Maria a României, regina călătoare. Vizita în Italia (septembrie-noiembrie 1919)

„Pitoresc, poetic și melancolie, un farmec aparte pe care-l are Italia, care întotdeauna este țara ce te fascinează într-un mod cu totul deosebit”. (Regina Maria)

Regina Maria a României iubea călătoriile și, însoțită de copiii săi și uneori și de regele Ferdinand, mergea în diverse locuri din țară și străinătate, unde vizita biserici, catedrale, castele și palate, stătea de vorbă cu oamenii locului, încercând să le înțeleagă tradițiile și obiceiurile.
Călătoria în Italia, din toamna anului 1919, pe care regina o consemnează cu lux de amănunte în însemnările sale zilnice, era prima pe care o efectua cu scopul de a se bucura de vacanță, după anii grei din timpul Marelui Război și vizita neoficială la Paris și Londra, unde a susținut diplomația românească în eforturile de recunoaștere internațională a Marii Uniri.
În ziua de 27 septembrie 1919, regina Maria a plecat spre Italia cu trenul Simplon, la care a fost atașat vagonul regal, ajungând în aceeași zi la Trieste, unde a fost întâmpinată de mai multe oficialități civile și militare ale orașului. După sosire, a petrecut o după-amiază odihnitoare, după care a făcut o vizită pe malul lacului Garda, care i-a produs o plăcută impresie, regina notând în jurnal: „Italia întotdeauna mă încântă în mod diferit decât alte locuri, nimic nu se ridică la farmecul și pitorescul ei” [1].
La Stresa, în vagonul regal s-a urcat prințul Barbu Știrbei, cu care regina s-a revăzut după o perioadă lungă de timp, întâlnire ce i-a produs bucurie și multă emoție. Și-a continuat călătoria către Lausanne în Elveția, unde a fost primită de o gardă de onoare elvețiană și de persoane civile.
Între 28 septembrie – 6 octombrie 1919, regina Maria a rămas la Lausanne, unde a petrecut timp prețios alături de rude și prieteni: sora sa Beatrice (Baby Be), Olga – bătrâna regină văduvă a regelui George I al Greciei, Maruca Cantacuzino și George Enescu, principele Nicolae (Nicky) al Greciei și soția acestuia Elena, împreună cu cei trei copii ai lor, pe care i-a invitat la masă, alături de Louis Basset (secretarul particular al regelui Ferdinand), fostul ministru al României la Berna și Derussi, noul ministru al României în capitala Elveției. De asemenea, regina Maria s-a plimbat însoțită de principele Barbu Știrbey pe străzile din Lausanne, a făcut mici cumpărături, a participat la serate muzicale unde l-a cunoscut pe pianistul cehoslovac Ludicar și pe violoncelistul american Keller, care au încântat-o cu talentul lor și muzica divină și i-au dat ei și celorlalți invitați „un sentiment real de liniște și de bien-étre” [2]. Împreună cu sora sa Beatrice (Baby Be) şi cu principesa Elisabeta au vizitat localitatea Chillon „un locşor perfect, frumos păstrat din Evul Mediu” [3].

