Lăcrămioara Maricica Niţă: „Scrisul este ca un medicament pentru sufletele rănite”

În acest număr publicăm o anchetă exclusivă realizată de Afrodita Carmen Cionchin şi dedicată scriitorilor „migranți” români din Italia, cărora revista noastră le dedică, în ediţia italiană, o secțiune specială și o bază de date permanent actualizată. Am intervievat câţiva dintre cei mai activi autori ai momentului, care reprezintă o realitate complexă și variată: sunt cei care scriu doar în italiană și cei care scriu și publică în ambele limbi, iar unii traduc şi cărți românești în italiană sau cărţi italiene în română. Cei mai mulţi locuiesc în Italia de mai bine de douăzeci de ani, dar sunt și cei care s-au întors în România după douăzeci de ani sau se mişcă între cele două țări. În bună parte scriu preponderent poezie, în vreme ce alţii preferă proza. În ceea ce privește distribuția pe sexe, majoritatea sunt femei.
Invitații noștri sunt: ​​Ingrid Beatrice Coman-Prodan, Alexandra Firiță, Lăcrămioara Maricica Niță, Lucia Ileana Pop, Lidia Popa, Irina Țurcanu, Viorel Boldiș. Împreună cu ei reflectăm asupra semnificațiilor celor mai profunde ale scrisului într-o altă limbă decât cea de origine, şi anume limba țării de adopție, asupra principalelor teme abordate și asupra particularităților creației lor literare. Toate contribuțiile sunt reunite într-un spațiu special, care poate fi consultat aici.


Lăcrămioara Maricica Niță este poetă, născută la Bacău în 1974. Locuiește în Italia din 2006, este educatoare pentru copiii cu dizabilități, precum și educatoare voluntară la Școala Păcii din cadrul Comunității Sant’ Egidio, unde organizează ateliere de lectură pentru copiii români, italieni și de alte naționalități. A debutat în poezie în revista online „Lido dell'anima”, editată de Lidia Popa. A publicat trei cărţi de poezie și este prezentă în diverse antologii de poezie din Italia și din România. Este colaboratoare la ziarul online și tipărit „Gazeta Româneascã” Italia. A participat la diverse concursuri literare din Italia cu texte publicate și inedite, ajungând printre finalişti.
În iunie 2017 a demarat proiectul Te ​​provoc la o carte pentru a-și stimula compatrioții să citească și să promoveze literatura și literatura română în general. Proiectul include o pagină de Facebook, un canal YouTube și un blog. În cadrul aceluiași proiect, organizează prezentări de cărți și autori români și italieni.
În martie 2020, odată cu declanșarea pandemiei, a demarat proiectul Poveștile lui Lăcry, o serie de povești pentru copiii români care locuiesc în afara țării de origine. Poveștile pot fi vizionate pe pagina de Facebook Te provoc la o carte și pe canalul de YouTube cu același nume.
În 2021 face parte din comisia de jurizare și este și sponsor al celei de-a XXII-a ediții a premiului literar internațional „Între cuvinte și infinit”, creat de cav. Nicolae Paone. Din 2021 face parte din Federația Scriitorilor Italieni Uniți (FUIS).


Cum te defineşti, „scriitoare migrantă”, „scriitoare italofonă” sau într-un alt fel?

Sunt  o scriitoare  și atât! Am plecat din țară în 2006, dar abia în 2017 am început să scriu primele mele poezii. Se poate ca primele scrieri, timide și autentice, să aparțină unei femei migrante, cu inima plină de „dor”, pentru a evolua apoi într-o poezie socială, serioasă, matură.


Ce deosebește un scriitor „migrant” de unul „sedentar”? 

Doar bogăția experienței de viață! Un scriitor migrant are „norocul” să călătorească și să beneficieze de această călătorie în scrisul său. Din aceste experiențe apar temeri, bucurii, noi întâlniri care se transformă în cărți. Un scriitor sedentar nu poate călători decât în ​​imaginația sa.


Când ai început să scrii în italiană și de ce?

Având prieteni italieni, au vrut să înțeleagă ce scriam în română, așa că am încercat să traduc poeziile,  ca  mai apoi să scriu direct în limba italiană. În anul 2019 am participat la un concurs literar, „Lingua madre”, de aici a început cumva experiența scrierilor și în italiană. Dacă vrei să te faci cunoscut, trebuie să folosești limba țării gazdă, în acest caz limba italiană.


Câte și ce cărți ai publicat până acum în italiană?

