Aspecte inedite din viața primei femei doctor în drept din lume: Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu

Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a fost o femeie excepțională, o intelectuală nobilă și inovatoare, o deschizătoare de noi domenii profesionale pentru femei în secolul al XIX-lea, care a creat valoroase pagini de istorie a feminismului internațional, dar a rămas totuși necunoscută, uitată sau ignorată în zilele noastre.
De fapt, cine a fost această femeie și de ce numele ei a devenit cunoscut pe întreg mapamondul? Deoarece, în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai bine zis în Franța, se întâmpla un lucru inedit și faimos pentru acele vremuri în care conduceau bărbații în toate planurile vieții politice, economice și sociale. Era o lume a prejudecăților, o lume închisă în tradițiile generațiilor  anterioare.
În anul 1890, în luna iunie, o româncă a devenit prima femeie doctor în Drept din lume și prima femeie avocat din Europa. Un lucru senzațional și nemaiauzit până atunci, care a ținut prima pagină a presei de pe întreg mapamondul.
Născută în 1867, la 25 aprilie [1], este fiica lui Dimitrie Bilcescu (originar din satul Bilcești [2], fost Bogătești – jud. Muscel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea domnitorului Barbu Știrbey, și a Mariei Georgian (rudă apropiată a Mitropolitului Georgian). Unele surse bibliografice ne precizează ca loc de naștere București [3], altele la Bilcești [4].

Act care atestă nașterea Sarmisei Bilcescu - 25 aprilie 1867
(Sursa: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale - Registrul Stării Civile pentru Născuți în București – act nr. 361/1867)

În actul de naștere se stipulează că Sarmisa Bilcescu s-a născut în casa părintească din str. Sălciilor nr.1 – comuna Bucureșci (suburbia Batiște), iar numele de botez era Sarmisa.
Dimitrie Bilcescu (1829-1899) [5] deținea însemnate moșii la Bogătești și Moroești (localități în vecinătatea Câmpulungului). Împreună cu fratele său Ion Bilcescu, Ion Ghica, frații Golești, frații Brătianu, C. A. Rosetti. M. Kogălniceanu și alții, făcea parte dintr-un grup animat de ideea renașterii naționale și de libertate.
Maria Bilcescu (1838-1918) a fost una dintre membrele întemeietoare ale Societății Regina Elisabeta, urmând chiar să devină președinta societății [6].
Sarmisa își va petrece copilăria și adolescența în casele din București de pe Str. Sălciilor nr.1[7], Str. Doamnei și Bulevardul Colței [8], cât și la țară – în casa din Bogătești, și la Florica (actualul jud. Argeș), unde locuiau Brătienii. Între ea și copiii lui Ion Brătianu (Sabina, Ionel, Dinu, Vintilă, Maria, Tatiana și Pia) s-a legat o foarte strânsă prietenie care va dura toată viața. Multe detalii legate de copilăria petrecută cu copiii familiei Ion Brătianu ne oferă și Sabina Cantacuzino în memoriile sale.
Educația primită de la părinți formează caracteristici care denotă sobrietate și valori morale, dar și un pronunțat simț patriotic, amplificate și de atmosfera creată de Războiul de Independență din 1877. La vârsta de zece ani începe studiul avându-l ca dascăl pe eruditul Vasile D. Păun (profesor de limba română și al Principelui Ferdinand, și al copiilor familiei Brătianu). Mai târziu a frecventat cursurile colegiului „Sf. Sava” din București, iar lecțiile de limba franceză se desfășurau acasă. Sarmisa Bilcescu a beneficiat de o educație și instrucție conformă cu vremurile și cultura occidentală. Primește și lecții de pian de la un renumit maestru al vremii, Eduard Wachmann, care se arată foarte încântat de talentul și înclinațiile muzicale ale tinerei eleve. 
Imediat după examenul de Bacalaureat, pleacă la Paris însoțită de mama sa, la îndemnul căreia se înscrie fără dificultăți la Facultatea de Litere. Din cauza molimei holerei, care izbucnise în Franța, se întorc în țară pentru șase săptămâni. În acest timp tatăl a influenţat-o să urmeze Dreptul, acesta dorind să o facă avocat, considerând că numai așa îi va administra mai bine averea.
Înscrierea ei la Facultatea de Drept din Paris, în anul 1884 (la vârsta de 17 ani), naște puternice controverse și întâmpină serioase piedici, fiindcă, pentru o femeie, funcția de avocat era ceva neobișnuit.