În ziua de 7 octombrie 1919, regina Maria, însoțită de fiica sa, principesa Elisabeta, a revenit la Stresa, în Italia, unde a fost întâmpinată de familia Știrbei. După-amiază, împreună cu Elisabeta și familia Știrbei, regina a plecat, cu o barcă cu motor, pe insula Pescatori, unde au luat ceaiul și cina și unde s-a simțit minunat în compania fiicei sale și a prințeselor Știrbei. În ziua de 9 octombrie 1919, regina Maria, însoțită de principesa Elisabeta și de principele Barbu Știrbei, a vizitat insula Madre din Arhipelagul Borromeo (lacul Maggiore). Priveliștea era încântătoare, cu specii rare de copaci și plante, azalee și rododendroni și, deși era toamnă, grădina a impresionat-o pe suverană. „Este unul din acele locuri de vis unde îndrăgostiții ar trebui să se plimbe ținându-se de mână, ascultând cântecul privighetorilor. Și soarele era atât de frumos și lacul așa de verde” [4].
Vizitele au continuat în zilele următoare: Orta (lacul și mănăstirea Sacro Monte), Insula Bella (unde a fost invitată de prințul și prințesa Borromeo). „Un imens palat vechi plin până la refuz de comori. Locul însuși e prea baroc pentru a-mi place într-adevăr, dar grădina și terasele sunt splendide și trebuie să fie un vis când totul este înflorit” [5].
În ziua de 12 octombrie 1919, ziua de naștere a principesei Elisabeta, care împlinea 25 de ani, regina a dorit să viziteze din nou Sacro Monte, locul care o impresionase: mănăstirea și cele 17 capele răspândite în pădurea de pini, de sub vârful colinei: „Toate micile capele – nota regina – au fost construite în onoarea Sfântului Francisc din Assisi și au figuri stranii în mărime naturală, în stil baroc, reprezentând diferite episoade din viața lui de sfânt” [6].
În ziua de 14 octombrie 1919, regina a vizitat lacul Como, pe care suverana și-l amintea ca fiind de o intensă frumusețe și, într-adevăr, nu s-a înșelat. A reușit să ajungă până la Villa d'Este, transformată în hotel, „cel mai frumos hotel pe care l-am văzut vreodată, deoarece este făcut din chiar vechiul palat. Am făcut o minunată plimbare în grădina lui de chiparoși, a cărei imagine o am pe verso paginii, un lucru pe care am vrut să-l văd într-o zi. Ei bine, l-am văzut și mi-a crescut inima de bucurie, de atâta frumusețe. Soarele se juca peste toate, iar apa limpede ca un cristal curgea pe balustradele de piatră de pe ambele părți, care sunt formate din mici bazine plate, așezate unul deasupra celuilalt, așa încât apa curge dintr-unul în altul și așa până la capăt. Este unul din cele mai minunate lucruri pe care le-am văzut vreodată” [7].


Regina Maria (Sursa: Arhivele Naționale ale României)

În zilele cât a mai rămas la Stresa, regina a mai vizitat grădina familiei Casanova, care a impresionat-o și care poate a constituit o sursă de inspirație pentru grădina fabuloasă pe care avea să o creeze la Balcic. La 16 octombrie 1919, de ziua principelui Carol, a vizitat un loc numit Oropa, unde se afla „Madona făcătoare de minuni. Locul există de secole și este unul de pelerinaj. Există o clădire enormă, jumătate palat, jumătate mănăstire, frumoasă și albă, profilată pe fundalul munților, cu vederea înspre o minunată vale, întindere care este complet împădurită și care iarăși se contopește cu munții umbroși din depărtare. «Fecioara Maria» este biserica din curtea interioară. Am vizitat-o și am spus o rugăciune la altarul ei, căci am multe rugăciuni de spus și Dumnezeu poate fi găsit în multe locuri și, desigur, acest sanctuar a devenit sfânt prin întreaga credință, speranță și încredere care au fost duse acolo” [8].
În ziua de 21 octombrie 1919, regina Maria a părăsit Stresa, cu destinația Lugano, în Elveția, pentru a se întâlni cu mama sa, marea ducesă Maria Alexandrovna de Saxa Coburg și Gotha. Între 22 octombrie – 31 octombrie 1919, regina Maria și suita sa s-au aflat la Lugano, în compania mamei sale, a surorii Beatrice (Baby Be) și a soțului acesteia.
La Lugano, regina și-a aniversat ziua de naștere, 29 octombrie 1919, când a împlinit 44 de ani. „Își poate oare cineva imagina că îmbătrânește – scria regina. Adevărul este că nu par deloc bătrână și trebuie, într-adevăr, să-mi număr anii și să mă uit la copiii mei mari pentru a crede. Soarele a răsărit să mă salute și toți cei din jurul meu și câțiva străini mi-au trimis flori, dar cu toate acestea inima-mi dorea să fie acasă, unde ziua mea de naștere este întotdeauna o zi mare și apoi, Ileana mea va fi atât de tristă, fără mine. Dar, desigur, am fost fericită să-mi petrec ziua cu Mama. A fost atât de drăguță și mi-a dat o stofă și o pereche frumoasă de cercei cu safire, care au fost ai ei, pietre de o mare perfecțiune, ce au devenit de negăsit în zilele noastre” [9].

