Marin Preda mereu actual

Impecabil a fost organizat de Academia Română, Filiala Timișoara, în recentul 17 octombrie, simpozionul Centenar Marin Preda. A cuprins conferințe având ca autori pe Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, Prof. Gheorghe Jurma, Prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Academician Păun Ion Otiman, Prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, Prof. univ. dr. Stere Gulea, moderator fiind directorul Institutului Titu Maiorescu și al bibliotecii filialei Conf. univ. dr. Ioan David.
Perenitatea operei lui Marin Preda rezidă in primis în bine articulatul discurs pe tematica rurală prezent, atât în capodopera Moromeții, cât și în celelalte creații ale binecunoscutului apreciat scriitor teleormănean. Concret, toate scrierile sale — inclusiv în romanele cu acțiune desfășurată în ambient citadin — se încadrează în acest algoritm, cum însuși  Marin Preda sublinia, întrucât în mediul urban din orice parte a lumii,  practic, trăiesc numai personaje de extracție sătească, cu rădăcini directe mai apropiate din punct de vedere temporal sau, din contra, mult îndepărtate. Cum să-și piardă vreodată actualitatea, însemnătatea mâinile bătătorite ale țăranilor care ne asigură hrana, supraviețuirea, deși observăm că, uneori, lumea sătească e privită cu dispreț și chiar cu deriziune de către vietăți fără minte, fără suflet, fără Dumnezeu?

Revenind la aserțiunea din titlu, vom arăta că este rezistentă la curgerea deceniilor importanța fundamentală ca profesionist al scrisului a omului de litere muntean sărbătorit acum la centenar, fiind asigurată, în exact egală măsură, de valoarea artistică indiscutabilă a principalelor opere ale sale.                     
Comunicarea prezentată de Subsemnata a extins consistent amplitudinea europeană a evenimentului timișorean din miezul lunii lui brumar 2022, aducând în discuție receptarea operei lui Marin Preda în Italia, în lume.
A fost amară constatarea că versiunea italiană a romanului  Moromeții poate fi citită în numai două biblioteci publice din Frumoasa Țară [1] (Biblioteca Centrală Vittorio Emanuele II din Cetatea Eternă și în cea comunală di Tuglie  din provincia Lecce, localitate cu 5.150 de locuitori din regiunea Puglia). Cartea a fost tradusă [2] de italienistele Dana Grasso Niculescu și Florina Nicolae, cu aproape patru decenii în urmă. La distanță de patruzeci de ani, se cuvine a elogia reușita editurii bucureștene Minerva, de a oferi cititorilorvolumul transpus în limba lui Dante. Nicio altă carte zămislită de Marin Preda nu a fost tălmăcită în limba lui Mihai Eminescu definită drept „la musica di Dio” [3].  Zece ani mai târziu, lingvistul și omul de catedră la universitățile din București, Paris și Udine Alexandru Niculescu a redactat o lemă de 40 de rânduri pentru Enciclopedia Treccani, utilizând ca sursă documentară monografia lui Vasile Popovici Marin Preda — timpul dialogului [4].

De prin rang este contribuția dată cunoașterii de către iubitorii de cultură a  universului recreat de Marin Preda printr-un tulburător prim film Moromeții, realizat în anul 1987 de regizorul Stere Gulea [5]. Filmările s-au făcut în comuna teleormăneană Talpa, așezare de câmpie ce a devenit o țintă turistică pentru foarte mulți iubitori de autentic și frumos din România și din toată lumea. Cum să nu fie astfel, când în sat există strada Moromeții, iar casa localnicei Elena Papuc, care a servit drept domiciliu al familiei Ilie Moromete din film, este pe cale de a deveni loc de cult?, ne-a relatat distinsul regizor și scenarist  Stere Gulea.
În Italia, filmul universitarului Stere Gulea Moromeții a obținut un succes răsunător la ediția a XXXI-a a Festivalului Filmului de Autor de la Sanremo, în 1988. Impactul cel mai puternic s-a produs asupra profesioniștilor și spectatorilor tineri. Aceștia l-au abordat insistent pe regizor în zilele ce au urmat după proiecția în festival. Interpreți de excepție precum Gina Patrichi (Guica), Luminița Gheorghiu (Catrina), Florin Zamfirescu (Țugurlan), Dorel Vișan (țăranul cuprins Tudor Bălosu), Mitică Popescu (Cocoșilă), însă lista este lungă, realizează personaje memorabile. Protagonistul, Victor Rebengiuc, a fost răsplătit cu Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină.
Patru periodice italiene de largă audiență națională și internațională au publicat articole cu îndreptățire laudative despre pelicula semnată de Stere Gulea. La Roma, sub semnătura cronicarilor de film Sauro Borelli („LʼUnità”) și Silvana Silvestri („Il manifesto”), la Milano, prin strădania cronicarei de cinema Leonora Autera („Corriere della Sera”), la Torino, prin condeiul lui Bruno Monticone („La Stampa”) au fost oferite cititorilor aprecieri argumentate. În revista bucureșteană „Cinema” — urmărită atent și de confrații din alte țări — a apărut o analiză convingător ilustrată de regretata reputată critic de film Adina Darian. Rolul festivalurilor, al culturii în sens larg, este tocmai de a asigura în lume cunoașterea, supraviețuirea unor valori constante. Cum e lumea satului, între altele.