Sarmisa Bilcescu în timpul studenției
(Sursa: Mihail Stoica, Sarmiza Bilcescu-Alimăneștianu – Viața exemplară a unei românce,
Ed. Cartea Românească - S.A.R. București, f.a., p. 9)

Diversitatea de opinii privind statutul femeii, rolul căsătoriei, rolul femeii în familie și societate, o fac pe Sarmisa Bilcescu să studieze și să se dedice acestui domeniu. Susținerea tezei de doctorat Despre condițiunea legală a mamei în dreptul roman și francez a avut loc în după-amiaza zilei de 12 iunie 1890, la Facultatea de Drept din Paris, unde pentru prima dată în istoria Universității, o femeie își susținea teza de doctorat. Teza de Doctorat, o lucrare întinsă pe 508 de pagini, dezbate rolul și drepturile mamei din societatea romană și franceză.

Teza de doctorat a Sarmisei Bilcescu
(Sursa: Biblioteca Națională a Franței, nr. inv. 80F 5886)

În toamna anului 1890, s-a întors în țară, iar după faima dobândită la Paris, s-a bucurat de o primire triumfală la București. De remarcat faptul că, deși s-a înscris în Baroul de Ilfov [9] (iunie 1891), al cărui președinte era Take Ionescu [10], la început, nu a pledat, a dat numai consultații. Sarmisa Bilcescu și-a continuat și activitatea muzicală, în București și în țară, a practicat pictura, dar și dansul. A învățat limba engleză pentru a se înțelege cu viitoarea Regină Maria atunci când îi preda lecții de limba română. La Palat, se ducea îmbrăcată în costum național, susținea împreună cu Maiestatea concerte la pian dezvoltând o prietenie care va dura până la sfârșitul vieții.
La începutul lunii iunie 1897 se logodește cu Constantin Alimăneștianu [11] (1865-1911), inginer de mine, absolvent al Școlii Superioare de Mine din Paris [12]. Câteva zile mai târziu, în data de 19 iunie [13], are loc cununia civilă la București, iar cea religioasă va avea loc pe 21 iunie, tot în București.

Certificat de căsătorie – 19 iunie 1897
(Sursa: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale - Registrul Stării Civile pentru Căsătoriți în București –act nr. 821/1867)

Constantin Alimăneștianu, unul din cei patru fii ai moșneanului Mihalache din Alimănești, județul Olt [14], a îndeplinit diverse funcții în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor şi a întemeiat primele asociații ale industriașilor petroliști din România și prima școală de maiștri sondori de la Câmpina [15]. În anul 1898, s-a născut unicul lor băiat, Dumitru. Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu se dedică cu devotament în creșterea și educația lui. Tânăra avocată se retrage din barou, însă a continuat să fie activă în cercurile feministe, militând pentru dreptul la educație al femeilor.
Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a desfășurat o intensă activitate de colaborare cu diferite asociații, societăți și reviste, dintre care amintim: revista „Sociėtė de Lėgislation Comparėe” [16], revista „Altițe și Bibiluri” (a cărei directoare era Smaranda Andronescu-Gheorghiu, una dintre primele femei jurnaliste din România, cunoscută și sub pseudonimul literar Smara Maica Smara, Frusinica, Baba Vișa, Smaranda Garbiniu, Smaranda Gârbea). În 1894, împreună cu alte doamne din înalta societate înființează Societatea Domnișoarelor Române, al cărei scop era strângerea de fonduri (donații, serbări, loterii, cotizații, ș.a.m.d.) pentru a susține ,,Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor” [17]. A fost membră în mai multe societăți ca: Furnica, Vatra luminoasă, Obolul, Leagănul, Pâinea Zilnică, Vatra luminoasă, Tibișoiul, Țesătoarea Regina Elisabeta [18], în consiliul de administrație al Cărții Românești și al Morii Olteanca condusă de Dinu Brătianu, președinta Societății Turtucaia și a Federației Femeilor Universitare. În 1913 a creat Consiliul Superior al Industriei Casnice,menit să pună în valoare frumusețea și importanța îndeletnicirilor și tradițiilor românești [19].
Împreună cu alte doamne, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Elena Gen. Perticari, Zefira Col. Voiculescu, Cecilia Cuțescu Stork, Pia Alimăneșteanu, Hortansa Cosma, Ana Al. Lahovary, Aretia Tătărăscu, Elena Odobescu, juriza concursurile de cusături tradiționale (scoarțe) organizate de Societatea Țesătoarea Regina Elisabeta, cu ocazia expozițiilor interne și internaționale (Barcelona, Berna). Erau acordate premii și mențiuni după mai multe criterii: executantul trebuia să precizeze în ce condiții a fost executat covorul, sursa de inspirație, culoarea vegetală întrebuințată sau altă metodă și să fie păstrat caracterul etnic al covorului. La aceste ședințe și concursuri uneori participa și Maiestatea sa Regina Maria. Expozițiile organizate aveau un mare succes, fiind vizitate și de o seamă de personalități ale vremii ca: Maiestatea Regală Carol al II-lea, ministrul Industriei și Comerțului, primarul Municipiului București, primari de sectoare ai Municipiului București, Alexandru Tzigara Sarmucaș, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice – prof. Dimitrie Gusti.                                                                                  