La 1 noiembrie 1919, regina Maria însoțită de marea ducesă Maria și de principesa Elisabeta au plecat cu trenul spre Milano, unde au rămas câteva ore, vizitând biserica romană veche Sant'Ambrogio și Domul [10].
Ziua de 2 noiembrie 1919, ziua morții principelui Mircea, a găsit-o pe regina Maria la Florența. Pentru că nu se afla în țară, la Cotroceni, suverana, cu ajutorul lui Barbu Ștribei, a reușit să organizeze un parastas la biserica rusă. „A fost emoționant – scria regina în însemnările zilnice – un preot bătrân de 75 de ani, care a supraviețuit teribilei căderi a țării sale și care acum se întâlnește la parastasul fiului meu cu o bătrână mare-ducesă, tristă, umilită, distrusă. A fost un moment sfâșietor când Mama și cu bătrânul preot s-au salutat și au vorbit în propria lor limbă, amândoi cu lacrimi în ochi” [11].
După momentul comemorării principelui Mircea, regina Maria însoțită de mama sa și de principesa Elisabeta au vizitat Florența, începând cu biserica San Miniato. Au cutreierat străzile, magazinele, au vizitat Domul, fiind marcată profund de farmecul Florenței. În după-amiaza zilei de 3 noiembrie 1919, regina Maria, principesa Elisabeta și marea ducesă Maria Alexandrovna au vizitat Fiesole cu vechea mănăstire și biserica, un loc care a fascinat-o. „Eram într-o stare de extaz, sorbind frumusețea prin toți porii, simțind Italia în adevăratul sens al cuvântului” [12].
Revenite la Florența, regina Maria și însoțitoarele sale au continuat să viziteze vechile monumente: biserica San Michele, mănăstirea Certosa, mănăstirea San Marco, unde se aflau încă „picturile lui Fra Angelico: «Crucificarea», «Cina cea de taină»”. Au urmat galeriile Uffizzi unde s-au delectat cu lucrările vechilor pictori. Împreună cu marele sculptor Romanelli au vizitat atelierul acestuia amenajat într-o veche biserică și apoi Palazzo Vecchio, unde au văzut apartamentele locuite de familia Medici. Regina a fost încântată de persistența unor elemente renascentiste – fresce, plafoane, uși, tapiserii, piese de mobilă veche. Tot în compania lui Romanelli, regina și-a continuat periplul cu Palatul Pitti, oferindu-i-se ocazia, spre deosebire de turiștii obișnuiți, să vadă apartamentele regale, tezaurul cu obiecte unice din aur lucrate de Benvenuto Cellini, colecția de pictură din camerele palatului. După aceea, plimbarea a continuat cu vizitarea grădinilor Boboli, unde li s-a permis să meargă cu mașina, reușind astfel să evite oboseala, „deoarece atunci când faci turism trebuie sa-ți economisești cu grijă forțele” [13].