Cum stau lucrurile, în prezent, cu bogata zestre literară lăsată de Marin Preda? Oscilează între excelent și îi lăsăm pe cititorii acestor rânduri să precizeze concret ce anume.
Cu vie satisfacție, am constatat că tinerii universitari care predau Limbă, Literatură română și Civilizație românească la Torino și Udine au merite demne de apreciere fără rezerve. Și-au procurat prin serviciul de schimb interbibliotecar textul volumului menționat tălmăcit în limba lui Dante, prin osârdia doamnelor Dana Grasso Niculescu și Florina Nicolae, au adăugat un element prețios, adică propria competență lingvistică de româniști, astfel că studenții Domniilor lor beneficiază de îndrumare de înaltă competență  în abordarea prozei romancierului născut, în 5 august 1922, în  Siliștea Gumești. Scriitor de profunzime enormă, cum au subliniat exegeți de seamă, începând cu recent plecatul în eternitate Eugen Simion, continuând cu cei prezenți la simpozionul timișorean precum și de alți comentatori.
La Torino, la catedra fondată de Giovenale Vegezzi Ruscalla [6] face cotidiene miracole cu consecințe de proporții considerabile Roberto Merlo. Cu  bucurie am aflat că Domnia sa le va citi învățăceilor săi scena magistrală a dezbaterii politice din Poiana fierarului Iocan, unde vioara întâi era Ilie Moromete, cum știm. Exact așa, tinerii vor intra cu foarte vie curiozitate și empatie  în lumea frământată a prozei lui Marin Preda, despre o perioadă în care timpul se pregătea să nu mai aibă răbdare, cum ne convinge naratorul în finalul romanului.

În Friuli, la universitatea unde cunoscutul deja amintit lingvist Alexandru Niculescu și prematur dispăruta strălucită profesoară Teresa Ferro au fondat specializarea de licență în Limba română, acum, Alessandro Zuliani continuă cu devotament opera lor didactică. A predat deja, în acest an academic, contextul istorico-politic românesc interbelic și îi apropie pe studenții săi de lumea moromețiană, pornind de la scena de un umor de proporții homerice a prânzului modest al familiei Moromete, pe câmp, sub soarele torid de iulie, în zi de seceriș. Scena are valențe psihologice și pedagogice de mare subtilitate. Spre satisfacția totală a mezinului Niculae, celui mai veninos din cei trei frați vitregi ai lui, Paraschiv, capul familiei îi va aplica o aspră corecție binemeritată. După ce Ilie Moromete se va frige zdravăn, gustând din fasolea pusă la clocotit de Catrina pe focul aprins anume, el își va stăpâni eroic orice reacție, astfel că arogantul și hulpavul Paraschiv își va arde cumplit gura mereu gata să împroaște otravă verbală urmată de fapte maligne. Între care, și loviturile dureroase administrate, pe loc, micului Niculae, pentru că se tăvălea hohotind încântat, spre uluirea mamei sale Catrina și prefăcuta neștiință a lui Moromete senior, un veritabil  artist în arta disimulării.
Ambii tineri colegi menționați vor utiliza imagini sugestive referitoare la viața și opera literară a lui Marin Preda, precum și secvențe din filmul lui Stere Gulea, amplificând rezultatele muncii lor sapient făcute.

Pe când vești la fel de însuflețitoare din celelalte universități din Italia unde se studiază limba română? Tentativele Subsemnatei de a fi la curent cu detalii pe acest subiect au rămas fără răspuns din partea colegilor de la Universitatea La Sapienza din capitala italiană și de la Universitatea din Padova, bunăoară.
De utilitate ce nu trebuie comentată ar fi adăugarea unor lecții de acest fel și la cursurile de română de la Accademia di Romania in Roma și de la Institutul de Cultură și Cercetare Umanistă Nicolae Iorga din Veneția, care s-ar putea concretiza benefic prin colaborări cu specialiști italieni și români specializați în Istoria poporului purces din Decebal și Traian și conlucrare făcută cu cadre didactice aflate în activitate ori deja la pensie, după  decenii de predare a civilizației românești în Atenee italiene de înalt prestigiu.
Sunt convinsă că Ministerul Culturii din România va întreprinde măsurile trebuitoare pentru ca, din arhiva editurii Minerva sau din biblioteca personală a celor două traducătoare din Marin Preda măcar câte un exemplar al capodoperei Moromeții transpuse în limba italiană să ajungă în biblioteca Accademiei di Romania in Roma și în cea a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistă Nicolae Iorga de la Veneția. Mai bine mai târziu decât niciodată.