Proces verbal din 23 februarie mai 1931 al ședinței Societății Țesătoarea Regina Elisabeta -  semnătură Maiestatea sa Regina Maria
(Sursa: Arhivele Naționale ale României, fond Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, dosar 439, f. 23v, registru, manuscris)

Biserica din satul Bilcești
(Sursa: foto arhiva personală)



Conacul (Castelul) Alimăneștianu din satul Bilcești
(Sursa: foto arhiva personală)



Școala C. Alimăneștianu din com. Stoenești
(Sursa: foto arhiva personală)

În vara anului 1935, Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu s-a retras la casa de la Bilcești, fiind bolnavă cu o afecțiune a ficatului. Este vizitată pe patul de moarte de vechea ei prietenă, Regina Maria, iar înainte de a muri, a avut două dorințe: aceea de a fi înhumată în costum popular, dar și ca asistența să se abțină de la discursuri elogioase.A trecut la cele veșnice în seara zilei de luni, 26 august 1935, fiind înhumată pe moșia familiei în locul „la pădurice”, lângă actuala Biserică din satul Bilcești, comuna Valea Mare Pravăţ. Astăzi în Biserică întâlnim lespezile funerare ale celor două familii, Bilcescu și Alimăneștianu. Pe ultimul drum au însoțit-o câteva mii de țărani musceleni îmbrăcați în costumul tradițional și fiul ei, prietenele Sabina Cantacuzino, Pia Alimăneștianu, Nadia Duca, Eliza I. C. Brătianu [24].

Lespede funerară Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu
(Sursa: foto arhiva personală)

Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a fost o personalitate feminină puternică, cultă, poliglotă, energică, muncitoare, generoasă, o misionară a binelui social, preocupând-o foarte mult semenii săi, oamenii care o înconjurau sau, mai bine zis, lumea din care făcea parte. Era un umăr de sprijin pentru toți cei care îi cereau ajutorul, îndemnând și luptând pentru știința de carte. De aceea a dorit să lase o moștenire în urma sa, o moștenire de care toți să beneficieze, și a reușit!

Sanda Safta
(nr. 5, mai 2022, anul XII)

