„Firul Ariadnei este propria-mi existență”. Dialog cu Hortensia Mi Kafchin

„Procesul de feminizare implică deconstrucţie și restructurare, iar pentru asta este nevoie de o înțelegere a propriei existenţe”. Hortensia Mi Kafchin aduce o nouă perspectivă în amplul nostru proiect dedicat femeilor-artist din România şi Italia, care se îmbogăţeşte în iulie cu o nouă serie de interviuri ce aprofundează şi extind tematica spre alte zone de interes. Toate contribuţiile sunt reunite în secţiunea specială Ancheta exclusivă femeia-artist.

Hortensia Mi Kafchin (n. 1986), care a crescut într-un corp masculin cu numele Mihuț Boșcu Kafchin și în prezent trece la propriul gen, lucrează și locuiește în Berlin. În 2010 a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj, unde s-a specializat în ceramică, sticlă și metal, iar apoi a lucrat ca asistentă a pictorului Adrian Ghenie. Lucrările sale sunt parte din colecțiile a numeroase instituții precum Centre Pompidou, Collection Deutsche Telekom, Hort Family Collection, Ludwig Museum.
Despre artă şi drumul către sine, într-un dialog dens şi intens, însoţit de o galerie reprezentativă de lucrări din ultimii ani şi dintre cele mai recente.

Aş vrea să începem discuţia noastră despre condiţia femeii-artist de la aspectul identitar. Cine este şi cum se defineşte astăzi Hortensia Mi Kafchin?

Până să come out ca și femeie-trans, viața mea era mult mai simplă, nu realizam cât de heteronormativă este societatea umană ca întreg. De la toaletele publice până la Anna Karenina totul se împarte în cele două roluri sociale impuse cu perseverenţă de companii, guverne și religiile lumii prin mitologii, literatură, cinematografie etc. Din păcate, nu trăiesc condiţia de femeie artist, ci de femeie-trans artist... dar mai presus de toate, mă definesc ca fiinţă creativă ce se exprimă vizual.

Ce fel de relaţie ai cu propriul trecut?

Trecutul ne alcătuieşte, iar eu mi l-am transformat în sit arheologic. Feminitatea este matricea umană, iar masculinitatea reprezintă un extra, o adăugare... Procesul de feminizare implică deconstrucţie și restructurare, iar pentru asta este nevoie de o înțelegere a propriei existenţe. Deci, lucrez mult cu trecutul.

In my dreams..., oil on wood, 30x25 cm, 2021

Care sunt provocările pe care le înfrunţi în experienţa de viaţă şi creaţie?

Trecerea rapidă a timpului, zilele sunt ca secundele și deseori simt angoasa nonexistenţei… toate acestea presărate cu dismorfism și regrete... din fericire, toate servesc ca și combustibil creativ.

Care sunt trăsăturile specifice ale expresiei tale artistice, inclusiv din perspectiva femininului?

În procesul artistic îmi folosesc imaginația, consider că fiecare din noi are o lume interioară cu anumite culori și texturi specifice, virtutea nu stă în facerea unei imagini frumoase, ci în atmosfera internă simţită și redată, ce vedem când închidem ochii... Iar tratamentul hormonal m-a făcut să simt culorile mult mai bine, redescoperind transparenţele, griurile colorate, violetul etc., m-a făcut să văd pictura ca ceva foarte subtil, aproape invizibil, opus expresionismului grandios şi inutil impus de marile puteri prin colonizare culturală.

Gaia in swimming suit, oil on wood, 20x25 cm, 2020

Un fir al Ariadnei imaginar leagă The Alchemy of the Alter Body (2013), Androcur (2019), Blue Pill Pepe (2019) şi Reptilian in Her Thirties (2019). Care e dinamica interioară a acestor reprezentări?

În 2013 nici nu bănuiam că voi începe tranziţia, mă gândeam des la asta, însă mi se părea imposibil… cochetând astfel cu transhumanismul, ideea de schimbare a corpului, transferul conştiinţei în computer cuantic ș.a.m.d. În compoziţia The Alchemy of the Alter Body sunt eu ca băiat construindu-mi un corp de robot în pivniță, iar în Androcur sunt tot eu, în farmacie ca și femeie-trans cumpărându-mi blocatori de testosteron în poziția lui Socrate din pictura lui Jacques-Louis David, aducând astfel în discuție riscurile tratamentului hormonal și senzația ușoară de sinucidere asistată.
Blue Pill Pepe este o ironie politică și discuție despre biochimia creierului uman, preluat ca simbol de extrema dreapta cunoscută ca și transfobă, misogină, rasistă, homofobă şi fără compasiune din cauza excesului de testosteron combinat cu frică și manipulare socială.
Dacă primele două lucrări reprezintă prototranziţia și tranziţia, a treia aduce în discuție contextul politic global, în care persoanele LGBTQ sunt folosite de ambele extreme ca și exemplu ori contraexemplu când, în realitate, reprezentăm mai puțin de 10% din populaţia mapamondului.
Cea de a patra mă reprezintă tot pe mine sub pământ în apa termală din peșteră, aici am vrut să reprezint veselia și liniștea singurătăţii în care îmi sărbătoresc prezentul. Firul Ariadnei este propria-mi existență, jurnal al emoţiilor în imagini. Timpul este Minotaurul, iar Labirintul, desigur, este mentalul.

