Portret de artist: Tony Cragg. Hibridizarea Materialelor

Tony Cragg, denumit drept sculptor al energiei, s-a născut în anul 1949 în Liverpool, Marea Britanie. A lucrat inițial ca tehnician într-un laborator specializat în cauciuc. În anul 1969, și-a început studiile de design la Gloucester College of Art din Cheltenham și apoi a continuat la Royal College of Art din Londra în anul 1973. El și-a început cariera artistică cu fotografii, asamblaje și instalații. În anii ’70 a început să colecteze diferite tipuri de deșeuri abandonate și să le refolosească în maniera cunoscută ca arte povera. Obiectele abandonate, cum ar fi farfurii, sticle, vaze sau jucării, prin conversie artistică intră în compozițiilor sale. Artistul folosește aceste materiale în desene mari, adosate parietal, sau prin cartografieri ale podelei, aranjate în funcție de culoare, creând astfel așa-numitele curcubee postindustriale.
Fascinat inițial de plastic, Tony Cragg folosește acest material, plasând bucăți pe piese de mobilier, în lucrarea sa intitulată Fragments on Table and Chair (1971).

Tony Cragg, Stack, lemn ciment, hârtie, carton, plasic, material textil,
200x200x200 cm., 1975, Muzeul Tate Modern, Londra



Tony Cragg, Red Bottle, plasic,
274,3x83,8x7.6 cm., 1982, Muzeul de Artă Contemporană, Chicago



Tony Cragg, Menschenmenge, plasic, 1984



Tony Cragg, Foreign Body, bronz,
120x106x76 cm., 2015, expusă la Hessisches Landesmuseum, Darmstadt.

Într-o etapă ulterioară începe să lucreze cu materiale convenționale, așa cum remarcăm în lucrările din seria Stack, serie la care a lucrat din anul 1975 până în anul 1985. Stack, în engleză, înseamnă „stivă”, o grămadă în care elementele sunt puse unul peste altul, iar luarea unui element se poate face numai din vârful stivei, în ordinea inversă celei în care elementele au fost așezate. Stivele erau realizate din resturi astfel aranjate încât să creeze o structură monumentală. Această team a stivuirii rămâne o constantă în opera artistului.
Tony Cragg desfășoară activități educaționale, predă la Metz și apoi la Düsseldorf. În anul
1979 organizează prima sa expoziție individuală la Galeria Lisson, afirmându-se si impunându-se ca sculptor. Tony Cragg practică o estetică naturalistă în compozițiile sale originale. Activitatea sa artistică din anii ’80 se caracterizează prin experiment. Descoperirea de noi materiale reprezentă o preocupare majoră. Artistul elaborează lucrări de artă murală prin organizarea unor bucăți de plastic pe perete în diferite compoziții precum în lucrarea murală Red Bottle (1982).
În lucrarea Menschenmenge artistul ridică personaje care măsoară de la 2 la 13 m și creează o masă monumentală de deșeuri care sugerează consumismul exagerat.
În multe din creațiile sale, realizate în anii ’80, Tony Cragg îmbină arta cu știința, ca de exemplu în lucrarea Minster unde stivuirea se face prin suprapunearea unor straturi asemănător cu cele geologice.
Tony Cragg devine unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX și participă de două ori la Bienala de la Veneția, în anii 1986 și 1988, precum și la Documenta în anul 1987. În anul 1988, câștigă Premiul Turner oferit de Tate Britain.

Tony Cragg, Points of View,
bronz, 700 × 165 × 186 cm., 690 × 200 × 250 cm., 695 × 230 × 270 cm., 2013, Goteborg

Tony Cragg, realizează în anul 1986 Shadow Figure, o lucrare în care folosește obiecte din plastic şi metal recuperate, valorificând astfel şi materialele neconvenționale. Începând cu anul 1990, Tony Cragg își dezvoltă conceptele în jurul transformării formelor geometrice autonome, ca în Spyrogyra sau Congregația. Artistul experimentează și sculpturi antropomorfe – Statuia lui Lichtervelde (1999). Un strat de ceară, o aparentă epidermă, acoperă diferitele materialele de origine casnică sau industrială care alcătuiesc Fast Particles (1994). La o examinare mai atentă, cele două elemente ale instalației dezvăluie structura lor antropomorfă. Materialele reciclate sunt folosite de artist pentru a crea figuri dinamice, ce transmit toată puterea a doi jucători angajați într-o luptă corp la corp pentru deținerea pucului sau a unui patinator care aleargă de-a lungul pistei. Diferitele dimensiuni ale fiecărui element, unul monumental, celălalt destul de mic, creează o perspectivă iluzorie.
Începând cu anii 2000, interesul științific devine din ce în ce mai evident în lucrările sale, care încep să ia o turnură și estetică în acest sens.
În anul 2003, Tony Cragg expune câteva sculpturi zoomorfe, cu pereți de fagure, în piața Paris BnF. Artistul realizează o colecție de sculpturi totemice, verticale elansate, ce trimit la coloanele monumentale ale sculptorului Constantin Brâncuși.

