit profesor, iar mai târziu director al Academiei de Arte Frumoase din Zagreb.
În 1936 s-a organizat la Bucureşti un concurs pentru realizarea monumentelor ecvestre ale regilor Carol I şi Ferdinand, competiția fiind câştigată în ambele cazuri de către sculptorul roman Oscar Han, dar comanda i-a fost acordată până la urmă pentru execuţie lui Ivan Meštrović.
Statuia ecvestră ce-l reprezenta pe regele Carol I a fost distrusă de regimul comunist, iar mai târziu sculptorul Florin Codre a realizat o copie, care nu este 100% identică.
La București există statuia lui Ion I. C. Brătianu realizată de Ivan Meštrović în 1937, dintr-un monolit de granit gri-închis, așezată pe un soclu din beton, amplasată pe Bulevardul Dacia.
O altă sculptură amplasată în peisajul citadin îl reprezintă pe Nicola Tesla, lucrare în bronz  expusă lângă Piața Florilor din centrul orașului Zagreb.
Poziția figurilor acestor două sculpturi (N. Tesla și I.I.C. Brătianu) este asemănătoare, cu diferența că I. I. C. Brătianu este așezat pe un jilţ. Plasticitatea modelajului în cazul sculpturii ce-l înfățișează pe Tesla este asemănătoare cu modelajul granitului, dacă urmărim volumele în mare, dar la o citire atentă a suprafețelor se observă vibrațiile modelajului în cazul bronzului. La sculptura în granit se remarcă volumele clare, bine șlefuite, un mod de lucru practicat și de  C. Lucaci  în cazul portretului lui Brâncuși.

Bâncuși-ul sculptat de  C. Lucaci poate fi admirat în parc, într-o poiană luminoasă în pantă, cu fața spre lac. Pe o suprafață de beton este așezat soclul, un trunchi de piramidă realizat dintr-un travertin calcaros pe care e scris în relief C. Brâncuși. Statuia este din granit negru bine șlefuit și este compusă dintr-un modul, asemănător modulelor Coloanei Infinite ale lui C. Brâncuși de la Târgu Jiu, iar un al doilea modul se termină în partea superioară cu portretul lui C. Brâncuși.
Asemănarea dintre Bustul lui I.C. Bătianu al lui Meštrović cu bustul lui C. Brâncuși al lui Lucaci constă în modul în care este sculptată căciula, prin volume clare în care se citesc  câteva cute executate prin tăieturi drepte, fără multe detalii. Barba sculptată într-un volum mare se contopește cu jumătatea de jos a celui de-al doilea modul. De pe umeri pornesc  câteva cute care ies în exterior, ceea ce sugerează o pelerină.
Chipul sculptat stilizat, cu muchii, planuri și suprafețe clare, redă înfățișarea marelui artist. La această dată încă nu există o plăcuță pe care să scrie numele autorului și data execuției, o neglijență destul de frecvent întâlnită în cazul intervențiilor de artă cu caracter permanent din spațiul public.

C. Lucaci a inventat multe unelte și metode tehnice pentru rezolvarea problemelor care se ivesc pe parcursul realizării unei sculpturi.
Dacă vorbim despre lucrările lui Constantin Lucaci realizate după anii 1970 în inox, descoperim o viziune artistică  novatoare în care lumina joacă un rol foarte important. Sculptura sa devine lumină dinamizând spațiul pe care-l domină.  Materialul cu care lucrează, șlefuit insistent, îi permite artistului obținerea unor suprafețe lucioase, ce au capacitatea să reflecte realitatea înconjurătoare, trecătorii integrându-se în lucrare. În general sculptorii își patinează lucrările din bronz sau metal. C. Lucaci își lustruiește în așa fel sculpturile încât operele sale capătă o plasticitate unică, și un cinetism datorat multiplelor reflexii. Dacă ne imaginăm și vizualizăm etapele creării sculpturilor sale: tăiatul inoxului, bătutul, îndoitul, sudarea, șlefuirea, etape agresive, formele sale finale surprind și încântă prin calmul, transcendența, aspirația către pace și eternitate.
„Sculpturile Maestrului român marchează această căutare fizică și metafizică a formelor care se autocreează prin lumină, dilatându-se în forme mereu noi și inedite. Forme ce creează lumi prin multiplicarea sugestiilor. Sculpturile lui din oțel inoxidabil – lumină lunară ce nu poate naște verdele vieții terestre, dar îl reface reflectat într-o autocreație ce merge spre infinit – nu respectă modelul clasic al vederii, perspectiva care indică în față, în spate, în sus, în jos”,  spunea  criticul de artă italian Pietro Amato în catalogul Lucaci apărut în 2005.

O altă serie de lucrări pentru care sculptorul C. Lucaci s-a făcut cunoscut sunt fântânile arteziene care se găsesc în: Turnu Severin, Brăila, Reșița și Constanța.
Prima fântână a fost cea de la Constanța, în 1971, înaltă de 7 metri şi aflată în interiorul unui bazin de 45x40 metri, cu un jet de apă de 30 metri. Sculptorul a găsit formule și soluții estetice remarcabile ca înscriere în spațiu și a știut să rezolve problemele inginerești. La această fântână, ca și la celelalte care au urmat, se evidențiază originalitatea, capacitatea sculptorului de a cuceri spațiul cu formele sale. Aceste fântâni sunt dublu cinetice, deoarece pe lângă sculptura, cu volumele sale, care se mișcă intervine în ecuația vizuală apa, un al doilea element care țâșnește creând imagini unice, o atmosferă magică. Putem spune despre fântânile proiectate de el că sunt lucrări cu caracter futurist. Suprafețele reflectorizante ale sculptorilor lui C. Lucaci, realizate în inox, mă fac să mă gândesc la un artist contemporan, Anish Capoor, ale cărui intervenții în spațiul public, în mare parte, se bazează pe acest principiu al reflectării în epiderma sculpturii a realității înconjurătoare, așa cum există în lucrările realizate de C. Lucaci cu mulți ani în urmă.

Petre Virgiliu Mogoşanu
(nr. 4, aprilie 2023, anul XIII)