The Alchemy Of The Alter-Body, 175x157 cm, 2013



Androcur, oil on canvas, 120x160 cm, 2019



Blue Pill Pepe, oil on canvas, 160x120 cm, 2019



Reptilian in Her Thirties, oil on canvas, 158x190 cm, 2019

Continuăm cu alte reprezentări: universala Giocondă, cea pe care o regăsim în Berlin Gioconda (2019). Cu ce viziune ai creat-o?

Una din puţinele lucrări în care m-am inspirat dintr-o imagine găsită pe web. Mă uitam la imagini de la petreceri din Berlin și într-un fundal întunecat era această trans ce parcă m-a fixat cu privirea, ca o entitate pe care o simțim în mai multe persoane, mi-e greu să explic...

Berlin Gioconda, oil on canvas, 53.5x48 cm, 2019

Un impact puternic are The Woman's Exorcism (2019). Avem aici o abordare aparte a temei religiei care se regăseşte şi în alte lucrări. Ce cheie de lectură propui şi cum te raportezi personal la religie şi credinţă?

Dumnezeu există și nu există, nonexistenţa completează corpul divin. Dacă distrugem un telefon conectat la internet, nu distrugem și internetul... la fel este, cred, simt, cu esenţa noastră... Religia reprezintă un sistem de operare cu necunoscutul, își trage puterea din incertitudine și frică... Nu cred că vreau să pun pe cineva sau ceva între mine și Divinitate, dialogul cu necunoscutul este ceva intim. Exorcizarea femeii: mă miră că, în literatură și filme, doar fetele sunt posedate la modul haotic și grotesc, pe când bărbații, de exemplu Nero, Caligula, Attila etc., au fost posedaţi de demoni rezervaţi și structuraţi ce au condus imperii... detectez, iarăși, o formă de misoginie. Dar fenomenul ne vorbește și de frica eternă a bărbatului de sexualitatea feminină.

The Woman's Exorcism, oil on canvas, 160x120 cm, 2019

Schimbând perspectiva, ce model de artistă te inspiră?

O admir nespus pe doamna Ana Lupaş pentru operă și parcurs, la Muzeul de Artă din Galaţi dânsa avea expusă o sculptură mare prinsă de tavan, fascinantă, apoi, mai târziu, am avut ocazia să-i cunosc opera la Cluj. Mă inspiră și atitudinea avută în faţa pieţei de artă, din câte am înțeles, a refuzat să-și distribuie lucrările haotic de-a lungul vieții, iar asta o face foarte respectată.

Din propria experienţă, care crezi că este cheia succesului în arta zilelor noastre?

Cea mai mare formă de succes este ocazia de a-mi produce opera! Însă depinde ce înseamnă succesul pentru fiecare... ca și eșecul, poate avea multe forme... sau pot coexista.

Ruins of principles, oil on wood, 20x25 cm, 2021

Ce diferenţe ai putut observa în spaţiul cultural internaţional privind vizibilitatea femeii-artist?

Miracolul internetului ne conectează, astfel putem vedea o creștere a volumului de artă bună apărută în ultimii ani, spațiul cultural internațional nu are de ales, vremurile se schimbă, aș putea să scriu liste interminabile de artiste geniale contemporane, cu mult mai rafinate și complexe decât mulți artişti bărbați din istoria artei clasice... Evident, participăm la o creștere sănătoasă a vizibilităţii artistei în artă, cel puțin în lumea liberă.

Cum vezi reprezentarea românească în general şi a femeilor-artist în special, pe scena internațională a artei?

Cred că instituţiile și galeriile din România expun și lucrează cu artiste din ce în ce mai mult datorită produsului artistic de calitate și nu neapărat dintr-o perspectivă feministă. Avem multe exemple de femei-artist care ne fac cinste pe scena internațională.

House from Gruia, oil on wood, 20x15 cm, 2021




Street from Cluj-Napoca, oil on wood, 15x20 cm, 2021




Cloud Nine, oil on canvas, 120x160 cm, 2020




Soul of a neighbor, oil on wood, 30x25 cm, 2021