În august 2022, la Gambini Editore, volumul bilingv Scrivo di uomini e angeli/Scriu despre oameni și îngeri. Particip și public în diverse antologii de poezie și proză din Italia şi din România.


Care sunt temele recurente în scrierile tale?

În general, mă concentrez pe social. Poeziile și povestirile mele sunt povești de viață ale oamenilor pe care i-am întâlnit în activitatea mea de voluntariat la Comunitatea Sant’Egidio din cartierul roman de la periferic, unde locuiesc. Însă, nu doar viețile altora își găsesc loc în scrierile mele, întrucât şi eu, ca noi toți, în poezie ne lăsăm puțin din suflet, din iubire, din viață.   


A fost greu să găsești un editor în Italia?

Am fost recomandată de către criticul literar care semnează prefața cărții mele și editura a fost bucuroasă să publice cartea deși sunt prima/primul autoare/autor român care a publicat la ei.


Ai participat la concursuri și festivaluri literare din Italia? Cum îți promovezi cărțile?

Da, am participat la diverse concursuri literare la care am câștigat premii importante. De asemenea, am făcut parte din juriul tehnic a două concursuri literare, am prezentat unul și la altul am făcut parte din sponsorii (cu asociația mea) care acordau premiile criticii.
Pentru a-mi promova cărțile și scrierile în general, folosesc rețelele sociale. Am două pagini de Facebook Te provoc la o carte şi Lăcrămioara Maricica Niță pagina de autor, canalul de youtube Te provoc la o carte, blog, profil facebook. Am contactat canalele Telesia care promovează autorii emergenţi, cartea mea a fost la diferite târguri de carte din Italia și s-a bucurat până acum de două prezentări, cu un public italian într-o galerie de artă din Roma și cu un public român la teatrul scriitorilor FUIS. Ca să nu mai vorbim de interviurile de la radiourile italiene și românești.


Ai tradus și cărți românești în italiană? Dacă da, care?

Nu, nu am tradus nicio carte românească în italiană.


Ce este mai complex, după părerea ta, să scrii sau să traduci în italiană?

Din păcate, traducerea unui text  „fură” din frumusețea mesajului transmis. Personal prefer să-mi scriu versurile și să le las așa cum vin, pentru că îmi aparțin fie în română, fie în italiană.


Scrii și în română și publici și în România?

Voi scrie mereu în limba română! În România, în 2020, am publicat la Editura Pim din Iași, două volume de poezie, Suflet departe de casă și Soarta unei lacrimi. De asemenea, am publicat în unele reviste și antologii literare.


Ce înseamnă pentru tine să scrii în italiană față de a scrie în română?

A scrie în limba lui Dante este pentru mine un exercițiu cultural, dar și o modalitate de a mă face cunoscută în lumea literară italiană și internațională (dacă vrem să socotim numeroșii scriitori străini care trăiesc în Italia), un schimb intercultural, o modalitate de a face cunoscută literatura română contemporană și în general poeții români dincolo de granițele geografice. 


Care sunt caracteristicile limbajului tău? Folosești în scrierile tale și cuvinte românești sau elemente dialectale ale regiunii italiene în care trăiești?

În scrierile mele încerc un limbaj simplu, nu prea academic, pentru că îmi place să ajung la inima cititorului: de la omul simplu la cel mai erudit. Nu folosesc dialecte pentru că ţin foarte mult de acuratețea limbajului scris și vorbit. O regulă care se aplică și copiilor mei.


Crezi că te vei întoarce într-o zi să locuiești în România?

Au trecut deja 17 ani de când am plecat din România pentru a locui în Italia cu familia. Timpul va fi cel ce va scrie ultimele rânduri ale cărții vieții mele și sper din toată inima că va fi mereu în limba română!


Care ar putea fi, după părerea ta, rolul și funcția scrierii în contextul istoric pe care îl trăim?

Scrisul este ca un medicament pentru sufletele rănite. Alessandro Baricco spunea că „scrisul este o formă sofisticată de tăcere” și în tăcere sunt ascunse toate temerile lumii. Trebuie să învățăm să dăm voce tuturor sentimentelor pe care le simțim și, dacă pentru a face asta, avem nevoie de un creion și hârtie, atunci așa să fie! Folosim scrisul pentru a ne simți în viață! Scriind câte un gând în fiecare zi vom ajunge să completăm cartea vieții noastre fără să ne dăm seama. Cultura va fi cea care va salva lumea!