NOTE

1. Mihail Stoica, Sarmiza Bilcescu-Alimăneștianu – Viața exemplară a unei românce, Ed. Cartea Românească - S.A.R. București, f.a., pag. 28; Gheorghe Pârnuță, Ovidiu Isbăseșcu, Flaminiu Mârțu, Oameni din cetatea de scaun, Ed. Cârlova, București, 1995, p. 227- nu este precizat locul nașterii.
2. C. Alessandrescu, Dicționar geografic al județului Muscel, Stabilimentul grafic J. V. Socecu, București,1893, p. 42- Satul Bilcești în sec. al XIX-lea se numea Bogătesci și făcea parte din comuna rurală Valea-Mare, plaiu Dâmbovița. Este situat pe dealul cu același nume și are o populație de 144 locuitori (68 bărbați și 76 femei). Comuna Valea Mare avea în componența sa trei sate: Bogătesci, Șelari și Valea Mare – p. 237; C. Rădulescu-Codin, Muscelul nostru, Tipografia Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung, 1922, p. 25 - Nămăești- are în componență satele Valea –Mare, Bogătești,Moroești, Nămăești, Șelari și Valea- Rumâneștilor; Bilcești- toponim format pe baza patronimicului Bilcea- derivate din apelativul ucr.bil = alb + sufixul colectiv –ești, indicând organizarea pe bază de obște a așezării – Grigore  Constantinescu, Argeș Dicționar Etnocultural, Ed. Alean, Pitești, 2006, p. 282.
3. Ion Sevastian Cornățeanu, Comuna Valea Mare-Pravăț (jud. Argeș) – monografie, Ed. Didactica Nova, Pitești, 1996, p. 57; Adina Berciu-Drăghicescu și colectivul, Eroinele României Mari. Destine din Linia Întâi, Ed. Muzeul Literaturii Române, București, 2018, p. 92. 
4. http://cat-biblioteca.upit.ro/bibl/Pagina%20WEB/Site_nou/Encicl_Arges.htm- litera B, p. 112.
5. Cf. Act nr. 361/1867 – Registrul Stării Civile pentru Născuți în București – Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale.
6. Sabina Cantacuzino, Din viața familiei I.C. Brătianu (1821-1891), vol. I, Ed. Humanitas, București, 2013, p. 111.
7. Cf. Act nr.361/1867 – Registrul Stării Civile pentru născuți în București – Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale.
8. Mihail Stoica, op.cit, p. 30.
9. Ștefania Mihăilescu, Din istoria feminismului Românesc. Antologie de texte (1838-1929), Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 179.
10. Alin Ciupală, Femeia în societatea românească a secolului al XIX –lea, Ed. Meridiane, București, 2003, p. 59.
11. Ziarul ,,Adevărul”, an X, nr. 2855, 11 iunie 1897, p. 1 – Într-un articol despre Constantin Alimăneștianu –,,Sînt câteva zile de când s'a logodit cu d-ra Sarmisa Bilcescu, gentila și inteligenta doctoră în drept”.
12. Lucian Predescu, Enciclopedia României (Cugetarea Material românesc Oameni și Înfăptuiri), Ed. Saeculum I.O. și Ed. Vestala, București, 1999, p. 25.
13. Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale – act nr. 821/1897 - Registrul Stării Civile pentru  Căsătoriți în București.
14. Emil Păunescu, Mărturii despre viața unei familii cu rădăcini în județul Olt, în ,,Muzeul Oltului nr.1 Slatina”, Tipar  S.C. Libra Com S.R.L. Craiova, 2011, p. 189.
15. Ibidem.
16. Mihail Stoica, op. cit. p. 153.
17. Pârnuță Gh., Isbășescu O., Oameni din cetatea de scaun, Ed. Cârlova, București, 1995, pp. 227-228.
18. Mihail Stoica, op.cit, p. 202; Societatea Țesătoarea Regina Elisabeta a fost înființată în anul 1905, din comitetul de conducere au făcut parte: președintă  Zoe Gr. Romniceanu,  Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez și Elena Odobecsu – vice–președinte și alte femei. Această societate avea ca scop promovarea și valorificarea artei tradiționale românești, înființându-se chiar școli atelier (cu o durată a cursurilor de 5 ani) de a forma tinerele fete și femei în bune gospodine, și să perfecționeze în arta țesutului, devenind astfel maestre de ateliere la rândul lor – Anemari Monica Negru, Artă tradițională și asociații feministe în România interbelică în „Euroregionalia” - Revistă de studii interdisciplinare, Anul I, nr. 1, Timișoara, 2014; idem, Generozitate și solidaritate: Zoe Romniceanu, în Revista „Orizonturi culturale Italo-Române”, anul XI, nr.1, ianuarie 2021, pp.1-2.
19. Adina Berciu-Drăghicescu și colectivul, op.cit, p. 93; Dintre membrele Consiliului amintim pe: Eliza Brătianu, Elena Frunzeanu, Zoe Romniceanu, Ana D. Furnica, Elena Bălăcianu- Stolinici, Alexandrina Bianu, în Mihail Stoica, op. cit., p. 204.
20. Hiru C. Ion, Neosteniți întru lumină,vol.II, Ed.Alfa, Iași, 2014, p. 80.
21. Ștefania Mihăilescu, Din istoria feminismului Românesc. Studiu și antologie de texte (1929 - 1948), Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 31.
22. Mihail Stoica, op.cit, p. 258.
23. Arhivele Naționale ale  României (ANR),  Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale (SANIC), fond Ministerul Agriculturii și Domeniilor – direcția funciară, jud. Ilfov, nr. inv. 466, nr. fond 396, dosar 201, f. 12, 15, 16.
24. Mihail Stoica, op.cit, p. 260.