Tony Cragg, Wild Relatives,
bronz, 104x78x79 cm., 2012, expusă la Galeria Gow Langsford, Aucklan

Confecționate din lemn și metal, au un spect vag antropomorf în formă, ca de exemplu în lucrările: It is, It is not, Foreign Body și Points of View, care se află în Montpellier și are trei coloane impresionante de peste 10 m înălțime.
În Relatives (2012) și Accurate figure (2013), designul este întărit de forme fluide și netede care evocă straturile geologice ale fenomenelor naturale, deșertul din America sau Capadocia din Turcia.
Din anul 2008, Tony Cragg și-a expus sculpturile în Parcul Wuppertal, Germania, unde locuiește și lucrează. El preferă să-și amplaseze lucrările în contexte monumentale ca să evidențieze volumul, flexibilitatea și contorsiunea materialelor pe care le folosește. Sculptorul englez se dovedește un meșter în prelucrarea plasticului, sticlei, lemnului și pietrei, fiind mereu preocupat să găsească noi materiale și să depășească granițele acestora. Atracția către știină și tehnică rămâne o constantă în evoluția sa artistică.
Artistul consideră că fiecare obiect sau material are în jurul său un „balon de informații” și schimbarea formei schimbă și acest bagaj de date (și invers). Prin urmare, forma și semnificația sunt strâns interconectate și interdependente. Forma este foarte importantă pentru Tony Cragg, care percepe sculptura ca pe un studiu dedicat investigării modului în care materialele și structurile conexe ne influențează ideile și emoțiile. Așa s-au născut piese turnate din bronz, fier, ceramic sau sticlă. Imaginile cu fotografii și recipiente de laborator, mărite și aproape antropomorfe, revin adesea în iconografia sa, exprimând interesul pentru cercetarea în care arta dialoghează cu știința.

Tony Cragg, Accurate Figure,
2013, expusă la Galeria Thaddaeus Ropac, Paris

Tony Cragg modelează și transfigurează, mixează și hibridizează materiale în dorința de a converti ce există în noi materiale și de a descoperi noi practici artistice, noi modalități de expresie artistică. De fapt, el se definește ca fiind „materialist”, fapt dovedit de interesul său pentru natura materialelor și a suprafețelor. Această obsesie creativă a materialului are ca rezultat o mare diversitate a materialelor utilizate.
În anii ’90 dezvoltă o tehnică cu ajutorul lemnului, creând forme care să sugereze asemănări cu alte materiale, sau ca și cum ar fi sculptate de vânt și erodate de timp, forme care se scurg și depășesc astfel fizicitatea materialului. Lucrările Group (2012) și Spring (2016) au fost realizate prin suprapuneri de placaje în mod asemănător existenței straturilor geologice. Aceste placaje sunt tăiate manual sau cu ajutorul mașinilor controlate de Computer Aied Design [1]. Mașinilor li se introduce în memorie un desen cu formele care trebuiesc decupate. Calculatorul le mărește la scară și le decupează cu ajutorul apei sub presiune la mii de atmosfere. Următoarea etapă constă în suprapunerea, găurirea și lipirea placajelor care se face manual. Tony Cragg folosește ca materie placajul, care este un produs derivat din lemn, realizat din trei sau mai multe straturi de foi de furnir suprapuse, care sunt lipite cu ajutorul adezivilor prin presare la cald. [2]

Tony Cragg, Group,
lemn, 325x236x386 cm., 2012, Yorkshire Sculpture Park, Wakefield.

Șlefuirea și finisarea lucrărilor se realizează manual și reprezintă o etapă căreia artistul îi acordă mare atenție. Lucrările construite din placaj, piese originale și complexe, sunt rezultatul muncii în echipă.
Ned Carter Miles, critic și scriitor englez, menționa în 14 martie 2017, referitor la modul de lucru al sculptorului Tony Cragg: „Abordarea meticuloasă a lui Cragg, realizată manual, pentru care a folosit ajutorul a 20 de asistenți în studioul său din Wuppertal, sfidează presupusa insipiditate a producției de masă pentru a crea piese unice atât de complexe încât sunt uneori imposibil de turnat.” [3]
Formele elaborate de artist sunt unice și nu producții mecanice. Ele sunt gândite și realizate într-un proces meticulos, în care coroborează imaginația, știința despre lume și cunoașterea practicilor artistice specifice sculpturii, la care trebuie să adăugăm și inovația creativă. Când vorbim despre bronz, Tony Cragg ca și Henry Moore s-au confruntat cu multe probleme în turnarea lucrărilor în bronz. Lucrările lui Cragg conțin și mai multe intrânduri adânci, iar aceste provocări l-au determinat să caute și să descopere noi formule tehnice, tehnologice, pentru a depăși dificultățile în cazul execuției unor piese dificile. În acest sens l-a ajutat foarte mult experiența sa dobândită ca urmare a faptului că a lucrat în diferite materiale precum: bronz, marmură, lemn, sticlă, aluminiu, sau materiale găsite.