Pagina din jurnalul reginei Maria, 1919 Arhivele Naționale ale României

După întâlnirea cu regele Victor Emanuel al III-lea și familia acestuia la San Rossore (în apropiere de Pisa), regina Maria a vizitat vechiul oraș Pisa, catedrala, baptisteriul, cimitirul Campo Santo și turnul înclinat. În ziua de 9 noiembrie 1919, regina Maria și suita, însoțite de prințul Barbu Știrbei și două dintre fiicele acestuia, au mers într-o excursie la San Gimignano, un orășel situat la 80 km de Florența. Orășelul avea un farmec medieval, cu străzi înguste și abrupt, cu ziduri vechi și cu o frumoasă catedrală cu fresce realizate de Ghirlandaio și Benozzo Gozzoli.
Peisajele erau, ca în toată Italia, de o extraordinară frumusețe: dealuri, pini, chiparoși, vii, măslini. Vizitarea Florenței a continuat în ziua următoare, de 10 noiembrie 1919, cu biserica Santa Maria Novella, cu minunate fresce din perioada primitivă și renascentistă, apoi biserica Santa Croce, la fel de plină de comori. În aceeași zi, însoțită din nou de sculptorul Romanelli, regina și principesa Elisabeta au vizitat câteva ateliere de ceramică, unde se făceau vasele preferate de regină și prezente în grădinile sale. Biserica San Miniato din Florența a fost vizitată în ziua de 12 noiembrie 1919, fiind, după părerea suveranei „cea mai încântătoare biserică dintre toate bisericile din Florența, desigur cea mai frumos așezată, dominând orașul, privind cu dispreț cele mai frumoase priveliști din lume” [14]. Biserica era în stil bizantin, cu mozaicuri frumoase, iar în spatele altarului avea ferestre de marmură. Periplul prin Florența a continuat la biserica San Lorenzo, unde se află mormintele familiei Medici și statui ale lui Michelangelo. Ultima zi la Florența, 13 noiembrie 1919, a început cu vizitarea unor magazine în vederea achiziționării unor lucruri pentru cadourile de Crăciun. A fost vizitată și Prefectura orașului, care funcționa în Palazzo Riccardi, unde se afla o capelă, cea mai mică pictată de Benozzo Gozzoli, cu fresce foarte bine conservate, reprezentând Adorația Magilor.
Regina Maria a fost profund impresionată de toate frumusețile pe care le-a văzut, ea declarând că ar fi vrut să pună în caietul de însemnări al anului 1919 mai multe fotografii, dar fiind foarte mari, nu a putut ilustra decât cu câteva. „Picturile și sculpturile «Fecioarei cu pruncul» – nota regina – m-au atras întotdeauna, în mod deosebit, așa că am adunat multe fotografii ale diferitelor comori. Dar întreaga Italie este atât de plină de comori” [15].
După încheierea vizitei la Florența, marea ducesă Maria Alexandrovna și principesa Elisabeta trebuiau să plece împreună la Zürich, unde urmau să se întâlnească cu principesa Beatrice (Baby Be).
De la Florența, regina Maria a plecat spre Bologna, un oraș extrem de pitoresc și atractiv, plin de palate, biserici și monumente. Înainte de revenirea la București, regina s-a oprit și la Veneția, la 15 noiembrie 1919, cazându-se la marele hotel Danieli, unde s-a întâlnit cu familia Știrbei. Împreună cu Nadeje Știrbei, suverana a vizitat biserica San Marco, despre care nota: „Aproape am uitat cât de surprinzător de perfectă este. Nimic nu-i seamănă, este într-adevăr mult mai frumoasă decât orice altă biserică, cu mozaicurile bizantine, cu coloanele splendide în proporții egale, de bronz și marmură” [16]. Însoțită de Nadeje Știrbei, regina Maria s-a plimbat și pe străduțele din Veneția, au cutreierat magazinele cumpărând șiraguri de mărgele din cristal, de mărimi și culori diferite, notând următoarele în jurnal: „am vagabondat pe străduţele atractive şi am cumpărat nenumărate lucruri din micile magazine. Am luat în special enorm de multe şiraguri de mărgele din cristal de diferite mărimi, culori şi genuri, de o varietate de necrezut, sunt adevărate opere de artă, ca un mozaic” [17]. După-amiaza a petrecut-o plimbându-se pe Canal Grande, ziua încheindu-se cu îmbarcarea în tren, pentru a reveni în țară.


Regina Maria, 1919
(Arhivele Naționale ale României)


După revenirea în ţară, regina Maria a scris în jurnal că: „m-am bucurat mult de vacanţa mea, mai ales că a fost o odihnă, am scăpat pentru o perioadă de toate necazurile” [18].
Regina Maria adora să călătorească în compania membrilor familiei și a prietenilor, bucurându-se de fiecare clipă petrecută împreună şi de frumuseţile locurilor pe unde trecea. Îi plăcea să observe fiecare lucru în parte, făcea descrieri amănunţite ale regiunilor pe care le vizita şi întotdeauna se simţea bine la cumpărături. Mergea prin magazine împreună cu fiicele ei, cumpărând cadouri pentru cei de acasă şi obiecte de artă decorativă pentru reşedinţele sale.


Ștefania Dinu
(nr. 3, martie 2022, anul XII)





NOTE

1. Maria Regina României, Însemnări zilnice (decembrie 1918 – decembrie 1919), vol. I, Traducere de Valentina Costache, Sanda Racoviceanu, Îngrijire de ediție, introducere și note de Vasile Arimia, Edit. Albatros, București, 1996, p. 309
2. Ibidem, p. 312
3. Ibidem
4. Ibidem, p. 317
5. Ibidem, p. 319
6. Ibidem, p. 320
7. Ibidem, p. 321
8. Ibidem, p. 324
9. Ibidem, p. 339
10. Ibidem, p. 341
11. Ibidem
12. Ibidem, p. 342
13. Ibidem
14. Ibidem, p. 352
15. Ibidem, p. 354
16. Ibidem, p. 356
17. Ibidem
18. Ibidem, p. 357