Tony Cragg, Spring,
bronz, 82x135x30 cm., 2016, expusă la Galeria Lisson, Londra.

Sculpturile lui Tony Cragg sunt conținătoare de tensiuni. Ele au o dinamică interioară care trece în spațiul exterior reconfigurându-l prin extensii ce adesea contrazic legile fizicii.
În ultimele decenii electronica și-a pus amprenta în procesul de proiectare și producere în multe domenii ale societății contemporane. În cazul sculpturii vorbim astăzi de sculptura digitală, care este creată cu ajutorul unui calculator sau sculptură virtuală, care nu este tangibilă și există doar în spațiul virtual.
Artiști precum: Richard Serra, William Kentridge (1955-), Andreas Gursky (1955-), Olafur Eliasson (1967-), Thomas Schuette (1954-), Anish Kapoor, Jaume Plensa (1955-), Bill Viola (1951-) și toți artiștii video sau fotografi produc opere cu ajutorul tehnologiilor digitale. Calculatorul și high tech ușurează munca artiștilor. Dar ne putem întreba dacă există o limită în folosirea acestor instrumente tot mai complexe de către artist. Un obiect de artă îl putem considera dacă este executat doar de mașini, chiar dacă a fost gândit de artist? Sigur este importantă ideea și conceptul care susține lucrarea, dar totuși până unde se poate merge?
Pentru Tony Cragg, în mod sigur, calculatorul reprezintă doar unul dintre instrumentele care-l ajută în creația sa artistică. Începe să utilizeze computerul cu scopul de a înlesni procesul fabricării formelor sale complexe, care în cele din urmă sunt parțial executate manual, prin interacțiune fizică cu materialul.

Tony Cragg, McCormack,
bronz, 117,1x130x75,2 cm., 2007, expusă la Galeria Cha Cha, Aspen.

Anne Berk, critic de artă și curator german, bună cunoscătoare a sculpturii europene, scrie descrie sculpturile lui Tony Cragg, care erau expuse în Kesttnergeselschaft din Hanovra și Muzeul Barlach din Bremen: „Prima dată când a folosit efectiv un calculator a fost în 2006, pentru a calcula ovalele și elipsele pentru șabloanele sculpturii Ființe Raționale. În timp ce Digital Skin (2006) a fost creat prin realizarea de schițe bazate pe lucrări anterioare. Desenele au fost interpretate de un tehnician într-un model virtual 3D care a fost imprimat în poliuretan. Și ulterior, acest model a fost apoi turnat în bronz folosind metode tradiționale.” [4]
Tony Cragg utilizează calculatorul, dar până la un anumit punct, mai precis pentru etapele de tăiere și decupare, dar finisajele le face manual. În locul ferăstrăului el folosește mașinile de decupat. Tony Cragg rămâne un artist clasic din perspectiva modului în care gândește lucrările, le desenează și hotărăște forma și volumele, iar acest proces creativ autentic se observă în opera sa. Acțiunea fizică asupra materialului este esențială pentru artist în actul creației. Calculatorul devine util doar pentru a ușura procesul de producție. Tony Cragg declară: „Fără tehnologie avansată, o lucrare ca False Idols ar fi extrem de dificil de realizat. Lucrarea implică îmbinarea a două forme, realizate inițial manual, amplasate una în cealaltă. Scândurile de lemn pentru lucru sunt tăiate parțial manual și parțial cu un tăietor CAM. În Versus lucrarea este frezată grosier, dar formată și modificată după cum vreau și terminată manual. Recent am realizat două sculpturi în piatră care au fost fabricate pentru mine în Italia cu sisteme de frezare CAM.” [5]

Tony Cragg, False Idols,
fier, 95x 38x44 cm., 2011, expusă la Galeria Marian Goodman, New York.

Tony Cragg a inovat și a experimentat realizându-și lucrările în multiple materiale, dar a cunoscut și respectat procesul tehnologic, fiind adeptul urmei lăsate de mâna artistului. El considera că un artist are dreptul să utilizeze computerul și noile tehnologii deoarece astfel se ajunge mai ușor la un final complex și remarca faptul că mulți artiști au îmbrățișat aceste noi modalități de lucru, ceea ce a contribuit la legitimarea lor.

Petre Virgiliu Mogoşanu
(nr. 5, mai 2023, anul XIII)

1 1. A se vedea: https://anneberk.nl/articles-english/tony-cragg/ (website accesat în 25 Mai 2021).
2. A se vedea: https://mathaus.ro/blog/ce-este-placajul-si-prin-ce-se-diferentiaza-de-pal-sau-mdf-Art115#article-link-Art115Paragraph0 (website accesat în 25 Mai 2021).
3. A se vedea: https://www.apollo-magazine.com/tony-craggs-constantly-evolving-challenge-mass-design/
(website accesat în 28 Aprilie 2021).
4. A se vedea: https://anneberk.nl/articles-english/tony-cragg/ (website accesat în 25 Mai 2021).
5. A se vedea: https://anneberk.nl/articles-english/tony-cragg/ (website accesat în 25 Mai 2021).